7,801 matches
-
Dima, Nicolae Țațomir și „cosmicizarea” lirică, CRC, 1978, 29; Ioan Holban, Suflete viscolite, CRC, 1980, 12; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 182-190; Lit. rom. cont., I, 195-196; Dan Mănucă, „Țara albatroșilor”, „Flacăra Iașului”, 1982, 11 086; N. Barbu, Rigoare temperată de tandrețe, RL, 1984, 7; Tașcu, Poezia, 289-294; Al. I. Friduș, Nicolae Țațomir - 75, CRC, 1989, 5; Virgil Cuțitaru, Farmecul și vizionarismul poeziei, CRC, 1989, 5; Virgil Cuțitaru, Magia cuvântului, CRC, 1989 , 49; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, Iași, 1993
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
lui A. Mirea), G. Ranetti, G. Topîrceanu ș.a. Poetul T. s-a relevat pe deplin abia în versurile apărute în „Minerva literară ilustrată” și mai ales în ciclul Sonete patriarhale (1916). Forma fixă a sonetului l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
devenirea ei istorică, probleme de estetică, teorie literară și filosofie a culturii (critică și valoare, structura operei dramatice, estetica teatrului, sociologia muzicii, interferența culturilor, teleologie și cauzalitate în ontologia socialului, personalitatea practică și cea artistică) -, textele excelează prin densitate și rigoare, prin abordarea pe cât de receptivă la orice punct de vedere corect argumentat, pe atât de inclementă față de îngustimile de vederi arborate în numele marxismului. Atacabile la baza lor filosofică, unele opinii ale lui T. au meritul de a nu eluda chestiunile
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
cazul lui Rebreanu, de exemplu). Cu Ora cărților deschise (2003), volum purtând un titlu de inspirație lovinesciană, T. recuperează, fără a o epuiza, foiletonistica sa din anii ’70-’80. Multe comentarii își păstrează peste timp prospețimea și transparența, obiectivitatea și rigoarea. SCRIERI: Apropierea de imaginar, Cluj-Napoca, 1988; Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000; Ora cărților deschise, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Gala Galaction, Sub feeria lunii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974. Repere bibliografice: Rigori ale sintezei, LCF, 1974, 3; Constantin Hârlav, Galaction, călător, TR, 1975
TIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
Multe comentarii își păstrează peste timp prospețimea și transparența, obiectivitatea și rigoarea. SCRIERI: Apropierea de imaginar, Cluj-Napoca, 1988; Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000; Ora cărților deschise, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Gala Galaction, Sub feeria lunii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974. Repere bibliografice: Rigori ale sintezei, LCF, 1974, 3; Constantin Hârlav, Galaction, călător, TR, 1975, 18; Mihăilescu, Conceptul II, 162; Constantin Cubleșan, Recitirea textelor literare, ST, 1989, 2; Valentin Ciucă, „Apropierea de imaginar”, CL, 1989, 3; Adrian Dinu Rachieru, „Apropierea de imaginar”, O, 1989
TIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
niciodată timpul necesar să-și însușească tehnicile de meditație și să devină arhat, adică o ființă care a atins Nirvăṇa și care nu va mai reintra în ciclul reîntrupărilor. Inițiativa i-a aparținut lui Mahăkăśyapa, un ascet bătrân, a cărui rigoare și austeritate, cunoscute de toți, constituiau o garanție a coeziunii comunității. Acesta a convocat un conciliu, la care au participat 500 de arhați, desfășurat la Saptaparnaguha, într-o grotă, aproape de Răjagrha. Inițial, Ănanda, discipolul iubit al lui Buddha, nu a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
plătit-o totuși, dar n-a putut să mă țină prea mult... Și așa am ajuns de unde am plecat... Cum a fost viața dumneavoastră după Întoarcerea acasă? Părinții mei fuseseră mutați, iar după revenirea În oraș au urmat șicanele de rigoare, care se făceau oricărui fost deținut politic, adică refuzau să Îmi facă mutația. Și nu puteai să ocupi servici, pentru că astea erau legate: dacă Îți căutai un servici, Îți cereau mutație, dacă te duceai la mutație, Îți cereau adeverință din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că, după atâta persecuție, foamete, cum era În Închisori, veselia Îți crea un minim de confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că te simțeai bine sufletește, că te deschideai sufletește, suportai toate rigorile și mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor aspecte. Câți