7,950 matches
-
în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stăncuța într-o blană de urs și „Hai, fata tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca spre răsărit o coadă strălucitoare cât jumătate de cer. Fetița adormea de ger. În barba și mustățile lui răsuflarea făcea promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până atunci nu băgase de seamă ce sus se ridică iarna luna pe cer. Sus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu te speria, măria ta, e doar apă fiartă! După ce scoaseră bucățile de pânză, le lăsară să se răcorească câteva clipe, le stoarseră și fiecare își băgă două bucăți în sân. — Să mergem, spuse cea mai bătrână, trebuie să fi răsărit luna, că alaltăieri a fost lună plină. — Măria ta merge cu noi? întrebă fiica stăpânei de la Târgșor. — Mergem cu voi, toți trei. — Bine, țineți-vă după noi, și femeile plecară pe cealaltă ușă a cuhniei dând în curtea palatului. Ieșind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vad? întrebă imbrohorul. — Acu’ da, acu’ o lună nu; noroc cu brânca..., râse voievodul. — Constantin bei, nu-ți este frică să pornești fără gardă așa călare? — Ba mi-e frică, dar... și vodă fluieră scurt. Din tufișurile de pe malul apei răsăriră la început doi ciobani îmbrăcați cu haine de aba neagră, apoi mai apărură și alții. Salutară scurt pe românește și se lăsară în genuchi în praful drumului cu căciulile în mâini. Selin se făcu palid la față... — Sunt mulți? întrebă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Moldovei... — Uneltește fără rușine împotriva celui ce i-a dăruit o soție ca răposata... — Maria, Dumnezeu s-o ierte. Mavrocordat zâmbea, cu toată tristețea pe care o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu putea să se țină; îi răsăreau în minte vorbele pe care le-ar fi spus tânăra doamnă Maria a Moldovei, când a auzit că bărbatul ei a fost mazilit: „O să puie taica pungă dă pungă și o să facă pod de aur de la Stambul la Iași și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țării, cum spui domnia ta, te va sfătui să nu primești să fii domn și în Moldova, crezi că Antioh, fiul lui Cantemir bei, este potrivit? De la locul său, Brâncoveanu aruncă o privire spre Ștefan fără să fi fost nevoie, îi răsări în minte imaginea ochilor verzi ai Casandrei, domnița lui Șerban Vodă, așa cum și-i amintise când povestea Nicolae Mavrocordat despre Dimitrie Cantemir. Își drese glasul și, după ce își lăudă cu cuvinte meșteșugite verii prin alianță, cu regret încheie: — Păcat, mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a sfinției sale. Dorim să-i facem o mitră din aur meșterit la Brașov, cu cele patru pietre albastre semănând părului coliliu al sfinției sale și, ca să mărim frumusețea lor, să fie puse și celelalte pietricele prețioase ca niște steluțe, cele patru răsărind printre ele ca niște luceferi. Lui Ștefan îi venea să cadă în genunchi în fața tatălui său. Nu știa ce să creadă despre spusele marelui rabin, lui i se păreau adevărate, dar gândurile îi fură spulberate de vorbele italienești ale spătarului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
solidaritatea care-i ținuse uniți la restriște. Imagini din trecutul depărtat veneau și se suprapuneau peste altele de ieri, alaltăieri, împletindu-se cu cele pe care nu le văzuse dar le născocise el pe când asculta povestirile mamei sale, doamna Ilinca. Răsăreau proaspete, bogate în toate amănuntele care le făceau frumoase chiar dacă de întâmplările acelea nu putea să se mândrească. Da, asta este, se pomeni mormăind și se sperie la gândul că l-ar putea trezi pe vodă, ca să continue în gând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văzduhul muntelui acolo în Sinai și nu am reușit niciodată să mi le amintesc, doar culorile cerului și ale tufișurilor de spini stăruie în mintea mea înlănțuite ca notele într-o