7,454 matches
-
Marian Vajda, un fost jucător de tenis, care l-a antrenat în trecut și pe Dominik Hrbaty. Pentru jocul la fileu, lucrează cu fostul campion de dublu, Mark Woodforde, iar pentru condiția fizică, lucrează cu Salvador Sosa. Đoković folosește o rachetă Head, firma cu care a semnat un parteneriat în ianuarie 2009. La Openul Australian din 2011 a folosit noul model YouTek™ IG Speed MP 18/20. La capitolul echipament sportiv, Đoković are un contract cu firma italiană Sergio Tacchini, înțelegerea
Novak Đoković () [Corola-website/Science/309123_a_310452]
-
aviație și a activat ca pilot militar al Cehoslovaciei. În 1976 a fost selecționat ca aspirant pentru zborul în spațiul cosmic și a luat parte la programul sovietic Interkosmos, ca pilot militar. Între 2-10 martie 1978 a zburat la bordul rachetei Sojuz 28 („Unirea”), timp de șapte zile, 22 de ore și 17 minute. Scopul misiunii a fost cuplarea rachetei Soiuz la stația orbitală Saliut 6.
Vladimír Remek () [Corola-website/Science/309143_a_310472]
-
spațiul cosmic și a luat parte la programul sovietic Interkosmos, ca pilot militar. Între 2-10 martie 1978 a zburat la bordul rachetei Sojuz 28 („Unirea”), timp de șapte zile, 22 de ore și 17 minute. Scopul misiunii a fost cuplarea rachetei Soiuz la stația orbitală Saliut 6.
Vladimír Remek () [Corola-website/Science/309143_a_310472]
-
faptul că îi lipsesc sisteme specifice de propulsie sau de aterizare — pentru transport sunt folosite alte vehicule. De obicei nu are nevoie de o formă aerodinamică, mai ales atunci când se asamblează în afara atmosferei, direct în orbită, din componente aduse cu rachete sau navete spațiale. Stațiile spațiale sunt proiectate pentru locuire pe termen mediu, pe durate de ordinul săptămânilor, lunilor și chiar anilor. Singura stație spațială folosită în prezent (2010) este Stația Spațială Internațională. Stațiile spațiale au fost folosite atât în scopuri
Stație spațială () [Corola-website/Science/308937_a_310266]
-
să fie depozite de piese, întreținere, nod de transport și legătura. În anii 1970 au fost lansate șase modele de stații de tip Saliut și stația Skylab Laboratorul Skylab, lansat pe orbită în data de 14 mai 1973 cu ajutorul unei rachete Saturn V modificate, din care doar primele două etaje serveau la propulsie, al treilea fiind înlocuit cu stația propriu-zisă va fi prima stație care va demonstra posibilitățile. În aprilie 1983 președintele SUA Ronald Reagan cere NAȘĂ să conceapă proiectul unei
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
Alpha” nepotrivită, considerând că ei sunt cei care au creat prima stație spațială, stația este denumită simplu "Stația Spațială Internațională" () (ISS). În 20 noiembrie 1998 este lansat pe orbită de la cosmodromul Baikonur primul element al SSI, modulul "Zarea" (), cu ajutorul unei rachete Proton. În octombrie 2005 ca urmare a accidentelor navetelor, NAȘĂ a anunțat că până la sfârșitul programului se vor efectua doar 18 zboruri. Acestea vor transporta modulul "Columbus" și modului japonez JEM, insă platformă solară rusă și centrifuga japoneză nu vor
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
cca. 1000 m. Modulele sunt laboratoare, compartimente de acostare, sasuri, compartimente pentru echipaj, spații de înmagazinare. Actual deja 9 module sunt pe orbită, iar celelalte 5 își așteaptă lansarea. Fiecare modul este lansat pe orbită de o navetă spațială, o rachetă Proton sau o rachetă Soiuz. În afară de module mai sunt o serie de componente care furnizează curent electric și participă la montarea și întreținerea stației În afară de modulele presurizate ISS cuprinde o structură lungă, obținută prin integrarea unor segmente aduse separat. Structura
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