erați Într-o celulă? Păi, 50-60... Dintr-un celular de tranzit ajunsesem și la peste o sută... Erau mai multe paturi suprapuse, nu mai știu câte, dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mi-a dat șapte zile de izolare. Cum era izolarea? Prin ce se caracteriza? Izolarea... În primul rând, stăteai singur În celulă și era un „confort” total. Adică era total, „confort”... nici nu intră În discuție. Cu ghilimelele de rigoare, Într-o glumă sinistră... Acolo puteai să mori oricând, dacă erai cât de cât bolnav. Era o celulă, o catacombă, bineînțeles, că știi Jilava. Era o boltă În care pica apa din tavan pe ici pe colo, că-ți dădeai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țări, in tegrându-se marii istorii naționale. Specificul vieții bucureștene este dat, desigur, de aceste manifestări centrale, pe care Bacalbașa le-a urmărit an de an și zi de zi, făcând astfel concurență istoriei pure (fără însă a fi dotat cu rigoarea și discipli na cercetătorului științific), dar mai cu seamă de aspectele cotidiene de exis tență ale orașului, considerat ca un organism în plină dez voltare, așa cum erau 24 studiu introductiv 45. G. Caliga, Almanahul-dicționar al presei din România și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dunării. Presa va combate cu tărie orice încercare directă sau indirectă de colonizare a țării cu nemți. De asemenea va lupta cu energie în contra invaziunii sistematice și crescânde a jidovimii, această adevărată antegardă a germanismului. Presa va cere aplicarea cu rigoare a legilor existente și luarea de noi și eficace măsuri în interesul ordinei publice și al moralei, contra exploatării ce fac jidovii în România și la care este expusă poporațiunea noastră, mai ales în comunele rurale. Presa va combate societățile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care le „divulg” se plimbau pe stradă! „Conținuturile” deci nu-mi aparțin, n-am inventat nici o părticică din ele. Secretar al celorlalți, le-am reținut și le-am transcris cu fidelitate, pro memoria, iar acum le restitui, cu stilizările de rigoare, prin citate. Mai adaug că, la transcriere, chiar și notele făcute noaptea au fost curățate de întuneric, surdinizate atunci cînd aveau o alură prea accentuată, nervoasă. în mod ostensibil, unii din cei ce au publicat după ‘89 cărți de felul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numai ceea ce le place; eu am făcut și fac cele ce sînt dator. Mai tînăr și cu o fire care nu se adaptează prea lesne, n-am beneficiat de mari simpatii. Involuntar, am atins vanități și pe unii, poate, prin rigoare, i-am ofensat. Planificînd teme, îndreptînd manuscrise, corectînd șpalturi, deplasîndu-mă la bibliotecile și căminele culturale din județ, organizînd „acțiuni de amploare”, nu mi-am pus problema cît o să rezist în fiecare din posturile în care m-am aflat. Am muncit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din ce în ce mai des formula: „Cum se pune problema acum, nu știu dacă...” Formulă „defetistă” și, în același timp, perfidă. Pe de o parte, ea îmi evocă „disconfortul” de care suferă cei cărora li se cere un plus de disciplină și de rigoare în administrație, pe de altă parte șmecheria (specialitatea funcționărească) de a inventa piedici imaginare. De-acum, orice „serviciu” devine mai greu; de-acum, normalul capătă proporții de excepțional. Cum nu-i lași pe unii să se „descurce”, cum adoptă o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ei. Fremătam de sete. Dar după ce-a fost scoasă prima găleată, unul dintre ofițeri a strigat: „Nu bea nimeni! Apă otrăvită!” înmărmuriți, am privit cum o varsă la picioarele noastre. Scena mi s-a părut atroce și absurdă. Dincolo de rigorile exercițiului, era și un anume sadism în gestul său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind. Popasul a fost scurt. Ne-am încolonat pentru a ne întoarce în tabără. Din cauza luminii puternice și a colbului ridicat de tălpile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se cheamă?” „Vaca și majeșpilul”. „Aha - a făcut Nanianu - e clar! Cam trei sute de mii...” Apoi, fără să zîmbească, l-a trimis în biroul de alături, la Sergiu, „specialistul nostru”. Neprevenit, acesta i-a cerut, după obicei, cu politețea de rigoare, să-i lase manuscrisul să-l citească, să-și facă o părere, eventual, să se consulte și cu redactorul-șef etc. „Dar banii, cînd îi iau?”, l-a întrebat „autorul”, insensibil la complicatele