7,041 matches
-
împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an. După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene. A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vâșinki, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru. a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
primească nici un fel de vizite; comisarul Block a fost însărcinat cu îndeplinirea ordinului și aducerea lui la cunoștința generalului. Datorită intervenției lui Constantin Vișoianu, generalului Nicolae Rădescu i s-a oferit protecția englezilor, astfel că fostul prim-ministru s-a refugiat la Legația Marii Britanii din București, cu puțin timp înainte ca agenții poliției să ajungă la domiciliul său; va rămâne acolo până la jumătatea lunii aprilie, când autoritățile române s-au angajat să-i ofere protecția și garantarea libertății. Cu toate asigurările
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
imperială germană la începutul primului război mondial, 674 de civili din orașul Dinant fiind uciși și numeroase cartiere fiind distruse. Aceste acțiuni au făcut ca î timpul celui de al doilea război mondial milioane de civili din regiune să se refugieze la primele semne ale unor conflicte.
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
S-a lansat într-o amplă campanie publicistică în ziarele "Adevărul" și "Epoca", pentru lămurirea opiniei publice din România asupra situației fraților de peste Carpați, supuși la persecuții. A semnat, alături de Octavian Tăslăuanu, Onisifor Ghibu și Sebastian Bornemisza, scrisoarea ziariștilor ardeleni refugiați în România ("Epoca", 15 iunie 1915), cu scopul de a continua activitatea publicistică în vederea alipirii Transilvaniei. La 14 decembrie 1914 s-a desfășurat "Congresul extraordinar al Ligii Culturale" (președinte V. Lucaciu, vicepreședinte: Barbu Ștefănescu Delavrancea, secretar: Nicolae Iorga). Goga era
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
distrusă de către traci și abandonată de primii săi locuitori. A fost reconstruită în 545 î.Hr. de către noi colonizatori ionieni proveniți, de această dată, din orașul Teos de pe coasta Lydiei (Asia Mică). Printre ei s-a aflat și poetul liric Anacreon, refugiat împreună cu majoritatea compatrioților săi. Aceștia și-au părăsit patria după înfrângerea lui Cresus de către Cyrus al II-lea, neputând să suporte jugul persan. Începând din 540 î.Hr., Abdera bate monedă proprie, înfățișând figura unui grifon, emblema orașului, moștenită de la metropola
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
cetății antice „Abdera”. Odată cu extinderea Imperiului Otoman în regiunea Traciei (1380-1390), urmele așezării se pierd din nou. Cel mai probabil e că fortăreața medievală și portul ei au trecut sub controlul exclusiv al armatei turcești, iar populația locală s-a refugiat în zonele rurale din împrejurimi. În prima jumătate a sec. XVIII, un nou nucleu de locuire se dezvoltă, la o distanță de cca. 6 km N-V de amplasamentul vechii așezări, înspre interiorul regiunii. Această nouă așezare este cunoscută în
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
autoritățile transnistrene în anul 2004, populația a scăzut la 159.163 locuitori, în 2011 la 135.700 locuitori. Procentul moldovenilor a scăzut la 15% după datele noului recensământ (2004). Potrivit CIA World Factbook, 8.000-10.000 de moldoveni au devenit refugiați în timpul războiului din 1992, mulți dintre ei provenind din , 1.000 dintre ei încă au statutul de refugiați și astăzi. Numele provine de la "Tyras", denumirea antică și medievală a Nistrului, și "polis", însemnând deci „orașul, cetatea Nistrului”. După războiul ruso-austro-turc
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
de la Varșovia. Tancurile sovietice au pătruns în Ungaria, izbucnind un război între Ungaria și URSS. 3000 de opozanți maghiari au fost uciși, dar și din rândul poliției politice care comitea abuzuri au fost victime. 400 000 de maghiari s-au refugiat în Austria și în alte țari vestice. Sovieticii credeau că pot rezolva problemele pașnic, dar Criza Suezului a reprezentat un moment de conflict între occident și URSS. Hrușciov amenință cu un război nuclear. În 1970 are loc o revoltă muncitoreasca
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domni „pământeni”. Conform unei informații prezente doar la Del Chiaro, preluată ulterior de Dimitrie Cantemir, Șerban ar fi „spurcat” patul lui Duca Vodă, motiv pentru care s-a refugiat la Țarigrad, unde a cumpărat domnia Țării Românești. Șerban a fost ridicat în scaun în 1678, și a intrat în București la 6 ianuarie 1679 (stil vechi). În 1683 a luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat orașul cu același nume. În anul 1538, Petru Rareș se ridică împotriva Porții Otomane, refuzând să mai plătească tributul anual. Trădat de boieri, ia calea pribegiei și se refugiază în Transilvania. În același an, sultanul Porții, Soliman I, zis Magnificul, în expediția împotriva lui Petru Rareș, intră fără luptă în Tighina și o transformă, împreună cu 18 sate din jur, în raia . Devenind reședință de raia turcească, vechiul nume e
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
1574 Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez spera să primească sprijinul sultanului în continuarea luptei sale împotriva țarului Petru și a armatei rusești, speranță care s-a
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
pe an) în 1969-70, când legile privind imigrarea emise în 1967 au impus condiții grele pentru imigranții care nu proveneau din partea nordică a Europei. Acele legi erau motivate de politicile privind piața forței de muncă. Imigrația refugiaților, și rudelor de refugiați din afara Europei de Nord s-a accentuat dramatic la sfârșitul anilor 1980, mulți dintre refugiați provenind din Asia și America, în special din Iran și Chile. Din anii 1990, un număr important de imigranți au sosit din fosta Iugoslavie și
