12,874 matches
-
cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un șorț albastru veni să vadă ce voiau să bea. — O sticlă de Sion, ceru Nick. E bine așa, Gidge? Sigur, spuse George. Tu te pricepi mai bine ca mine la vinuri. Mie-mi plac toate. Fata ieși. — Nimic nu se compară cu schiatul, nu? spuse Nick. Știi, senzația aia când te lași prima oară pe o pantă lungă. — Aha, spuse George, nu se poate exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Poate Într-o sinagogă. Pe-acolo ai fost. George se uită la ceas. — Dacă intră careva, Îi spui că bucătarul e plecat, și dacă nu se lasă dus, Îi spui că te duci tu-n bucătărie și-l servești. Ai priceput, istețule? — Bine, spuse George. Cu noi ce faceți după aia? — Depinde, spuse Max. Ăsta-i un lucru de ăla despre care nu poți ști nimic dinainte. George privi ceasul. Era șase și-un sfert. Ușa restaurantului se deschise. Intră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
despre el? — Cum să nu! Ziceau că-i groaznic. Că nici n-ar trebui să-l lase să boxeze. — Bine, da’ ăștia n-au niciodată dreptate, nu? — Da, așa e de obicei. Da’ de data asta au. — Ce dracu’ se pricep ei la cât de pregătit e un tip? — Ei, spuse Hogan, nici chiar așa de proști nu-s. — La Toledo l-au dat pe Willard de câștigător, asta au făcut. Lardner ăsta, acu’ se dă mare, da’ ia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înțeleg. Nu, habar n-ai. N-ai cum să Înțelegi. — Da’ totuși, ar trebui să-ți fie mai bine aici, la țară, decât În oraș. — Știi cum e la mine, spuse, nu contează unde sunt. Da’ n-ai cum să pricepi. Mai pune-ți un pahar. M-am Îmbătat cumva? Vorbesc aiurea? Nu, te ții bine. — N-ai cum să Înțelegi cum e. Nimeni nu poate Înțelege. — În afara soției, spusei. Da, ea știe. Chiar că știe. Știe. Poți să fii sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cer un vin la sfert? — Bine. — Înțelegeți dialectul? Întrebă hangiul. — Nu. — Despre ce-i vorba? Întrebă John. — Vrea să ne povestească ceva despre țăranul pe care l-am văzut că umplea groapa când am intrat În oraș. — Lasă, oricum nu pricep nimic. Vorbesc prea repede pentru mine. — Țăranul ăla, pe care l-ați văzut, spuse hangiul, și-a adus azi soția ca s-o Îngroape. Ea de murit, murise În noiembrie, anu’ trecut. — În decembrie, Îl corectă paracliserul. — Nu contează. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu. Vorbesc serios. — Sunt bine. Nu pot s-adorm dacă n-am o lumină aprinsă. Asta-i singura problemă. Am și zis că poate era mai bine să-ți facă o trepanație. Nu-s eu doctor, dar la asta mă pricep. — E, și ei s-au gândit că-i mai bine să-mi facă o absorbție și asta mi-au făcut. Da’ care-i problema? Doar nu ți s-o părea că-s nebun? Pari În cea mai bună formă. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă mică și neastâmpărată pe care o regăsești când nu te-ai fi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o dată după doctor. Da, așa cred și eu. Mașina-i pregătită, putem pleca la spital! zice tata. „La spital? Dar parcă era vorba că mâine dimineață... Iar acum e seară”, se nedumerește, numai pentru el, Sorin. Ca și când i-ar fi priceput gândul, nenea doctorul adaugă: Trebuie să mergem acum, nu mai putem lăsa până mâine dimineață. Am vorbit și cu tanti Sonia, asistenta. Vine și ea cu noi. Nu-l putem lăsa pe băiat să sufere, adăugă, tata. „Aoleu! Păi, dacă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fata prefăcută-n căprioară”... E tare lungă această poezie. Și grea. Băiețelul nu-nțelege chiar toate cuvintele. Poate că, mai târziu, o să-i spună Sorina ce-nseamnă „nelămurit”, „retrăiesc”, „mit”, vorbe pe care Sorin abia le poate pronunța. Dar micuțul pricepe că versurile, chiar dacă par a fi triste, sunt tare frumoase. O s-o roage pe surioara lui să ncerce să-l învețe această poezie. -”...Vai, cum doream ca, pentru-ntâia oară, Bătaia puștii tatei să dea greș!...” Deci pușca nu e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
alintați erau un băiețel și o fetiță care, fiind cei mai mici, făceau, în ograda bunicilor, și cele mai multe pozne. E-adevărat, multe din aceste năzdrăvănii nu le făceau ei chiar singuri. Aveau o sumedenie de prieteni care, cu toate că erau necuvântători, pricepeau pe loc când copiii erau cu chef de joacă sau puneau la cale vreo șotie... Bunica trage cu ochiul înspre pătucurile celor doi. Apoi, își continuă povestea.: -Dar, câteodată, un bătrânel șugubăț venea pe la ei, așa cum vine pe la toți copiii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bunica? Acum, unchiul Nelu, tatăl lui Cristinel și al Alinei, s-a ridicat în picioare și zice: Dragii noștri, vă dorim să străbateți și de aici înainte un drum la fel de frumos ca până acum. Și tot împreună! Pas de mai pricepe ceva! Ce drum au făcut cei doi bunici? Că în afara scurtelor plecări pe la oraș, au stat mai toată vremea în sat. și unde au de gând să plece acum? Nu cumva să se mute din sat? Sigur, ei, Sorin și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doi au apărut patru vlăjgani care le-au spus: Hei, prichindeilor, ia cărați-vă de-aici și dați-ne nouă jucăriile astea că, de nu... Ați înțeles? Din curte, Cuțulache a auzit vocile răstite ale găliganilor și, pe dată, a priceput că nu-i a bună, că micilor săi prieteni li se poate întâmpla ceva rău, dacă el nu le vine în ajutor. Zis și făcut. Într-o clipă a fost lângă poartă, s-a cocoțat, cât ai zice „pește” pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar, fii liniștit, mâine seară venim, iarăși, cu toții la tine! „Răzbunarea” lui Sorin Prichindelul e tare mâhnit. Și, totodată, nedumerit. Nu poate pricepe, în ruptul capului, de ce se poartă surioara lui așa de urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de exemplu, că atunci când el a fost bolnav și a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trebuit mult să-l prindă. Pe urmă, au început să se lupte între ei. Se iscase o gălăgie în ogradă, că nu știam ce se întâmplă. M-am trezit și eu și, după mârâiturile cățelului și ale jivinei, am cam priceput despre ce putea fi vorba. Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit în ajutor, Cuțulache a dat pace vulpoului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bunicul cu o prefăcută nedumerire. Ia să vedem noi, ce-o fi? Uite! îi arată copiii. Ce să văd? Cum ce să vezi? Uită-te mai bine” Cred că toate animalele sunt bolnave! spune Sorina cu aerul cuiva care se pricepe foarte bine și care știe ce zice. Or fi mâncat ceva rău, cineva le-o fi lovit, sau... spune Sorin. Auzindu-l, ai crede că e cu adevărat doctor de animale. Dar... Ce tot spuneți acolo? face el, de-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e liniște și răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu oricine îl poate auzi și pricepe! „Uf! Ce zăpușeală trebuie să fie afară, pe uliță!” „Da, e foarte cald, le răspunde Sorina. Acum, la amiză, chiar că e ca într-un cuptor. Parcă ar fi iulie, nu început de primăvară”. Iar tu ai rămas aici, unde
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
anume ? Ce vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un macieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și speriat ? O fi având el oare pui ? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fragment) Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plimbi prin codri ura solitarăTu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plimbi prin codri ura solitarăTu înțelegi un suflet fără țară... Cerințe: 1
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și apoi căscă. —De-abia aștept să mă trântesc În pat. — Ce coincidență, glumi Harry. Și eu Îmi doresc exact același lucru. Și aici imită cât putu de bine gâfâitul unui cățeluș. Ea ridică dintr-o sprânceană În semn că pricepuse ambiguitatea obraznică a răspunsului lui. El zâmbi cu toți dinții, iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici Încurajare. Copacii, Îndrăzni ea din nou pe un ton ceva mai apăsat, oare sunt plopi? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puși. În plus, sfârcurile erau plasate prea sus, ca două mileuri plutind pe două baloane. N-avea nici un dubiu, nu erau jucării bune de mestecat de proveniență 100% naturală. Se culcase cu vreo șase femei cu sâni artificiali, așa că se pricepea. Și prietenul lui, Moff, se culcase cu multe astfel de femei gonflabile - câteva fiind chiar aceleași din moment ce amândoi Își făceau vacanțele În aceleași locații Club Med -, dar „băiatul cu bambusul“ jura că el nu face diferența. Țțț. Asta spunea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bunicul lui Walter și mama lui refuzau să-și vorbească altfel decât prin intermediul lui Walter. Vorbea birmaneză cu bunicul și engleză cu mama. Nici nu se putea pregătire mai bună pentru cariera de ghid, carieră care Îi cerea să fie priceput În a manevra neînțelegerile ce pot interveni Între două persoane care călătoresc În același spațiu, În același timp, dar vorbesc două limbi diferite. Dar când și când, Walter se gândea la blestemul pe care-l reprezentase limba engleză pentru familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry devenise „gentlemanul nostru englez“, iar ceva mai târziu, când Heinrich aflase că Harry avea o emisiune populară despre câini, Îl poreclise „faimoasa noastră vedetă de televiziune“, lucru care-l Încântase pe acesta până peste poate. Heinrich Însă nu se pricepea la ademenit copiii. Le zâmbea prea larg și le vorbea cum le vorbesc mulți adulți bebelușilor. „Ți-e fomică la burtică?“ Esmé Îl urmărise circumspectă și remarcase tiparul: mereu găsea o scuză ca să le atingă ușor pe mână pe femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
naturale pentru mușcături de tot felul. „Bâzzzzz“, Îi spuse negustorului care nu Înțelegea că voia o soluție Împotriva insectelor. Ea descrise atunci un cerc cu un deget și apoi Își Împunse brațul cu el. „Bâzzzz“, repetă ea. A, da, da, pricepu negustorul Într-un final. Apoi, Își puse două degete pe post de colți și-i arătă cum Îi sare la picior. „Ssssss“. Leac pentru mușcături de șarpe, Întrebă ea. A, da, da. Bennie se poziționase cât de discret posibil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își putea convinge invitații mascați că este șeicul Arabiei, fiul putea convinge un trib de mii de oameni că el era Regele Atotputernic al Naților. După ce-și petrecuse o perioadă bună din copilărie În Birmania, Seraphineas Andrews devenise foarte priceput la dezmăț În ambele culturi. Învățase să se culce cu femeile ușoare și să le seducă pe cele care se lăsau greu, să fumeze opiu și să bea absint. În Mandalay deprinsese trucuri privindu-i pe iluzioniștii de toate națiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]