6,863 matches
-
de comunicare și ea nu trebuie ratată. Privind pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico, înțelegem că fiecare gol trebuie să fie plin de semnificații. Pentru un grafician, jocul deschiderilor în imagine poate fi un element creator, benefic, iar organizarea riguroasă, ritmică, expresivă a golurilor poate să dea forță și caracter compoziției. XIII. Presiunea formelor dominante Georges Braque Mai puțin discutată, mai puțin analizată, presiunea formelor dominante asupra formelor minore este demnă de interes. Forța opresivă, pericolul nu mai este prezent
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
să exprime spiritul de sinteză care stă la baza alcătuirii lor și pe care caligraful trebuie să știe să-l perpetueze. El obține aceasta prin gestul rapid, perfect controlat, devenit spontan, pe baza unui exercițiu îndelungat de concentrare și disciplină riguroasă. La chinezi este impresionantă disciplina mâinii, rod al unui exercițiu neîntrerupt de mânuire a pensulei și a tușului, care prin numeroase și răbdătoare încercări și tatonări ajunge la maximum de expresivitate, adică la desăvârșire. Fiecare semn este o aventură a
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Facultatea de Filologie a Universității din localitate. Colaborează la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica” ș.a. A fost soțul Aquilinei Birăescu. Debutează cu un eseu în „Vrerea” din Timișoara (1946) și editorial cu volumul Condiția romanului (1971), o cercetare riguroasă a romanului european modern, abordat cu mijloacele criticii, dar și ale sociologiei literare. Căile eseului (1976) investighează evoluția acestei specii, inclusiv în literatura română, relevându-i-se pătrunderea în proza de ficțiune, dar și calitățile estetice. Competența lui B. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
orice regim de activitate fizică la persoanele vârstnice cu DZ trebuie făcută o evaluare atentă a fiecărui pacient din punct de vedere al controlului metabolic, prezența sau nu a complicațiilor micro sau macrovasculare sau a oricărei patologii asociate. Un examen riguros al aparatelor cardiovascular, respirator și locomotor este necesar. Cele mai importante riscuri legate de exercițiul fizic la pacienții vârstnici cu DZ sunt hipoglicemia indusă de exercițiu, precoce și tardivă, moartea subită de cauză cardiacă, traumatismele musculoscheletale. Efortul fizic îndelungat sau
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
interesele criminale care îi erau potrivnice". Bull evidențiază măsura în care viziunea normativă a animat disciplina în perioada ei inițială de dezvoltare, atunci când mulți considerau că Primul Război Mondial fusese "războiul care va pune capăt tuturor războaielor". Doar o cercetare riguroasă a fenomenului războiului poate explica modul în care ar putea statele să creeze o ordine mondială în care reapariția unui astfel de conflict să fie imposibilă. Mult mai important, disciplina a apărut într-o perioadă în care mulți considerau că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că anarhia asigură centralitatea luptei pentru putere "chiar în absența agresivității sau a altor asemenea factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în general folosiți interșanjabil. Alți realiști, fără a nega centralitatea anarhiei, accentuează de asemenea și natura umană. De exemplu, Morgenthau este de părere că "lumea socială nu este altceva decât o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
deterministe ce nu îngăduie excepții. Ele identifică forțe care conduc într-o anumită direcție. Este treaba analistului, nu a teoreticianului, să determine dacă o anumită logică teoretică se aplică în viața reală. Dacă o "teorie bună", în sensul unei logici riguroase a interacțiunii, este o teorie "bună de aplicat" în orice caz particular depinde nu de teorie, ci de faptele concrete, contingente. Dacă nu se ajunge la un rezultat prezis pe cale teoretică deoarece asumpțiile teoriei nu au fost în totalitate satisfăcute
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rolul instituțiilor, dar puțini sunt cei care au urmărit această pistă în mod sistematic. O excepție notabilă este lucrarea lui Schweller despre puterile revizioniste (1994, 1999:18-23), care încearcă să combine elemente structurale, motivaționale și identitare într-o relatare realistă riguroasă. Permanență și schimbare Identitățile, instituțiile și normele sunt importante pentru scopurile noastre nu neapărat pentru că ar fi preocupări centrale ale celor mai mulți realiști, ci pentru că ele reprezintă principalele puncte de divergență substanțială între abordările realiste și celelalte, în teoria contemporană a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
important de observat, se centrează pe suveranitate. Statul suveran este într-adevăr modul dominant de subiectivitate în relațiile internaționale de astăzi, însă este discutabil dacă pretenția sa de a fi subiectul politic primar și exclusiv este justificată. Relatarea cea mai riguroasă a costurilor etico-politice ale suveranității statului este oferită de Rob Walker în Inside/Outside (1993). Walker prezintă contextul în care s-a recurs la suveranitatea statului ca o categorie analitică prin care sunt înțelese relațiile internaționale, și ca o expresie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Ca atare, ele nu au un statut transcendental. Ca o provocare adusă delimitărilor etice impuse de suveranitatea statală, etica postmodernă "etosul diplomatic", așa cum îl numesc Ashley și Walker nu este limitată spațial și teritorial. Ea caută să "facă posibilă practicarea riguroasă a acestei etici într-o sferă cât se poate de largă" (1990: 395). Nu ar trebui să existe nicio frontieră care să pună piedici universalizării acestui tip de etică ce trece dincolo de granițe (atât imaginate, cât și teritoriale): "Acolo unde
