6,669 matches
-
de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranța de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncțiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell. Liniile confederate au căzut pradă confuziei în timpul luptelor, și oamenii lui Grant s-au îndreptat înspre nord-est, spre Pittsburg Landing. O poziție pe un drum ușor în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și de diviziile lui
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
linie de tramvai a fost inaugurată în noiembrie 1943 pe traseul Muzeul de Artă Populară (Pescarul) - Spitalul Militar în lungime de 4,2 km cale simplă. Tramvaiele, precum și liniile pe care rulau au fost aduse din orașul Odessa, Ucraina, ca "pradă de război". Aceste tramvaie au circulat pe actualele bulevarde Tomis și Mamaia până în august 1944, atunci când Armata Roșie a intrat în Constanța. Liniile au fost demontate și împreună cu tramvaiele au fost înapoiate, în octombrie 1944, orașului Odessa. După 40 de
Tramvaiul din Constanța () [Corola-website/Science/313323_a_314652]
-
Tomis - Miga-Capitol-Bulevardul Mamaia-Spitalul Militar. Această linie era deservită de 7 vagoane motor Pullman fabricate în anul 1913 în Belgia și modernizate în anul 1933 la Kiev. Tramvaiele, precum și linia aparțineau orașului Odessa și au fost capturate de armata română ca "pradă de război" împreună cu 7 troleibuze. Acestea din urmă au fost instalate la Craiova în 1943. În octombrie 1944 cele 7 tramvaie, liniile, precum și cele 7 troleibuze au fost recuperate de sovietici și înapoiate orașului Odessa. În anul 1984 are loc
Tramvaiul din Constanța () [Corola-website/Science/313323_a_314652]
-
si 8 segmente la masculi. Corpul este verde, galben sau brun. Lungimea corpului aproximativ 11 cm. Călugărița are un simț al văzului mult mai bine dezvoltat decât al altor insecte, aceasta putându-și răsuci capul cu 180 grade, în căutarea prăzii. Călugărița este o specie hemimetabolă (se dezvoltă prin metamorfoză incompletă). Imediat după fecundare femela depune 100-300 ouă. Ouăle sunt înconjurate de o masă spumoasă, care mai apoi devine consistentă formând o capsulă chitinoasă - ooteca. Larvele eclozează din ootecă în primăvara
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
cameristă avea mai multe șanse de a avea o viață fericită și împlinită decât ea. Ele se puteau căsători, și contra unei sume de bani, puteau părăsi curtea și avea copii. În situația ei însă, dacă nu voia să cadă pradă intrigilor celorlalte femei, sau ale luptei pentru putere, trebuia sa-și vadă soarta ca o provocare și să se pregătească pentru un rol plin de responsabilități la curte. Așadar, a învațat cu hărnicie scrierile chineză și manciuriană, iar la academia
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
limbaj-obiect cu statut de formă la nivelul mitului. Această formă însă nu este semnificantul pur abstract din sistemul primar al lui Saussure, deoarece ea conține latent sensul născut din semioza primară. Semnificantul (forma) mitului barthian este orice obiect care devine "prada vorbirii mitice". Semnificatul sau conceptul este cel care dă viață mitului, care îl umple de sens și de istorie deoarece el aduce cu sine o anumită perspectivă, tendință în cunoașterea realității. Conceptul în mit prezintă intenția comunicațională, cheia pe baza
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
cel mai rău dintre franci, "un diavol și un trădător...", așa cum scria Al-Safadi. Ca și cum atacul asupra caravanelor nu ar fi fost suficient, Renaud se mai făcea vinovat de a fi refuzat în mod sistematic să plătească lui Saladin despăgubire pentru prada luată de la musulmani. În aceste condiții sultanul s-a văzut dezlegat de convenția încheiată cu Raymond al III-lea, cu atât mai mult cu cât Guy de Lusignan reușise în 1186 să se încoroneze rege si era de așteptat că
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
oameni și la 18 mai 1241 se află la Zagreb, de unde scria la Romă despre „întâmplările jalnice și vrednice de plâns care s-au abătut asupra Ungariei.” Marea invazie mongola a afectat și regiunile din țările române,importante atât pentru pradă, cât și pentru faptul că reprezentau baze de atac spre alte țări. Românii, care nu dispuneau de formațiuni statale consolidate, de structuri militare bine organizate, de fortificații corespunzătoare, nu au fost în stare să le reziste. Datorită invaziei care a
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin. Țestosele lăută se pot scufunda la aceași adâncine ca și unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le blochează aparatul digestiv, cauzându-le moartea prin inaniție. Broasca țestoasă de mare caret, care își folosește gura lungă în formă de
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]
