6,979 matches
-
mine, i-am propus eu și el a fost de acord. Eu cunosc pădurea asta deja, mi-a mărturisit. Am mai fost pe-aici când eram pui... și de fapt, am mai fost și în alte vremuri, am amintiri despre Platoul Adevărului, dar n-am mai mers acolo demult... poate ar trebui să merg, ca să aflu răspunsul. Dar deocamdată o să merg cu tine și poate ne întoarcem amândoi la Platou. Atunci, așa rămâne, am stabilit eu. Mi se părea absolut nimerit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
fapt, am mai fost și în alte vremuri, am amintiri despre Platoul Adevărului, dar n-am mai mers acolo demult... poate ar trebui să merg, ca să aflu răspunsul. Dar deocamdată o să merg cu tine și poate ne întoarcem amândoi la Platou. Atunci, așa rămâne, am stabilit eu. Mi se părea absolut nimerit să mergem pe același drum, dacă eu eram Lup Albastru înaripat iar el era Lup Rege încoronat... Se potrivea exact să avem aceeași direcție. Era mai mult decât un
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
a alăturat rotocolul de fulgi împrăștiați, care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră, pe culmea alăturată. Regele a privit gânditor spre vârful încețoșat. Ar trebui să merg acolo, a zis mai mult
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră, pe culmea alăturată. Regele a privit gânditor spre vârful încețoșat. Ar trebui să merg acolo, a zis mai mult ca pentru el. Aș mai sta cu tine, dar trebuie să ajung și acolo. N
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
mine. Oricum, a spus Regele privindu-mă atent, o să ne mai vedem. Nu plec definitiv, și chiar dacă n-o să mă vezi, eu tot te voi urma, cumva. Pentru că acum am devenit cu adevărat liber, și pot zbura. O să merg la Platou. Dacă trebuie să pleci acum, zboară liber..., i-am răspuns eu. „Oricum, m-am gândit, n-o să ne despărțim niciodată, pentru că amândoi facem parte din același esențial adevăr miraculos, care este prezent pretutindeni și întotdeauna...” Regele și-a întins aripile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
zboară liber..., i-am răspuns eu. „Oricum, m-am gândit, n-o să ne despărțim niciodată, pentru că amândoi facem parte din același esențial adevăr miraculos, care este prezent pretutindeni și întotdeauna...” Regele și-a întins aripile și a zburat liber spre Platou, dispărând în distanța învăluită de nori. Știam însă că nu era departe și că avea să rămână prezent mereu, într-un fel sau altul... și cândva, aveam să-l reîntâlnesc. Cerul s-a întunecat apoi și eu am pornit mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
însă că nu era departe și că avea să rămână prezent mereu, într-un fel sau altul... și cândva, aveam să-l reîntâlnesc. Cerul s-a întunecat apoi și eu am pornit mai departe, gândindu-mă că Regele ajunsese la Platou și aflase mai multe adevăruri... Am ajuns în valea de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
nu i-am mai acordat atenție și mi-am continuat drumul. Regele Lup zburda pe lângă mine, liber. Deși nu-l vedeam, știam că e acolo într-un fel, și îi simțeam gândurile sau impresiile, chiar mai direct decât înainte. De la Platoul Adevărului, el avea posibilitatea să ia legătura cu mine imediat sau să ajungă oriunde voia într-o clipă, și chiar să fie invizibil și să se plimbe fără să fie reperat... decât de mine, bineînțeles. Libertatea noastră era și este
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
copii, ne sărutăm și ne spălăm reciproc, pe față, cu zăpada pufoasă. Ne Întoarcem În cabană. Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă, coșulețul cu ouă roșii care tronează În mijlocul mesei, drobul aranjat pe un platou, peștele afumat, cozonacul, pasca, vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
A durat o secundă, mi-a zis „Hai, caramba“, am coborât cât am putut de repede și-am luat-o spre cealaltă sală, în care îmi lăsasem țoalele militare. M-am îmbrăcat și eu ca toată lumea și am coborât pe „platou“, la o zi obișnuită de instrucție, făgăduindu-mi să nu mă mai duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că nu știam ce este. Doar că aveam presentimentul că n-o s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar, vai, "muntele zeilor" nu e nici pe departe ceea ce mi-am închipuit, un munte "estetic", pe care mitologia l-a transformat într-un fel de Vechi Testament al clasicismului. E un munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep platouri uscate, de un roșu feruginos. Culmile de piatră sunt pustii, fără urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe ele. Muntele real e lipsit total de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue. Ne strângem toți, sus, pe platou, în "tribunele" stadionului pe care s-au desfășurat jocurile delfice. Iarba e verde aici, neînroșită de intemperiile toamnei, și strălucește blând. Nu pot rezista ispitei de a încerca o "cursă"! Vreau să văd dacă rezist să alerg până la capătul stadionului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scurți și o bluză, încep să simt căldura. Tabla mașinii arde. Am intrat în "Valea Morții". Lumina, violentă, are ceva funebru. Probabil, așa ar arăta lumea după un dezastru nuclear. Doctorul ne atrage atenția asupra unor pete albe de pe un platou. Ne vorbește despre "orașe stafii". Orașe întemeiate pe vremea febrei aurului și părăsite mai târziu. Nu mai locuiește nimeni în ele. Casele s-au ruinat, din cele mai multe n-au rămas decât temeliile. Mă stăpânește o impresie insistentă de catastrofa geologică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