mecanisme redacționale. „Ce bani?!”, s-a mirat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mereu de următoarea condiție: „Vezi să mi-o dai la fel!” Prin „la fel” se înțelegea ca făina să fie de aceeași calitate, în aceeași strachină, la același nivel. În „vremea foametei”, dar și mai apoi, asemenea atenționări erau la rigoare. Nimănui nu-i plăcea să fie „chiorît”, înșelat, păcălit. Cazurile contrare, urmate de sfadă, nu erau rare. S-a întîmplat ca mama să împrumute pe cineva cu făină măruntă, iar acela să-i restituie o făină mare, ca de crupe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că unul din primele motive pentru care îl detest pe G. e felul său de a vorbi „angajat”, cu clișee, în prezența „organelor” și în ședințe: „anticipăm (ce se va cere în tematică - n. m.), prospectăm, participăm cu tensiunea de rigoare”; „ideile secretarului general capătă relief în fiecare din numerele noastre”; „pot să asigur organizația de partid că întreg colectivul a citit cu atenție recenta expunere” etc. Din inflexiunea apăsată pe care o dă cuvintelor vrea să rezulte că și el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
limbaj ascund realități dintre cele mai dureroase. Or, fotografiind în varii situații „personajul”, eu tocmai asta am încercat să relev: contrastul dintre ceea ce el vrea să pară și ceea ce e în realitate: moralist fără morală, loialist fără loialitate, riguros fără rigoare etc.; contrastul dintre declarațiile sale referitoare la „stilul de muncă” (în aparență acceptabile) și conduita de mic revizor (arendaș, vechil) aflat în inspecție. Pe de o parte bunăvoință ostentativă, pe de alta samavolnicie. Iar lucrurile astea au avut loc nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l ducă”, „să-l bage în buzunar” pe celălalt. În schimb, eu parcă, instinctiv, mă apăr, mă scutur de mîna pretins prietenească. Neîncrederea mea a pornit întotdeauna de la scrisul lui. În ședințe - cine n-a reținut acest aspect? -, el cere rigoare, profesionalism, e împotriva diletantismului, detesta mediocritatea, se răfuiește cu impostorii etc. Dar dacă zici rigoare, seriozitate, temeinicie etc. - termeni fetiș - nu înseamnă că le și ai! „Dis-moi de quoi tu te piques pour te dire ce que tu n’est
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apăr, mă scutur de mîna pretins prietenească. Neîncrederea mea a pornit întotdeauna de la scrisul lui. În ședințe - cine n-a reținut acest aspect? -, el cere rigoare, profesionalism, e împotriva diletantismului, detesta mediocritatea, se răfuiește cu impostorii etc. Dar dacă zici rigoare, seriozitate, temeinicie etc. - termeni fetiș - nu înseamnă că le și ai! „Dis-moi de quoi tu te piques pour te dire ce que tu n’est pas”, observa Amiel. Cînd scrie, G. nu e la o înălțime care să-i permită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
originalului. Voi lăsa pe alții să vorbească de poeziile originale ale Lucreției Andriu; tonalitatea lor e puternic feminină. Constituie aceasta o scădere? Nu văd de ce. E curios că pe această sensibilitate, se altoia o reală inteligență, masculină aproape, sensibilă la rigoarea logică și exprimânduse dialectic; această propensiune era coroborată de o adevărată și serioasă cultură. Acest tonus, această coloratură a inteligenții sale i-a permis Lucreției Andriu, după ce am făcut cunoștință și În ultimii ani ai vieții, să evolueze spre o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Eu nu m-am mai Întâlnit după Înmormântare cu nepoata d-nei Mihăilescu, de aceea, a doua zi când conform Înțelegerii urma să ne Întâlnim la locuința d-nei Mihăilescu, ei părăsiseră Brașovul. Mi-a dat telefon din Buc., cu scuzele de rigoare că nu au mai putut fi la Întâlnire, deoarece au găsit un camion RATA și au plecat la Buc. Nepoata D-nei Mihăilescu ca și soțul ei sunt geologi iar dânsa este 556 mai mult pe teren În regiunea Baia Mare. Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cum nu se face În lumea „bună”. Am lăsat la urmă mulțumirile pentru copia reportajului de la moartea lui Holban, cu surplus de informație, binevenit. Îmi dau seama ce efort ați făcut, și regret că nu v am prevenit că, la rigoare, voi cita numai Lovineștii. Eu tot mai trag nădejde să dau de o colecție a Dimineții nevandalizată, dar nu se știe niciodată... Adevărul e că mai am și alte trimiteri la Dimineața, care ar trebui controlate. M-a mișcat să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]