-
să îndeplinească unele mișcări. De prosomă sunt atașate 4 perechi de picioare, una de chelicer și una de pedipalpi. Chelicerele sunt formate 2 articole, ultimul având forma unei gheare. În chelicere se află glandele veninose, conținutul cărora sunt injectate în pradă pentru a o omorî sau paraliza. Pedipalpi sunt alcătuiți din 6 articole. Articolul bazal, situate lângă orificiul bucal, posedă proeminențe care reprezintă plăcile chitinoase zimțate utilizate pentru a fărâmița hrana, numite coxe sau maxile. Pedipalpii au funcție tactilă, iar la
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
este păzit timp de 6 - 7 săptămâni. În acest timp, femela va rămâne în apropiere de sacul cu ouă și devine mai agresivă. Dopă eclozare juvenilii rămân în cuib pentru o perioadă de timp. Theraphosidae sunt prădători care-și pândesc prada din ambuscada. Ei se hrănesc cu muște, gândaci, fluturi, șopârle, rozătoare, păsări, peștișori. Însă, chiar dacă au potențial de a omorî și i pasăre, totuși, alimentați lor se băzează pe insecte. Tarantulele se găsesc în regiunile tropicale din întreaga lume. Habitatelor
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
a fost aspru criticată în Anglia, fiind considerată un „eveniment regretabil”, în condițiile în care Turcia a fost caracterizată drept un „aliat vechi”. Codrington a fost la rândul lui blamat pentru că a permis vaselor turco-egiptene să se retragă cu toată prada, inclusiv cu 2.000 de greci care aveau să fie vânduți ca sclavi. În schimb, în Franța, vestea victoriei de la Navarino a fost întâmpinată cu entuziasm, iar guvernul s-a bucurat de o creștere neașteptată de popularitate. Rusia s-a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
sălbatic "Columba janthina", melcul "Ogasawara okamono aragai", „șopârla Ogasawara” („Cryptoblepharus boutonii”), melcul "hishikata maimai" („Mandarina exoptata Pilsbry”), "Hahajima meguro" („Apolopteron familiare hahasima”, desemnat „monument național” al Japoniei) sau "Ogasawara nosuri" („Buteo buteo toyoshimai”, un fel de șopârlar, singura pasăre de pradă de pe insule). Singurul mamifer endemic este „Pteropus pselaphon” ("Bonin flying fox" în lb. engleză). În oceanul din jurul insulelor sunt ca. 20 de specii de balene, printre care „Megaptera novaengliae”, „Tursiops t.aduncus”, „Stenella longirostris”. Există ca. 100 de specii de
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
și preocuparea pentru balanța puterii în Europa, care, la momentul respectiv, cerea ca Belgia să fie o zonă tampon între Germania, Franța și Marea Britanie. De asemenea, regele Albert a protejat interesele belgienilor deoarece o națiune mică ar fi putut cădea pradă cu ușurință unei mari puteri. Când Germania a invadat Belgia (4 august ora 8 dimineața), regele Albert, conform constituției Belgiei, a preluat comanda armatei și i-a ținut pe germani suficient cât Marea Britanie și Franța să pregătească Prima bătălie de pe
Albert I al Belgiei () [Corola-website/Science/317895_a_319224]
-
spună: „Am fost atât de surprinsă că tot ce am putut spune a fost 'mulțumesc' ”. Căsătoria rămâne neconsumată. Cuplul se stabilește într-un palat cu 200 de camere din Sankt Petersburg. Olga este atât de nefericită în căsnicie, încât cade pradă depresiei. În cele din urmă își găsește un refugiu în pictură și în activitățile filantropice. Sponsorizează școala dintr-un sat învecinat și înființează un spital. În anul 1903, prin fratele ei Mișa, de care era foarte apropiată, Olga îl cunoaște
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
activi mai repede ca femelele cu ca. 2 săptămâni. Hrana viperelor constă din mamifere mici ("Muridae"), rozătoare ("Microtus agrestis"; "Clethrionomys glareolus"), șopârle ("Lacertidae"), broaște ("Rana temporaria"; "Rana arvalis"). Pe care le pândesc și le mușcă injectând veninul care va paraliza prada. Perioada de reproducere a lor are loc primăvara în aprilie - mai, având loc lupte între masculi. Vipera berus este ovovivipar, cea ce înseamnă că femela clocește ouăle în corp, puii eclozionați părăsind corpul mamei în lunile august - octombrie. Prima năpârlire
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
asupra transmiterii dificultăților de la o generatie la alta. Enunțând teoria să a atașamentului, el a definit comportamentul de atașament că o strategie înnăscuta evolutivă ce a apărut la origine în scopul apărării noului născut din fața unor primejdii precum animalele de pradă. Colega lui Bowlby, Mary Ainsworth, a extins și testat aceste idei și a jucat un rol important în descrierea diverselor pattern-uri de atașamemt. s-a căsătorit la 16 aprilie 1938 cu Ursula Longstaff, și ea fiica de chirurg. Perechea
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
