7,105 matches
-
grup de băștinași care aveau o cultură foarte bogată, crezând în zei și ritualuri. Pentru că nu li se spune cum să iasă de pe platou, ei găsesc singuri o metodă de a pleca deși la început părea imposibil, energia emanată de pe platou fiind atât de puternică încât le făcuse imposibilă plecarea cu balonul cu aer cald sau trimiterea de mesaje radio. Volumul lui Conan Doyle nu trebuie confundat cu "O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia-Roman Patapievici
O lume dispărută () [Corola-website/Science/310581_a_311910]
-
tibetană: བོད་ Bod, se pronunță „Pö“; ") este o regiune de podiș înalt ocupată în anul 1951 de Republica Populară Chineză, unde trăiesc 44,81 % din cele 6 milioane de locuitori ai Tibetului. Regiunea autonomă este situată în sudul platoului Tibet și cuprinde circa o jumătate din teritoriul cultural al Tibetului. În regiunea de nord a platoului se află provinciile chineze Qinghai, Gansu, Sichuan și Yunnan. În limba mandarină oficială există și în prezent termenul englez „Xizang 西藏” (Teritoriul autonom
Regiunea autonomă Tibet () [Corola-website/Science/310586_a_311915]
-
1951 de Republica Populară Chineză, unde trăiesc 44,81 % din cele 6 milioane de locuitori ai Tibetului. Regiunea autonomă este situată în sudul platoului Tibet și cuprinde circa o jumătate din teritoriul cultural al Tibetului. În regiunea de nord a platoului se află provinciile chineze Qinghai, Gansu, Sichuan și Yunnan. În limba mandarină oficială există și în prezent termenul englez „Xizang 西藏” (Teritoriul autonom Tibet). Înainte de 1950 era o entitate, având o cultură și religie budistă proprie, dorind să stea izolată
Regiunea autonomă Tibet () [Corola-website/Science/310586_a_311915]
-
noi sate socialiste". Cultura tibetană și grupuri ale drepturilor omului au criticat acest proiect. În 2011, a fost anunțat că 20.000 de politicieni din Partidul Comunist Chinez vor fi mutați în aceste orașe. Regiunea Autonomă Tibet se găsește pe platoul Tibet, cea mai înaltă regiune de pe glob. În nordul Tibetului media altitudinii este de 4.572 metri, Muntele Everest aflându-se la granița cu Nepal. Republica Populară Chineză are dispute cu India pentru regiunile Aksai Chin și Arunachal Pradesh, cunoscută
Regiunea autonomă Tibet () [Corola-website/Science/310586_a_311915]
-
euforie generalizată. Aceste pulsații încep printr-o zvâcnire a sfincterului anal, traversează apoi pelvisul spre penis, mergând până la vârful acestuia. Eventual acestea cresc în intensitate și frecvență pe măsură ce orgasmul se apropie, atingând în final o stare de contracție susținută, în platou, însoțită de o senzație de plăcere de câteva secunde - orgasmul. În timpul orgasmului, are loc ejacularea lichidului seminal, aceasta putând continua timp de câteva secunde după orgasm, pe măsură ce starea euforică se diminuează și dispare. Se consideră că senzațiile resimțite în timpul orgasmului
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
Wright, a fost prezentat la deschiderea noii expoziții de la Teatrul Național Regal din Londra apoi mutat la Național Portrait Gallery unde este expus. Radcliffe avea paisprezece ani la momentul creării portretului. Pe 9 iulie 2007, Daniel Radcliffe, împreună cu colegii de platou: Emma Watson și Rupert Grint și-au lăsat amprentele mâinilor, ale picioarelor și baghetelor magice în fața Teatrului Chinezesc Grauman din Hollywood. Pe data de 28 decembrie 2007 fost anunțat în New York Times că Radcliffe îl va portret Radcliffe a urmat
Daniel Radcliffe () [Corola-website/Science/310616_a_311945]
-
mai mult caracterul unor sondaje de informare, s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe un mic platou numit de localnici "Grădiște" sau "Cetate", platou ce se află în stânga Someșului, înainte de confluența acestuia cu Valea Almașului și la circa 120 m în stânga șoselei Dej-Jibou. În 1958 conturul castrului se distingea foarte bine pe teren, el fiind marcat de
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe un mic platou numit de localnici "Grădiște" sau "Cetate", platou ce se află în stânga Someșului, înainte de confluența acestuia cu Valea Almașului și la circa 120 m în stânga șoselei Dej-Jibou. În 1958 conturul castrului se distingea foarte bine pe teren, el fiind marcat de șanțul și valul de apărare, care se
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
