6,667 matches
-
uitați-vă o dată, n-are cum să nu fie! — Mă mai uit o dată, dacă vreți... Femeia o ia iar de la capăt și o parcurge iar cu atenție sporită. Nu, spune în cele din urmă. Mi-e teamă că nu sunteți. Regret. Se întoarce spre femeia blondă care tocmai a venit. Bună seara! Îmi spuneți numele dumneavoastră, vă rog? — Dar... dar... petrecerea e dată pentru mine! Mă rog, nu numai pentru mine... — Vanessa Dillon. — A, da, spune femeia de la ușă și taie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întind leneșă pe perne. De fapt, chiar îmi e puțin cam rău. — Serios? Ce te doare? — Păi... burta. — Mie mi se pare că arată foarte bine, zice el, aruncând o privire scurtă sub cuvertură. La pipăit nu se simte nimic... Regret. Nu-ți dau învoire. Uite cum strici tu cheful oamenilor! Mă uit la el cum se dă jos din pat, își trage pe el un halat și se îndreaptă spre baie. — Luke? spun din nou în clipa în care ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pădurea fermecată de la Plaza, spune în cele din urmă. Am tot auzit de chestia asta. O să coste o avere. Și e adevărat că o să ai violoniști aduși de la Orchestra Simfonică din Viena? — Filarmonica din New York are turneu chiar atunci, spune Robyn cu regret. Dar se pare nici vienezii ăștia nu sunt răi... Sunt sigură că o să fie nemaipomeniți, zic și îi zâmbesc lui Robyn, care îmi surâde ca unui vechi aliat. — Domnișoara Bloomwood. Antoine apare de nicăieri, îmi ia mâna și și-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și el tresare speriat. Ce faci aici? — A! zice. Nimic! Doar... mă uitam și eu. — Ești bine? — Senzațional. Totul e perfect. Se uită stresat la ceas. Și tu... bănuiesc că ai treabă, nu? — Da, adevărul e că am, zic cu regret. Mă așteaptă o clientă. Altfel te-aș fi invitat la o cafea. — Nu, nici o problemă, spune. Du-te liniștită. Ne vedem mai târziu. — OK, zic și mă întorc în cabina de probă, ușor nedumerită. Laurel alege într-un final trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e fericită sau nu. Singurul lucru la care m-am gândit de când o cunosc a fost cât de vacă e. — Nu... știu, zic într-un final. Am luat o hotărâre și am respectat-o. Asta nu înseamnă că n-o regret. Își scoate ochelarii de soare și încerc să nu-mi arăt uimirea în fața felului în care arată. Pielea îi e mai întinsă ca niciodată și în jurul ochilor are ușoare urme vineții. Și, deși tocmai ți-a făcut un lifting, arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i jidan, tot are dreptate” ; sau : „E un erou, măcar că e ovrei” <endnote id=" (293)"/>. Iată și alte formulări, prin care este mimată surprinderea : „Jidaucă, jidaucă, dar suflet are, ca tot omu’ !” <endnote id="(197)"/> sau prin care este exprimat regretul : „Ce om cumsecade, păcat că-i ovrei” <endnote id="(3, pp. 30, 59 și 65)"/>. Sau : „Păcat că-l cheamă Le(i)buș”, Într-o nuvelă de Horia Carp <endnote id="(433, p. 57)"/> și „țăranii Îl iubeau, măcar că era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din sudul Transilvaniei <endnote id="(vezi 480)"/>. De asemenea, zicala de tipul „E om bun, păcat că-i jidan” este foarte uzuală, dar ea nu este specifică doar relației dintre români și evrei. Țiganul este adesea obiectul aceluiași tip de regret : „Ce păcat că ești țigan !” (B.P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, 1867) ; În contexte istorice cunoscute, românii au fost - la rândul lor - așezați de maghiari În partea „slabă” a ecuației, În locul cumva predestinat evreilor. De acest tratament a avut parte, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Olanda) a luat poziție Împotriva defăimărilor lui Voltaire, susținând că evreii sefarzi (spre deosebire de cei așkenazi) sunt cultivați și iluminați (612, I, p. 69). 637. Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, Editura Semnele Timpului, București, 2000. 638. Ion Rotaru, „Regret din tot sufletul nenorocita Întâmplare”, Dialoguri polemice, nr. 1, 19 februarie 2001, supliment al news-letterului on- line Bună dimineața, Israel !, ed. Uly Friedberg- Vălureanu, Haifa, http ://www.alpas.net/uli. 639. Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri și legende românești, culese de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași" data =”12 ian[uarie] 1974 ”> Dragă domnule Călin, Dînd urmare amabilei invitații de a scrie ceva pentru Ateneu - în cadrul retrospectivei XXX de ani -, vă trimit cîteva opinii despre o anumită dimensiune a poeziei . Timpul nu mi-a permis, spre regretul meu, să răspund la invitațiile anterioare. Cu cele mai bune urări de succes și salutări prietenești. Const. Ciopraga </citation> (8) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Mangalia" data =”23 iulie 1974”> Dragă domnule Călin, Deși îmi propusesem să trimit de la Iași