Goldszmit, închiria camerele din apartamentul lor din Varșovia. Korczak a trecut examenul de bacalaureat („matura”) la vârsta de 21 de ani. În copilărie Janusz Korczak citea foarte mult. Mulți ani după, într-un jurnal scris în ghetou, el nota: „Căzusem pradă cititului nebunesc, de neoprit. Lumea dispărea din fața ochilor mei, pentru ca numai cartea să existe.” În anul 1898 s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Imperiale din Varșovia. În vara lui 1899, a călătorit pentru prima dată în străinătate
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
care aprorpierea sau separarea de mamă sau de grup ar putea să le aibă asupra individului. Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un comportament învățat de-a lungul evoluției speciei, care are ca rol apărarea de animale de pradă. Chiar și adulții se simt mai siguri în apropierea unei anumite persoane sau grup, în special cănd se află într-o situație neobișnuită. Pentru animalele tinere sau copii atașamentul are însă o însemnătate deosebită deoarece,în cazul separării de mamă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
ale sașilor: Brașov, Sighișoara sau Feldioara. Una din lucrările sale cel mai apreciate este grupul statuar "Închinarea magilor" de la Biserica din deal din Sighișoara. Mănăstirea a suferit mari stricăciuni în urma năvălirii turcilor din anul 1432. Din cauza faptului că mănăstirea era pradă atacurilor inamice, fiind în afara zidurilor cetății, superiorii ordinului dominican au obținut în 1474 autorizația de a construi o mănăstire nouă cu biserică (astăzi Biserica Ursulinelor) în interiorul cetății. Fosta mănăstire dominicană a fost abandonată de călugări, ea fiind folosită ca adăpost
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
partener (Ryan and Rând, 1993), discriminând masculii cu culori terne. Există o teorie a ornamentației care definește că evoluția speciei se bazează în preferințele discriminatorii ale femelei în alegerea partenerului. În anumite specii de insecte, paianjeni, anumiți pești, păsări de pradă și anumite mamifere precum hiena sau balenă albastră, femelă este mai mare decât masculul. În anumite specii femelele sunt sedentare și rar distribuite, iar masculuii au sarcina de a le găsi. Vollrath și Parker argumentează că această diferență de comportament
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
faptului că acestea oferă îngrijire un timp urmașilor până aceștia se maturizează Timpul de gestație și lactație este foarte lung pentru "M. nigricans", femelele alăptând progeniturile până aproape la vârsta adultă. Nu ar fi cababile să zboare și să prindă pradă dacă nu ar compensa cpentru masă adiționala a puilui. Că adăugare la ipoteza care explică avantajele unei femele mari, există ipoteza paralelă că un mascul de mici dimensiuni este o adaptare a masculilor care crește manevrabilitatea și agilitatea, în competiția
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
performance". (See the sex and intelligence article for more on this subject.) Dimorfismul sexual se poate manifestă la păsări în diferențe de mărime sau de penaj. Diferențele de mărime variază între specii, dar nu sunt regulă, în general păsările de pradă sau anumite specii de păsări nezburătoare ne fiind diferențiate. Diferențele de penaj, ca ornamentație sau culoare, deasemenea variază, dar în general masculii sunt mai ornamentați și prezintă culori mai vii. Astfel de diferențe au fost atribuite contribuțiilor inegale din partea partenerilor
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
sol, frunze, crenguțe. Trapa se deschide asemenea unei uși, fiind alipită de peretele vizuinii cu mătase. Păianjenul așteaptă parada ținându-se cu ghiarele tarsiene de partea inferioară a trapei. De la intrare în vizuină pleacă numeroase fire de semnalizarea. Păianjenul detectează prada prin vibrațiile firelor, la atingerea lor de către victimă. Cân prada se apropie de vizuină, păianjenul sare brusc și o înțeapă cu chelicerele. Apoi, prada este adusă în vizuină și consumată. Se hrănesc cu diferite insecte, alte artropode, uneori cu vertebrate
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
alipită de peretele vizuinii cu mătase. Păianjenul așteaptă parada ținându-se cu ghiarele tarsiene de partea inferioară a trapei. De la intrare în vizuină pleacă numeroase fire de semnalizarea. Păianjenul detectează prada prin vibrațiile firelor, la atingerea lor de către victimă. Cân prada se apropie de vizuină, păianjenul sare brusc și o înțeapă cu chelicerele. Apoi, prada este adusă în vizuină și consumată. Se hrănesc cu diferite insecte, alte artropode, uneori cu vertebrate mici. Uneori păianjenul foarte flămând își va aștepta hrana în afara
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]