8,590 matches
-
închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri extreme intrau repede în desuetudine. Un oarecare interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. „Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?” a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu entuziasm această versiune, care le-ar fi dat posibilitatea să pălăvrăgească îndelung despre țările calde la care visa el, dar, după câteva momente de reflecție, Mopsul a decis: „Nu, nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din senin. Dar ce, parcă pot?” Nu l-am mai întrebat de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
închisoare pe stradă care acum era cu totul pustie. Nu se vedea nici un trecător; când am vrut să-l întreb pe gardian cum se explica acest fapt, mi-am dat seama că și el dispăruse împreună cu fetița. Am început să rătăcesc printr-un oraș pustiu în care se părea că toți locuitorii muriseră sau plecaseră. Nici prin curțile caselor nu se vedea nimeni. Vântul trântea uneori câte o ușă, făcându-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au zis rudele mirelui, am cheltuit prea mult cu pregătirile”. Pe bărbatul ei l-a urât și nu l-a iertat niciodată că o luase cu forța. Când a murit ( „Cum a murit?” „Păi cum să moară? Beat, s-a rătăcit și a nimerit în mlaștină”) a mulțumit toată noaptea lui Dumnezeu. În realitate, ar fi putut să-l salveze. Luându-se după el, și-a dat seama că risca să nimerească în mlaștină, dar l-a lăsat să-și urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în țărână și, cu cuțitul, i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă soluție. Vroiam să trăiesc viața, nu să fiu trăit de ea (deși s-a întâmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și, după afacerea cu manifestele rozacruceene, se reunește din nou, pentru a hotărî care este linia de urmat, dacă să se asocieze la acțiunea englezilor sau să Încerce alte căi.“ „Sigur“, zise Belbo, „acum ei sunt inși ce s-au rătăcit Într-un labirint, unul alege o cale, altul alta, câte unul scoate strigăte, nu se Înțelege dacă răspunsurile ce se aud sunt vocea altcuiva sau un ecou al propriei sale voci... Toți Înaintează pe bâjbâite. Și ce vor face Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
academiei militare din Petersburg, general și consilier de stat. Adversarii săi decid atunci să-i opună o figură tot atât de carismatică, pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus. Nilus era un călugăr rătăcitor care, Îmbrăcat În haine preoțești, rătăcea (ce altceva era să facă?) prin păduri, etalând o barbă mare de profet, două neveste, o fetiță și o asistentă sau amantă, ce i-o fi fost ea, toate neieșindu-i din cuvânt. Pe jumătate guru, din aceia care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl Învăluie, dar Îmi arată semnul templierilor din Provins. E Soapes, ucigașul plătit al grupului din Tomar. — Conte, Îmi spune, a sosit clipa. Prea mulți ani am rătăcit răspândiți prin lume. Dumneata ai bucata de la sfârșitul mesajului, eu pe aceea care apare la Începutul Marelui Joc. Dar asta-i altă poveste. Să ne unim forțele, iar ceilalți... Îi completez fraza: — Ceilalți ducă-se În infern. Mergi, frate, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primul? Ciuleam urechea. La ce bun? Eu nu făceam zgomot, mergeam pe vârfuri. Deci și el la fel. În după-amiaza aceea studiasem atent Înșiruirea sălilor, eram convins că și pe Întuneric aveam să găsesc scara centrală. În schimb, iată că rătăceam aproape pe bâjbâite și-mi pierdusem orientarea. Poate că prin unele săli treceam acum a doua oară, poate n-aveam să mai ies niciodată de acolo, poate că rătăcirea aceea printre mașini fără sens, tocmai ea, era ritul. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
totul acela care se Încrede În acest unic mod de a Învinge? A pierdut totul doar cel care nu a Înțeles că alta fusese victoria. Dar eu, sâmbătă seara, Încă nu descoperisem asta. Mergeam prin canal, amens ca Postel, poate rătăcit În aceeași beznă, și deodată a venit semnalul. O lampă mai puternică, fixată de zid, Îmi arăta o altă scară, cu aspect provizoriu, care ajungea până la o trapă de lemn. Mi-am Încercat bravura și m-am găsit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
venit În fire. Chiar dacă aș fi găsit ușa de la intrare, credeam eu oare că puteam să-l fac pe doctorul Wagner să coboare din pat la ora aceea ca să-i povestesc Întâmplarea mea? Ajunsesem acolo din aceleași motive pentru care rătăcisem Între Porte Saint-Martin și Place des Vosges. Fugeam. Iar acum fugisem și din locul către care fugisem fugind de la Conservatoire. Nu aveam nevoie de un psihanalist, ci de o cămașă de forță. Sau de o somnoterapie. Sau de Lia. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