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eu fiind convins că d-ta ai primit cartea personal. Mulțumesc, în orice caz, pentru recenzia cerută lui Apetroaie , ceea ce îmi comunicase chiar el, săptămîna trecută aflîndu-mă în Iașul nostru cu prilejul unor doctorate. Cît despre apariția voastră trimestrială, o regret și eu. Ea stînjenește, irită și doare pe toată lumea. Dar poți crede în zvonurile optimiste privitoare la o revenire? Sînt sigur că d-ta ai înjgheba o frumoasă revistă băcăuană, după cum se vede din cea de azi. Ți-aș dori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu, ca într-un caz negativ (articolul este mai mare decît mi l-ai comandat) să-l pot oferi altei reviste. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan </citation> (142) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”3 aprilie 1986”> Dragă Costică, Regret că n-am reușit să mai ajung, vinerea trecută, pe la redacție. Multe treburi (între care și de familie), pe care am avut să le rezolv, m-au împiedicat chiar să iau legătura cu tine telefonic. Dacă reușeam să vin la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
întîrziere amabilei dumitale scrisori ce mi-a parvenit de curînd, dînd în vacanță atît de rar pe la facultate. îți trimit deocamdată traducerile promise din lirica spaniolă (sud- americană) și lirica engleză (mai precis nord-americană); cîte cinci poeme de fiecare. Cu regretul că nu-ți pot da deocamdată ceva „asupra operei bacoviene”, avînd pe curînd un termen scadent la Editura științifică , ce-mi ia mai mult timp decît credeam, te rog să primești încredințarea dorinței mele de a rămîne în continuare un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu vrea însă să luați cunoștință de ele. Vă mulțumesc pentru salutările trimise prin Sergiu Adam, cu sperența că și el vi le-a transmis pe ale mele și cele de la Colocviu de la Iași și de la Festivalul de la Timișoara , exprimîndu-mi regretul că nu v-am întîlnit în capitala Moldovei. Vă trimit un articol despre cartea profesorilor Botezatu - Didilescu, Silogistica. Aș ține să se publice fiind în bune relații cu primul, pe care probabil că-l cunoașteți, dar, firește, rămîne la latitudinea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Camilar - și propunerea G. Bacovia ne-ar interesa mult, dar dacă apar Opere la Minerva , nu avem nici o șansă să ne aprobe Centrala (și „Sinteza” , condusă de A. Martin , care e și director la Minerva) un nou Bacovia în plan. Regret, regret. La Bacovia m-am tot gîndit și eu, dar se vede că am întîrziat și alții ne-au luat-o înainte. Cu prietenie, Mircea Zaciu </citation> (7) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”16.IV.[19]77”> Dragă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și propunerea G. Bacovia ne-ar interesa mult, dar dacă apar Opere la Minerva , nu avem nici o șansă să ne aprobe Centrala (și „Sinteza” , condusă de A. Martin , care e și director la Minerva) un nou Bacovia în plan. Regret, regret. La Bacovia m-am tot gîndit și eu, dar se vede că am întîrziat și alții ne-au luat-o înainte. Cu prietenie, Mircea Zaciu </citation> (7) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”16.IV.[19]77”> Dragă Domnule
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scris astfel: „Comunitatea este dezorganizată, pentru că dela Început au pătruns În ea elemente interesate numai pentru a scăpa de concentrări (subl.ns.)”. Cât despre Banca de Credit Mărunt (ce acorda Împrumuturi de până la 4 milioane de lei), raportorul Își exprimase regretul recunoscând: „Încă nu am reușit să pătrundem În ea” deci, comuniștii evrei Încă nu reușiseră să o paraziteze cu prezența lor. O altă organizație de asistență financiar economică În care nu călcaseră până În ziua Întocmirii raportului (23 august 1946) fusese
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
activiștii de partid comunist din Epureni erau doar cu numele, ori adevărul nu fusese chiar cel descris cu lux de amănunte de șeful evreu din Huși de vreme ce autoritățile nu prea s-au sinchisit de această Întâmplare. Iată lacrimile grele, de regret, ale lui Naty Terdiman, că toți cei prezenți acolo au rămas cu capetele pe umeri În loc să cadă În coșul ghilotinei: „Aceste lucruri au fost imediat cunoscute de populația evreească a Hușului, care a rămas impresionată (negativ, compl.ns.). Șeful Postului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