melodie. Cu mulți ani în urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimită la Odrii și să-l piardă, neica Dinu, ca să-i învingă mila și rușinea de ce face, îi tot spunea: „Nu e tronul lui, i l-am dat doar cu împrumut, este al nostru, al Cantacuzinilor...” În acel moment îi răsări în minte imaginea marelui exaporit Mavrocordat, cu ochii mari, migdalați, adânci și calzi. Îl vedea cum scoate, din noianul de hârtii ce se afla în fața lui, scrisoarea grecilor și a boierilor din partida Bălenilor fugiți peste munți și i-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să scârțâie zăpada la fiecare pas. A patra iarnă grea, numără în gând Mihai Cantacuzino; de la o vreme iernile sunt mult mai grele ca altădată, constată el pentru sine. Și totuși acum frigul este suportabil, nu ca atunci.... Și-i răsări în minte imaginea cortegiului mortuar de acum doi ani. Cerul era senin, neverosimil de albastru. Fără pic de vânt, făcliile din mâinile vinete cenușii ardeau palid în lumina puternică a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stanca râse amuzată: — Nici pomeneală. Povestea inorogului este la Băjești în biserica cumnaților domniei tale, la Mareș Băjescu. De când eram încă mică ne duceam acolo, ai uitat? - mergeam toți împreună cu sfinția sa Theodosie, pomenit fie-i numele. Plecam dis-de-dimineață până să răsară soarele, care călare, care în căruțe mici cum au muntenii. Doamna, maica, rămânea la curți la Târgoviște, câteodată nici taica nu putea veni și plecam așa cu sfinția sa, cu domnia ta, cu jupânițele domniei tale și cu paharnicul Șerban, pomenit fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese totuși primăvara. De undeva se auzea un tril de privighetoare. Sălciile abia au înmugurit și duminică or să fie Floriile. Hrisant Nottara Patriarhul Ierusalimului, Hrisant
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre arăturile de primăvară și despre semănatul orzului pe moșiile moștenite în indiviziune, când pe nesimțite se apropie de ei un cafegiu încălțat cu târlici din postav galben tălpăluiți cu blană neagră de miel, se înclină abia, abia și șopti răsărind în convorbirea celor trei fără să-și ceară permisiune în vreun fel. — Poruncă de la doamna să veniți în iatacul măriei sale. A spus că pe nesimțite, unul câte unul; primul să fie beizadea Ștefan. Frații schimbară între ei priviri nedumerite și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durerile mele s-au preschimbat în bucurii și colind așa țara și mă rog lui Dumnezeu Sfântul să înalțe fruntea celor răpuși, iar pe noi să ne izbăvească și să ne dea fericirea de a trăi fiecare zi, pentru că soarele răsare și apune de la Dumnezeu și asta este o minune pe care o vedem, dar ochii închiși ai minții ne împiedică să ne dăm seama de ea și să ne bucurăm. Ei, bine, vodă își ține mintea trează și nu i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai asculta, vorbele comesenilor se încrucișau peste el, gândul purtându-l în imagini la Mogoșoaia. Era liniștit pentru că știa că ispravnicul cel bătrân are grijă de palat, deși umblau vorbe că ar fi nebun. Cică în fiecare dimineață, când răsare soarele pleacă pe lac cu o luntre și stă așa, se tot uită spre palat... I-ar spune și lui neica Dinu, dar nu poate. I-ar spune că Brâncoveanu nu a fost un domn, a fost o vreme, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu i se păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de curând - slomn, cum îi spunea vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piața deschisă Iali Kiosk nu era departe. Înaintau încet, pentru că voievodul și beizadea Constantin aveau picioarele rănite de caznele la care fuseseră supuși. Stelele păleau pe rând, una câte una, topindu-și licărirea în lumina cerului pe care încă nu răsărise soarele. Radu ar fi mers mai repede, era bucuros că reușise să-i scrie