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Boschetarul Român Ce oare ne poate determina în imaginar să ridicăm ziduri? Poate simpla dorință de a ne proteja de tot ceea ce ne este incompatibil. Poate simpla dorință de intimitate. Când vedem atâta răutate, când suntem răniți sau jigniți, ne refugiem în spatele unui zid al indiferenței, al spiritualității. Atunci ne trezim că între noi și cei dragi a apărut un zid, unul de gheață, ridicat de doi amici foarte buni: Minciuna și gelozia. Minciuna se poate asimila foarte ușor cu Adevărul
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
amenință - „du-te dormi afară! Cât eu sunt directoare, va fi așa cum vreau eu!”. Eu cred că ea își permite să vorbească așa pentru că are pe cineva mai sus, care o susține. Dar la ce putem să ne așteptăm noi, refugiați în România, din partea statului român, în țara unde există atâta discriminare, atâta corupție? Hai să nu spunem asta noi, ca cetățeni străini, când dumneavoastră, ca cetățeni români, știți mult mai bine. Doar că nu vorbiți. Din păcate, cetățenii străini se
Noi acolo suntem ca într-o închisoare! () [Corola-website/Science/296093_a_297422]
-
marginilor (simbolice) și discursurilor care, oricum, circulă de mult în subteran. Feminismul, sărăcia, demnitatea romilor în lupta cu rasismul românesc instituționalizat, lupta pentru dreptul la locuire, migrația și rasismul social cu care suntem confruntați în Occident, noi și mai ales refugiați de azi din Africa de Nord, Siria și Irak, sunt tot atâtea puncte de pornire, cât sunt câmpuri de acțiune. Asumarea marginalității ne face să pierdem visul parfumat al Europei, dar ne redă în schimb comunității, într-un loc din care putem
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
multiculturalismului. Ci este, de fapt, o expresie a internalizării privirii stăpânului, internalizare ce reproduce și multiplică aversiunea față de Celălalt. Colonialitatea funcționează astfel încât dorința de a deveni asemenea occidentalului caută ocazii de a mima această transformare. Întrebarea „să primim sau nu refugiați?” devine astfel o ocazie de a manifesta autoritatea decizională specifică lumii euro-atlantice, acea putere de a decide viața sau moartea altora. Flatată de această poziție, o societate periferică poate răspunde cu un generos și paternalist „da” sau cu un dur
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
la Paris. Cunoscut disident din timpul României comuniste, supranumit Soljenițîn-ul României. Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România. s-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarând că "persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut". În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului "„Gheorghe Lazăr”" din Sibiu
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
școala primară din satul natal în 1912, după care intră la "Liceul I.C. Brătianu" din Pitești, unde promovează primele patru clase. În anul scolar 1916/1917, prin suspendarea cursurilor pe teritoriul țării, ocupată de trupele germane, întrerupe școala și se refugiază în Moldova. În aprilie 1917, la 15 ani, declarându-se mai mare ca vârsta, se înscrie voluntar în armată. Va fi repartizat la Regimentul 29 infanterie, compania 10, Dorohoi. Între 1 octombrie 1917 - 21 iunie 1918, a urmat cursurile unei
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
lycantrope" sau uneori "chimere". În 1940 părăsește Parisul însoțit de Pierre Malbille. Locuiește câtva timp la Perpignan, la Robert Rius, apoi la Cant-Blage (în Pirineii Orientali) și la Saint-Felin d'Amont, unde are domiciliu obligatoriu, dar păstrează legăturile cu suprarealiștii refugiați la Marsilia. În 1941 obține permisiunea de a locui în Marsilia. Grav bolnav, este internat în clinica "Paradis". Pictează ""Preludiu la o civilizație"" (aflată în colecția Gelman). După război, ia parte la bienala din Veneția; călătorește în Italia. În 1959
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț. a fost înmormântat la cimitirul Belu din București. După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul. Se căsătorește în 1952 cu o colegă de
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
fost revizuită cu elemente neobișnuit de puternice în sprijinul democrației directe, care rămân unice în lume până în ziua de azi. Elveția nu a fost invadată în timpul nici unuia dintre cele două războaie mondiale. În Primul Război Mondial, în Elveția s-a refugiat Vladimir Ilici Uleanov (Vladimir Lenin) care a rămas aici până în 1917. Neutralitatea Elveției a fost pusă în discuție de afacerea Grimm-Hoffmann în 1917, dar problema a fost de scurtă durată. În 1920, Elveția a aderat la Liga Națiunilor, care a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
protopop unit în comuna Cicârlău, de lângă Baia Mare, unde a zidit o impozantă biserică și a fondat școala confesională română unită. Unchiul și nașul său, canonicul Alexandru Breban, a fost senator al Partidului Național Țărănesc. În 1941 familia sa s-a refugiat la Lugoj, după ce tatăl scriitorului a fost arestat în toamna anului 1940 de către autoritățile maghiare. Vasile Breban a funcționat la Lugoj în cadrul Episcopiei Unite. Nicolae Breban și-a început la Lugoj studiile gimnaziale și liceale. În 1951 a fost exmatriculat
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977. În urma dictatului de la Viena, familia Ivasiuc se refugiează la București, de unde s-a întors la Sighet în 1951. Aici a absolvit liceul „Filimon Sârbu”, care se numește în prezent „Dragoș Vodă”. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Filozofie din București, de unde a fost exmatriculat după
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
tenor român, solist al Operei Române din București. s-a născut la 8 august 1897 în București, fiu al lui Iancu Marinescu, fost secretar al Școalei de poduri și șosele, viitorul Institut Politehnic, din București. În timpul primului război mondial se refugiază în Moldova la Iași, unde audiază spectacole de operă, conduse de dirijorul Umberto Pessione, și face legături de prietenie în lumea artistică. După sfârșitul războiului, se înscrie la Conservatorul de Muzică din București, fiind admis după ce a fost audiat de
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]