transmit și ție ce-o să aflu, i-am zis. Am privit întinderea de apă până în depărtare. M-am gândit în acel moment la Regele Lup. Mi-am dat seama că, oricum, oriunde ar fi fost în acel moment, poate la Platoul Adevărului sau poate zburând liber în altă parte în acest univers, el avea să afle odată cu mine orice ar fi fost de aflat, pentru că orice înțelegeam sau știam eu, instantaneu cunoștea și el, prin absoluta corespondență care era valabilă pentru
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
puteau fi capturate dintr-un singur avans rapid. Când înțeleseră condițiile reale ale câmpului de luptă și pozițiile inamicului, însă, fură nevoiți să recunoască dificultatea de a câștiga o victorie pripită. Hideyoshi își instală prima tabără pe Muntele Ryuo, un platou înalt, la nord de Castelul Takamatsu. De acolo, putea privi direct castelul propriu-zis. De la prima vedere, putu să observe așezarea terenului și să aprecieze legătura dintre fortărețe și castelul principal. De asemenea, putea supraveghea mișcările de trupe de la cartierul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În cea de-a douăzeci și șaptea zi din Luna a Patra, Hideyoshi luă cu asalt Castelul Takamatsu. Dar cei cincisprezece mii de oameni de la comandamentul său de pe Muntele Ryuo nu se clintiră. Hideyoshi amplasă cinci mii de oameni pe platoul din Hirayama și pe cei zece mii de oameni ai clanului Ukita pe Muntele Hachiman. Generalii lui Hideyoshi se postară în ariergarda contingentului din Ukita. Arăta ca primul aranjament al pieselor pe o tablă de go, iar poziționarea propriilor săi vasali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noaptea târziu. Lui Nobunaga încă îi mai era foarte foame. Devoră felurile de mâncare puse în fața lui, bău vin - care părea să fi fost preparat din rubine topite - și, din când în când, lua câte o prăjitură europeană de pe un platou bine garnisit, conversând neîntrerupt. — Aș dori să fac o excursie prin ținuturile de la miazăzi, cu dumneata și Sotan drept călăuze. Cu siguranță, ați călătorit de mai multe ori prin acele locuri. — Mă gândesc la asta tot timpul, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de parcă s-ar fi dus la o vânătoare cu șoimi. Aveți de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la un mic platou. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu-i sudoarea de pe frunte. Din locul acela, avea o vedere panoramică asupra regiunii dintre Yanagase și sudul Lacului Yogo. Drumul spre provinciile din miazănoapte, care șerpuia printre munți, făcând legătura între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui Hideyoshi. Își struni calul și păru gata să dea un ordin, dar femeia de sub brazi dispăruse deja. În noaptea aceea, Hideyoshi primi în tabără un platou cu turte de orez. Omul care i-l dădu spuse că fusese aduse de o călugăriță care nu-și spusese numele. — Sunt delicioase, remarcă Hideyoshi, mâncând două prăjituri, deși își luase deja masa de seară. În timp ce lăuda turtele, avea lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați porniră spre miazănoapte, alcătuindu-și formația la sud-est, pe un platou înalt. Stindardul comandantului și celelate flamuri anunțau limpede că generalii de-acolo erau fiul cel mare al lui Shonyu, Yukisuke, și fratele său mijlociu, Terumasa. Aceasta era aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decisivă cu lupte corp la corp, cred că poalele colinelor de-acolo ar fi mult mai potrivite ca să vă înfigeți drapelele. — Bine! Să mergem. Atât de repede se decisese. Schimbarea de poziție a armatei se efectuă imediat. De la poalele dealurilor, platoul ocupat de inamic era atât de aproape, încât păreau să-l poată atinge cu mâna. Despărțiți doar de o mlaștină și de depresiunea Karasuhazama, soldații vedeau chipul inamicilor, auzindu-le chiar și glasurile aduse de vânt. Ieyasu dispuse personal amplasamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piept mingea caldă. Scorul total era de patruzeci și două de puncte. Pescărușii se învârteau și țipau deasupra porții celor de la Bears. În depărtare, Bull vedea reflexia soarelui în valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar să-și ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul străpuns, pentru a câta oară, de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir, necuprinsul Tibet, gardian tăcut și impozant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir, necuprinsul Tibet, gardian tăcut și impozant al resturilor unei civilizații dispărute, Dhaulagiri, cel înalt, și abia la urmă platoul Baghelkhand. Iar după el, explicând toată această desfășurare de forțe pietroasă, Golful Bengal. Lumea era cumplit de frumoasă, toți știau asta, iar norii cei războinici se scărpinau în continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]