ajutorul regelui, Guy nu ar fi avut altă alternativă decât să se conformeze. Când din Tiberias a pornit mesagerul cu cererea de ajutor spre Saffuriya, Saladin l-a lăsat să treacă. Între timp, sarazinii ocupaseră înălțimile din ambele părți ale platoului arid care separa Saffuriya de Tiberias, așteptând până când cruciații aveau să cadă în cursă. La Saffuriya, Guy convoacă un consiliu de război, cerând sfatul comandanților cu experiență. Raymond de Tripoli vorbește primul și, în mod surprinzător, pledează categoric împotriva unei
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
înarmați cu săbii și scuturi, cu arbalete sau cu arcuri și prăștii. La 3 iulie 1187, întreaga armată pornește din Saffuriya înainte de răsărit în călătoria de 24 de kilometri către Tiberias. Părăseau grădinile cu apă din belșug ale Saffuriyei pentru platoul arid din fața lor, unde știau că sarazinii îi așteaptă. Avangarda era condusă de Raymond de Tripoli, cu Balian de Ibelin și Gérard de Ridefort în ariergardă și cu regele și Curtea sa în centru. La început, sarazinii s-au limitat
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Dumnezeule, războiul s-a sfârșit. Suntem trădați și sortiți morții și pământul este pierdut", i-a spus el lui Guy, dar regele a fost neînduplecat și astfel s-a ridicat tabăra. După ce i-a prins pe creștini în cursă pe platou, departe de orice sursă de apă, Saladin și trupele sale le-au înconjurat tabăra, hărțuindu-i toată noaptea cu strigăte de triumf și cu zgomotul asurzitor al tobelor și trompetelor. La lumina focurilor, cruciații îi vedeau pe sarazini oferindu-le
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
iuți crescuți în garnizoanele dm India. Drumul s-a dovedit lung, greu, cu peripeții și a traversat regiunea Guban, situată între Golful Aden și munții Golis, Leferung, Hargeisa, rîul Mandera, Udjiwadji, Buhalgașan, peste Harar, de-a lungul limitei nordice a platoului Haud, Jiga-Jiga, valea Jererului, Gaburo, rîul Dagato, Munții Djigo din ținutul Ogaden, trecătoarea Durdurului. La 21 decembrie 1895, după 61 de zile de la pornirea dm Berbera, a fost atins Webi Shebeli („Fluviul leoparzilor"), pe care expediționarii l-au trecut la
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
o colină înaltă de peste 500 m. El a fost marcat ulterior, pe harta întocmită de Institutul cartografic din Gotha, cu numele de Lahovary. Întoarcerea la Hargeisa s-a făcut, pînă la „Fluviul leoparzilor", pe drumul cunoscut, iar de aici, peste platoul Haudului, printr-o zonă locuită de triburile somalilor din Ogaden: amadeni, ugasrosheni, midgani, melengari și rer-ali. Românii s-au înapoiat la Berbera la data de 22 februarie 1896, după patru luni de marș prin ținuturi aride, timp în care s-
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
1977, p. 93-104. 9.Tudor V. Stefanelli, în Suceava, IV, 1977, p. 279-288. 10.Exploatarea sării din saramura în neoliticul timpuriu, în lumina descoperirilor de la Solca (jud. Suceava), în SCIVA, 28, 3, 1977, p. 307-317. 11.Mormintele Cris de la Suceava-“Platoul cimitirului”, în Suceava, V, 1978, p. 81-88. 12.Cercetările arheologice de la Mihoveni (Suceava) - 1973, în Suceava, V, 1978, p. 89-107 (în colaborare cu P.-V. Batariuc). 13.Sur leș débuts du Chalcolithique à l’Est des Carpates, în Studia praehistorica
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
are o suprafață de 41,562 ha; este cantonată în dolomitele triasicului mediu din muntele Peștera și este situată la sud de Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită. Peștera Comăna constituie drumul subteran al pârâului ce iși adună apele de pe platoul suspendat aflat la sud de muntele Peștera. Peștera are o valoare științifică deosebită din diverse puncte de vedere (stalagmite de mari dimensiuni, scurgeri parietale masive, bazine cu cristale sub formă de brăduți, prezența helectitelor, Galeria cu Excentrite, stilolite translucide cu
Peștera Comăna () [Corola-website/Science/308920_a_310249]
-
patrimoniul mondial UNESCO din România. Cetatea a fost construită în secolul I î.Hr. cu scop de protecție împotriva cuceririi romane. Se găsește lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara. Cetățuia Costești este situată pe valea Apei Grădiștei. Platoul superior al dealului unde este așezată cetatea are 514 m altitudine. Numele din vechime nu este cunoscut. Era o cetate puternică ce avea caracter defensiv, ea avea la bază o mare așezare civilă și era reședința obișnuită a regilor daci
Cetatea dacică Costești-Cetățuie () [Corola-website/Science/308928_a_310257]
-
bază o mare așezare civilă și era reședința obișnuită a regilor daci transilvăneni. Un alt rol al ei era acela de a apăra drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia. Primul sistem defensiv al cetății era un val de pământ care înconjura platoul superior al dealului și terasele de sub el. Valul era larg la bază de 6-8 m și înalt în prezent de 2-2,5 m. În val erau înfipți stâlpi groși de lemn care erau legați între ei de o împletitură de