harașo. Cum observația acestuia este pur ideologică, ne vom opri ceva mai mult asupra ei citând-o integral: „În <<Vremea nouă>> nr.172/8 septembrie 1968 se publica poezia <<De atunci, copiii...>> de V. Filip care, În general, prezenta un regret al autorului față de o moarte eroică. Sa făcut observația că este interpretabilă folosirea expresiei <<moarte nedreaptă>> pentru o cauză justă”. Justițiarul politic de birou Agrigoroaiei eliminase din text cuvântul „nedreaptă” dar și câteva versuri „...de la Începutul și sfîrșitul poeziei”. Iată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
preotul Gheorghe Sofianu: „Vom folosi mijloace speciale la domiciliu, care vor fi instalate pînă la 16 XII 1973. De asemenea, și la locul de muncă al celui În cauză va fi folosit mijlocul existent În cazul acțiunii <<Siretul>>”. Cu profund regret, nu putem ști la ce „acțiune” se referise cadrul. Ofițerilor Securității nu le lipsea nici persuasiunea și demascarea propriilor oameni pentru a-și atinge mârșavele scopuri politice așa că, uneori, erau dispuși să-și dea În vileag chiar și informatorii „benevoli
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
referință al teatrului radiofonic. A jucat alături de mari nume ale scenei românești: Amza Pellea, Silvia Popovici, Miluță Gheorghiu, Gheorghe Cozorici. În 1971 este pensionată. Urmează 30 de ani de tăcere, de viață privată discretă și în mod sigur plină de regrete și de tristețe - cum se întâmplă inevitabil cu artiștii cărora li se aplică fără milă severitatea nedreaptă a legii. Angela Bârsan s-a stins din viață la 4 noiembrie 2001 și a fost înhumată în Cimitirul Sf. Vasile din Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Jose, cel mai puternic din grup, se oferă să-l care dar după câțiva metri clătinați prin curentul puternic îl scapă și se declară învins. Pere are și el aceeași tentativă și renunță după câțiva pași. Alfonso privește pietroiul cu regret și decide că o să revină cu mai mulți oameni ca să-l ia (observ trecător cum lui Alfonso nici prin gând nu îi trece să dea și el o mână la cărat, bănui că din aceleași motive nu dansează și face
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
atentatul din 9/11 a fost rezultatul unei conspirații din interior”. Mă gândesc că am ceva dubii și la fel și alți câțiva care le și vociferează. Prezentarea merge foarte mult în direcția conceptelor lui David Icke și din nou regret că nu sunt mai bine informată în domeniu ca să am o opinie bine definită în oricare dintre direcții. Mulți din audiență în schimb sunt mai bine informați și discuția devine aprinsă. Într-una din pauze merg să explorez picturile lui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
David Fincher), iar tînărul scriitor american Andrew Sean Greer le-a explorat pe îndelete în romanul său din 2004 (tradus în 2006 la Editura Humanitas), Confesiunile lui Max Tivoli. Romanul lui Greer e, de exemplu, o meditație despre tînjire și regret. Disfuncția monstruoasă a protagonistului funcționează ca o lentilă amplificatoare prin care cititorul poate vedea cît de mult din viață dintr-o viață normală se consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Greer e, de exemplu, o meditație despre tînjire și regret. Disfuncția monstruoasă a protagonistului funcționează ca o lentilă amplificatoare prin care cititorul poate vedea cît de mult din viață dintr-o viață normală se consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max se îndrăgostește pentru prima dată, el nu suferă altfel decît orice alt puber a cărui ignoranță cască un hău de netrecut între
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un om care la vîrsta primei iubiri arată ca un bătrîn, iar la vîrsta amintirilor arată ca un mucos, pentru el e simultan prea devreme și prea tîrziu aproape tot timpul. întreaga lui viață se consumă în tînjire și în regret. Aceste sentimente îi sînt aproape complet străine lui Benjamin Button (Brad Pitt), așa cum îl vede David Fincher. Sufletul lui nu se însingurează în copilărie, din cauza trupului de bătrîn care-l îngrădește. Nu se zgîrie în adolescență. în cursul anilor nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]