sunt laboratoare, compartimente de acostare, sasuri, compartimente pentru echipaj, spații de înmagazinare. Actual deja 9 module sunt pe orbită, iar celelalte 5 își așteaptă lansarea. Fiecare modul este lansat pe orbită de o navetă spațială, o rachetă Proton sau o rachetă Soiuz. În afară de module mai sunt o serie de componente care furnizează curent electric și participă la montarea și întreținerea stației În afară de modulele presurizate ISS cuprinde o structură lungă, obținută prin integrarea unor segmente aduse separat. Structura cuprinde patru segmente de
Stația Spațială Internațională () [Corola-website/Science/308936_a_310265]
-
un mod de operare atât de aproapiat de sol și care nu putea, ca elicopterele, să se ascundă în spatele reliefului accidentat. În martie 1999, avioane A-10 au escortat elicopterele de căutare și salvare a pilotului unui F-117 doborât de rachete. Ulterior, A-10 Thunderbolt II au început să primească tot mai multe misiuni de atac la sol. Un prim succes s-a înregistrat la 6 aprilie 1999. Avioanele A-10 au rămas active în Kosovo până la sfârșitul lunii iunie 1999
A-10 Thunderbolt II () [Corola-website/Science/309277_a_310606]
-
de intersecție între două ogive. O ogivă foarte alungită, al cărei vârf are forma asemănătoare cu vârful de lance, se numește „lansetă”. Tot „ogivă” se numește și partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, toate acestea având o formă aerodinamică.
Ogivă () [Corola-website/Science/309308_a_310637]
-
vârsta de cinci ani după mai multe partide urmărite la televizor (în special cele ale Monicăi Seleș), rugându-și părinții să o ducă la o școală de tenis din localitate. La cea de-a cincea ei aniversare, primește cadou o rachetă de tenis de care se îndrăgostește imediat, incepand să o folosească. Mama ei, Dragana, este avocat, iar tatăl, Miroslav, economist. Ana are un frate cu patru ani mai tânăr, Milos, atras de un alt sport - baschetul. De altfel, întreaga familie
Ana Ivanović () [Corola-website/Science/309349_a_310678]
-
dar cu mari costuri umane și materiale. În cursul aceleiași zile și în ziua care a urmat, sovieticii și-au întărit flancurile și au atacat din sud, zona localității Halbe fiind bombardată cu proiectile de artilerie, bombe de aviație și rachete Katiușa. În acest moment, forțele germane se întindeau pe o mare suprafață, începând cu ariergarda de la Storkow până la avangarda care făcuse deja joncțiunea cu Armata a 12-a la Beelitz. În regiunea localității Halbe se aflau mai multe grupări germane
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
prefață adăugată de Jiao în 1412), prezenta mai multe tipuri, de ultimă oră, de arme de foc. Acesta includea ghiulele explozive, goale pe dinauntru, umplute cu praf de pușcă, mine de teren cu un mecanism complex de declanșare, mine navale, rachete cu aripioare pentru control aerodinamic, rachete propulsate în mai multe trepte de aprindere a motorului și tunuri de mână. Li Shizhen (1518-1593), unul dintre cei mai renumiți farmaciști și medici din China, a aparținut perioadei tâzii a Mingului. Lucrarea sa
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
prezenta mai multe tipuri, de ultimă oră, de arme de foc. Acesta includea ghiulele explozive, goale pe dinauntru, umplute cu praf de pușcă, mine de teren cu un mecanism complex de declanșare, mine navale, rachete cu aripioare pentru control aerodinamic, rachete propulsate în mai multe trepte de aprindere a motorului și tunuri de mână. Li Shizhen (1518-1593), unul dintre cei mai renumiți farmaciști și medici din China, a aparținut perioadei tâzii a Mingului. Lucrarea sa, Bencao Gangmu, este un text medical
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
observarea traiectoriilor corpurilor, cum ar fi o minge în cădere, dacă acea cameră (sistemul de referință al observatorului) se află în repaus într-un câmp gravitațional sau se mișcă accelerat în spațiul lipsit de câmp gravitațional (de exemplu: într-o rachetă accelerată). Dată fiind universalitatea căderii libere, nu se poate face o distincție observabilă între mișcarea inerțială și mișcarea sub influența câmpului gravitațional. Aceasta sugerează posibilitatea definirii unei noi clase de mișcare inerțială, și anume cea a mișcării în cădere liberă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