Cetatea dacică Costești-Cetățuie () [Corola-website/Science/308928_a_310257]
-
atacatorii treceau de aceste sisteme defensive ei trebuiau să dărâme o altă poartă (înaintea celui de-al doilea război dacic această poartă a fost blocată cu coloane luate din sanctuarele de la Costești) care permitea accesul pe o pantă dificilă spre platoul superior. După poartă singurul sistem defensiv care mai proteja cele două turnuri locuință de pe platou, era o dublă palisadă din stâlpi groși de lemn. Dacă era cucerită și această palisadă era cucerită cetatea. Cetatea mai era protejată și de alte
Cetatea dacică Costești-Cetățuie () [Corola-website/Science/308928_a_310257]
-
de-al doilea război dacic această poartă a fost blocată cu coloane luate din sanctuarele de la Costești) care permitea accesul pe o pantă dificilă spre platoul superior. După poartă singurul sistem defensiv care mai proteja cele două turnuri locuință de pe platou, era o dublă palisadă din stâlpi groși de lemn. Dacă era cucerită și această palisadă era cucerită cetatea. Cetatea mai era protejată și de alte sisteme defensive, care erau fortificații mai mici. Un puternic bastion era pe drumul care urca
Cetatea dacică Costești-Cetățuie () [Corola-website/Science/308928_a_310257]
-
a fost primul și singurul ei film color din perioada ei de glorie. Pentru a o interpreta pe Elisabeta I a Angliei care era mai în vârstă decât ea, Davis și-a ras sprâncenele. În timpul filmărilor a fost vizitată pe platourile de filmare de Charles Laughton. Ea i-a spus că are siguranța să joace rolul unei femei de 60 de ani, la care Laughton i-a răspuns: „Niciodată să nu pleci capul. Acesta este singurul mod în care poți crește
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
a fost distribuită în "Winter Meeting", iar cu toate că inițial a fost entuziastă, a aflat că Warner aranjase să fie filmată cu lumină „slabă” pentru a-i ascunde vârsta. Și-a adus aminte că a văzut aceeași tehnică de iluminare „pe platourile de filmare ale unor filme cu Ruth Chatterton și Kay Francis și știam ce înseamnă asta”. A început să regrete că a acceptat rolul, fiind și dezamăgită de abilitățile partenerului de filmări, Jim Davis. Nu a fost de acord cu
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
pe care l-a citit vreodată, acceptând rolul imediat. La scurt timp s-a alăturat distribuției în San Francisco pentru a începe filmările. În timpul filmărilor a legat o strânsă prietenie ce a durat toată viața cu Anna Baxter, colegă de platou, și a început o relație cu Gary Merrill, cu care apoi s-a căsătorit. Regizorul filmului a spus că „Bette era perfectă. Visul unui regizor: actrița pregătită”. Criticii au lăudat interpretarea lui Davis, iar replica „Fasten your seatbelts, it's
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
în "Baladă macabră" (1976) și "The Disappearance of Aimee" (1976), dar a avut conflicte cu actrițele principale ale filmelor, Karen Black, respectiv Faye Dunaway, considerând că niciuna nu i-a oferit respectul cuvenit și că nu se comportau profesionist pe platourile de filmare. În 1977, Davis a devenit prima femeie care a primit un premiu pentru întreaga carieră din partea Institutului American de Film. Evenimentul televizat a fost comentat de unii dintre colegii lui Davis, printre care William Wyler, care a glumit
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Europa de Sud-Est, în Croația, la jumătatea distanței între Zagreb și Zadar. El se întinde pe aproape , dintre care reprezintă lacurile propriu-zise. Se află între două cantoane, cu peste 90% din teritoriu în cantonul Lika-Senj și restul în cantonul Karlovac. Platoul este delimitat de două masive muntoase ale Alpilor Dinarici: la vest și cu la est. Lacurile sunt situate la extremitatea nordică a regiunii geografice Lika, în subregiunea Kordun, și sunt formate de două râuri și de mai multe izvoare subterane
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
fața locului viața amerindienilor din tribul Mohave din California, de care a rămas atașat până la moarte. În anii 1933 - 1935 a plecat în colonia franceză de atunci, Indochina, pentru a cerceta vreme de 18 luni obiceiurile populației Sedang Moï de pe platourile înalte, a căror limbă și-a însușit-o de asemenea. Întors fiind în Franța, șocat de valul de xenofobie și antisemitism după Afacerea Stavisky, a decis să revină în Statele Unite, unde, în 1935, și-a obținut doctoratul în antropologie cu
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]