instalat de curînd În districtul istoric. — Pot să vă ajut? le strigă. SÎnt taximetrist. Femeile pun harta pe pervazul din fața lui Ivan. Ploaia se oprise. Am dori să știm exact unde sîntem, spune una dintre ele. Cred că ne-am rătăcit. SÎnteți turiste, Își zice Wakefield În gînd, evident că v-ați rătăcit. E soarta voastră. SÎnteți parte a tristului trib fin-de-siècle care rătăcește prin lume În căutarea unei rațiuni de a se Întoarce acasă cît mai iute cu putință. SÎnteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
SÎnt taximetrist. Femeile pun harta pe pervazul din fața lui Ivan. Ploaia se oprise. Am dori să știm exact unde sîntem, spune una dintre ele. Cred că ne-am rătăcit. SÎnteți turiste, Își zice Wakefield În gînd, evident că v-ați rătăcit. E soarta voastră. SÎnteți parte a tristului trib fin-de-siècle care rătăcește prin lume În căutarea unei rațiuni de a se Întoarce acasă cît mai iute cu putință. SÎnteți o rîie, o ciumă, un nor cotropitor de lăcuste, un zid uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se oprise. Am dori să știm exact unde sîntem, spune una dintre ele. Cred că ne-am rătăcit. SÎnteți turiste, Își zice Wakefield În gînd, evident că v-ați rătăcit. E soarta voastră. SÎnteți parte a tristului trib fin-de-siècle care rătăcește prin lume În căutarea unei rațiuni de a se Întoarce acasă cît mai iute cu putință. SÎnteți o rîie, o ciumă, un nor cotropitor de lăcuste, un zid uman de guși și burdihane. Wakefield urăște aceste creaturi, deși fără ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ceea ce vreau. Nu vreau să aud niciodată pistolul de start. Acasă, Wakefield este stăpînul universului său. Departe de casă, este doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un...cronic. Ce? Un anunț. Zborul lui a fost amînat, rătăcește prin mulțimea grăbită, nesimțită, exigentă, obraznică și absorbită de propriul buric. Nimeni nu pare că-l vede; toată lumea vorbește la celulare, pășind orbește. Îi trimite Zeldei un e-mail bombastic: „Ai dat greș. SÎnt blocat În mijlocul pustiei.“ CÎnd zborul este, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se fi așteptat la acest fel de negare și a venit pregătită să Înfrîngă orice rezistență pe care i-ar opune-o taică-său. Începe să recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti. E o poezie tristă despre un tip care rătăcește la volanul mașinii sale, cu cîte un rînd de haine pentru fiecare viață a sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-au prăbușit În nimicul Jungian/ cu părinți de vîrsta lor“. Emoția Îi cuprinde pe amîndoi și Margot sfîrșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Zelda. Vremea, de fiecare dată vremea. Wakefield ar vrea să revină pe pămînt. — Tipul cu ciocănitul, ce spun picioarele mele despre el? — În realitate el ești tu, spune Îngerul cu voce moale, concentrîndu-se. Mergi pe drumul lui, dar v-ați rătăcit, amîndoi. Grăiește ca un bilețel de papagal. Și se Înșeală, crede el. Nu numai că nebunul nu e el, ba o să-l și strivească sub talpă ca pe un gîndac. Scîrț! — Cum adică el e eu? Wakefield Își pierde răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fericit de familie la care sperase. Simțind că era supărată, Laurence își antrenă viitorul socru într-o conversație purtată cu voce scăzută, iar Fran o urmă pe maică-sa în bucătărie. Nu te uita așa la mine, Francesca. Mă exasperează. Rătăcește de nebun prin parc și lipsește cu orele. Trebuie să-i spui fiecare lucru de zece ori și tot îl uită. Nu știu ce naiba se întâmplă cu el. Și nici că-ți pasă, își zise Fran cu amărăciune, asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
florile delicate, înmiresmate, era derutant. — Unde e tata? În birou? întrebă Fran. Phyllis continuă să taie uscăturile. — A plecat la plimbare acum câteva ore bune. Știi cum e, pleacă întruna de nebun. — Nu crezi că e posibil să se fi rătăcit din nou? — Mă îndoiesc. Mi-a lăsat impresia că-i e mult mai bine în ultimul timp. Probabil că e împreună cu băiatul ăla cu care e așa bun prieten, cel cu câinele. — Fiul lui Jack, adică? Spaima care îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de liniște. Înăuntru era întuneric și Fran se rezemă o clipă de ușă, încercând să-și alunge disperarea. Dacă se hotărâse să hrănească rațele și căzuse în eleșteu sau rătăcea pur și simplu pe undeva, fără să mai recunoască vreunul din reperele care fuseseră cândva atât de cunoscute și liniștitoare? Aprinse lumina și tresări. Ralph stătea, îmbrăcat încă în halat, pe unul din scaune, cu o cască de operator pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
haine? Nu i-aș fi dat, dar așa... Și-n momentul când plecam, ea spunea: „Mergem acolo, vezi, atât. Uite, ăștia-i ai și ține-i la tine. Poate, să nu faci o prostie, te ia miliția, te-mbeți, ne rătăcim unul de altul, să am cu ce veni acasă“. Și-i dădeam. Banii ăia, dacă ea vedea ceva, socotea din ei, cumpăra din ăia. Femeia aia cu apartamentul vândut e aia de acuma. De ea am rușine... Aia a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Curge tulbure și zveltă Și-nainte de vărsare Se împrăștie în Deltă? Din Moldova, spre Ardeal, Prin Bicaz să treci de vrei, N-ai nevoie de pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]