logodnicei sale o scrisoare. Ieri preoții care au venit să-i spovedească le-au adus și toate cele pentru scris; s-a silit atunci să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mă de mână, eu nu sunt ca ei, sunt doar Ștefan, nu sunt ca ei, mie mi-e frică de moarte. Bum, bum, inima-i bătea să-i spargă pieptul. Minune, departe din ape o jumătate de talger de jeratic răsări deodată, întregindu-se cu jumătatea oglindită mișcător de valurile Bosforului. O clipă doar, și discul întreg săltă rupându-se de oglin direa-i geamănă, lăsând în valuri doar o dâră, o cărare de lumină purpurie. Atunci înțelese Ștefan că el fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vârtejul morții și-n viforul de foc, Ați apărat pământul bucată cu bucată Recitator 6: Nu ne-au Înfrânt nicicând cei ce-au venit Înspăimântându-ne-n cumplita revărsare Eram prieteni cu doina și cu munții Eram prieteni cu soarele răsare. Recitator 7: Și iată marea Împlinire A visului dintotdeauna La Întâi Decembrie chemarea Fierbintea, sfânta și străbuna Recitator 8: Noi vrem sa ne unim cu Țara! Aduce-n iama primăvara. Iar iama oropsirii noastre Se stinse-n fine, de sub astre
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
La piept când mă vei ine Și mâinile ce nu au Odihnă pentru mine. MAMEI De E. Dragoș De dragul tău, pământul De ghiocei e plin Și vin cocori din zare Și cerul e senin. Și-ntâiul fir de iarbă A răsărit în prag Și nmugurește pomul, Să-ți fie ție drag. Învață-mă ce-i bine, Ferește-mă de rău, Iar eu voi crește vrednic Și bun, de dragul tău. PRIMĂVARA De E. Dragoș Sub fereastra casei mele Vin și trec atâția
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
a fost considerat, chiar de la începutul Evului Mediu, limba savantă, într-o asemenea măsură încât regele René și Petrarca i-au arătat predilecție, și Dante aproape și-a scris poemul în ea; dacă ar fi ales provensala, italiana, care abia răsărea, ar fi rămas un jargon. Cum s-ar explica aceste fapte dacă fondul și forma limbii romane n-ar fi existat dinainte și n-ar fi prins rădăcini adânci în obiceiuri?" Ar lua prea mult să detaliem motivele pe care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este o descărcare electrică în atmosferă, însoțit de o lumină vie și de un zgomot puternic care are loc între doi nori încărcați electric diferit sau între un nor și pământ. În cadrul lecțiilor de limba română, cu titlul: „Primii fulgi”, „Răsărit de soare”, „Ce este aerul?”, „Ploaia” elevii au primit și unele explicații științifice a acestor fenomene: aerul, ploaia, zăpada, răsăritul și apusul soarelui. Și în cadrul orelor de literatura pentru copii ( disciplină opțională), elevii au posibilitatea să cunoască mai îndeaproape lucruri
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
căutăm să fim din nou plăcuți creiatorului. Să ne ridicăm și să fim din nou ce-am fost. Arhanghelul Mihail, scruta universul, ocrotitor. REVOLTĂ ÎN EDEN Spre răsărit, Creiatorul a înălțat Edenul, tărâm plin de farmec și splendoare, din care răsărise miraculoasa grădină plină de fantasme. Udată de Fluviul Vieții din ale cărui izvoare se desprindeau zgomotos patru râuri albastre, ca zei ai fertilității ținuturilor de vis, pline de bogăție. Aurul, chilimbarul, cristalele de cuarț, diamante, onix, safir, smarald și rubin
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
acesta. Nu eu trebuia să ajung scriitor, ci el. Abia astăzi aflu că elev fiind, scriam și eu scrisori prin sat foștilor colegi într-un stil nu prea obișnuit. Voi ce mai beți, ce mai mîncați? Soarele tot de la răsărit răsare? Popa Alexandru tot cu ață albă își coase izmenele?" A trebuit să le văd, aceste scrisori, ca să cred că nu sunt inventate de alții. Fantastice pentru mine nu erau viziunile lui Ion M. Ion, care nu mișcau nimic în lume
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]