acordat de guvernul birmanez în urma decernării unui ordin național. În perioada în care a ocupat postul de secretar general, au avut loc o serie de evenimente în care ONU a jucat un rol activ. A participat activ la dezamorsarea Crizei rachetelor cubaneze și a încercat să medieze situația care a dus la Războiul de șase zile din 1967. Tot în aceeași perioadă a avut loc Primăvara de la Praga și războiul Indo-Pakistanez din 1971 care a dus la crearea statului Bangladesh. A
U Thant () [Corola-website/Science/304929_a_306258]
-
Stat Major al Armatei Române (2000-2004). Mihail-Eugeniu Popescu s-a născut la data de 1 aprilie 1948, în satul Cârlogani (județul Olt). A absolvit Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (1966), Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi de Artilerie și Rachete de la Sibiu (1969) și apoi Academia Militară din București (1973). Ulterior a urmat Cursul Postacademic Superior de Stat Major (1984), Colegiul Național de Apărare (1993), Cursul intensiv de cunoaștere a limbii engleze (1997), Cursul NATO pe probleme de apărare pentru
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
absolvirea cărora a fost înaintat, prin Decretul regal din 1 iulie 1947, la gradul de sublocotenent de artilerie. A îndeplinit apoi funcția de comandant de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
de direcție în Marele Stat Major și expert în probleme de artilerie antiaeriană, a participat la ședința din martie 1961 a Consiliului Politic Consultativ al țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia de la Moscova, unde s-a decis și înzestrarea cu rachete a armatelor țărilor membre. Devine apoi șef al Direcției Generale a Înzestrării cu rang de adjunct al ministrului forțelor armate, îndeplinind această funcție o lungă perioadă (ianuarie 1963 - iunie 1980). În această calitate, a deținut și funcțiile de președinte al
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Conrad Rudolf Haas (n.1509 în Dornbach, lângă Viena - d. 1576 la Sibiu) a fost un militar și inventator de origine austriacă, precursor al zborului cu racheta. A imaginat la Sibiu tehnica rachetei în trepte. se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învațat latina si germana la școala situată
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
Conrad Rudolf Haas (n.1509 în Dornbach, lângă Viena - d. 1576 la Sibiu) a fost un militar și inventator de origine austriacă, precursor al zborului cu racheta. A imaginat la Sibiu tehnica rachetei în trepte. se trăgea din clanul Haasenhof, ce-și avea obârșia în zona Landshut, oraș german înfrățit în prezent cu Sibiul. Provenea dintr-o familie înstărită, a învațat latina si germana la școala situată în apropierea Capelei Sf. Ana. Deși
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
Alba Iulia (Weissenburg), dorind să-l întâlnească pe Hans Walach (Ioan Românul), care realiza pe atunci pulbere pentru armele de foc. Conrad Haas, preocupat de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne. Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de "Varia II 374" sau "Coligatul de la Sibiu" (colligare = a lega împreună), a fost redactat de
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne. Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de "Varia II 374" sau "Coligatul de la Sibiu" (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
Este scris în germana medievală, legat în piele, conține 392 de file si 203 ilustrații în culori (roșu, albastru, verde, galben, maro și violet) și trei studii de artă militară, primele două fiind scrise între anii 1417 - 1459: Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena. Lista invențiilor
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]