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poate de largă" (1990: 395). Nu ar trebui să existe nicio frontieră care să pună piedici universalizării acestui tip de etică ce trece dincolo de granițe (atât imaginate, cât și teritoriale): "Acolo unde o astfel de etică se practică în mod riguros, nu există nicio voce ce poate pretinde că se sprijină pe o bază exclusivistă, oferind această bază drept sursă pentru un adevăr necesar pe care ființele umane trebuie să-l proiecteze în mod violent în numele cetățeniei, poporului, națiunii, clasei, genului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un adevăr necesar pe care ființele umane trebuie să-l proiecteze în mod violent în numele cetățeniei, poporului, națiunii, clasei, genului, rasei, epocii de aur, sau al unei cauzalități istorice de orice fel. Acolo unde această etică este practicată în mod riguros, nu este posibilă existența unei ordini totalitare." (1990: 395) Prin dezacordul său față de etica excluderii suverane, postmodernismul oferă o înțelegere a eticii detașată de limitările teritoriale. Etosul diplomatic este o etică "deteritorializată" ce se dezvoltă prin depășirea limitelor suverane. Această
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
biserică, trebuie să ai În suflet vocația sincerității și a iubirii. Μ O inteligență superioară, dar fără sentiment este ca o logică impecabilă, dar absurdă prin indiferența ei față de suferință; este ca un creier electronic, capabil de a da răspunsuri riguroase/exacte, dar nu neapărat și adevărate, deoarece omenescul nu se desfășoară după o schemă simplistă, de genul: „da” sau „nu” (nu este linear și categoric, ci dimpotrivă, sinuos și Încărcat de multe contradicții și Îndoieli). Μ Un paradox mereu incitant
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
energie este, Într-adevăr, mai naturală, deoarece este declanșată spontan și se desfășoară fără un control voluntar din partea persoanei, iar cea de-a doua este mai psihologică, deoarece apariția ei este planificată, iar desfășurarea ei se face după un program riguros, nu trebuie să ne determine să exagerăm importanța uneia În detrimentul celeilalte. La fel de valoroasă este și energia afectivă (sau emoțională): să nu uităm, de exemplu, rolul de catharsis al acesteia, prin râs sau plâns zgomotos persoana putând să se elibereze de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de moment; când realizăm un compromis Între realitate și ficțiune, Între pragmatism și idealism; când ne putem privi existența ca pe un joc Între Întâmplarea norocoasă și proiectul calculat și Îndrăzneț (respectiv o existență care pendulează Între relativism și determinism riguros); când reușim să realizăm un echilibru Între rațiune și sensibilitate, Între o atitudine de dăruire omenească și una de conservare a intereselor personale etc. Μ O carte este mare prin conținutul ei atunci când are șansa să Întâlnească un cititor capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și prin încercarea de clarificare a unor concepte esențiale de istorie și de teorie literară. 1. Introducere în deconstrucția canonului Ca primă problemă a demersului nostru, tema deconstrucției este, totodată, una de mare actualitate, având o importanță esențială, în înțelegerea riguroasă a fenomenului postmodernist 1 căruia îi este atribuită, implicând o reconsiderare a textului printr-o reinterpretare de substanță a acestuia. Ea constituie, astfel, una "dintre principalele forme de analiză filozofică și literară, derivată din operele publicate în anii '60 de către
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este distorsionarea imaginii din memorie, într-o încercare forțată de readucere a trecutului în prezent, printr-o nevoie de raportare a lui la vârsta actuală. Învelișurile aparent clasice ale poeticii Anei Blandiana transpun, în fapt, numeroase pliuri sufletești, dintr-o riguroasă ierarhie a vârstelor. Existența numeroaselor fețe ascunse, care se vor descifrate precum sfinții din picturile de pe pèreții de mănăstire medievală, abia întrezăriți din peisaje. Desigur, într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al convenienței. Există În acest punct o interferență, pe care Jacques Rancière nu o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată printre altele pe principiul epoche-ului, al suspendării percepției (un concept altminteri stoic). Epoche-ul prescrie exact ceea ce prescrie și privirea absolută a stilului: a vedea lucrurile În ele Însele, detașate de rețeaua afectivă În care ele intră și de unde Își
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lor succesiune. Viața înseamnă trecerea de la o tonalitate la alta, viața este un carusel care interzice posibilitatea imobilizării într-o singură relație. Alternanța grecilor este o lecție de relativitate. O regăsim și în Japonia, într-o formă încă și mai riguroasă, căci, după o piesă n: cu fantome sau cu războinici, urmează un kyôgen care tratează aproape aceleași subiecte, dar la modul comic. Astfel, ceea ce, în n:, ține de straniu și de tulburător, de apariții neliniștitoare sau de extraordinare fapte vitejești
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
observator, schimburile de informație din exterior spre interior nu sînt decît zgomote, pentru sistem acest zgomot este sursă de organizare. Concepție suplă a unei auto-organizări lato sensu care se opune unei auto-organizări destul... de totalitare, și care se vrea foarte riguroasă. Atlan, corectorul lui Varela. Demersurile lui Varela și Atlan relevă o inspirație comună: ființa vie este, prin ea însăși, cadrul semnificațiilor sale, nu putem deci să o gîndim în principiu, decît în interior. În principiu este ceea ce pune problema. Căci
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să-și joace rolul, ci, în acest tip de ficțiune experimentală care tinde să convingă prin probe, se înarmează cu referințe și dezvoltă pe experiențe simulate o baterie de noțiuni prezentate ca științifice. Nimic mai tulburător decît amestecul de deducții riguroase pornind dintr-un teren fictiv: unii se servesc de acest procedeu pentru a ne sugera absurdul. Este resortul utopiilor negative, logica impecabilă a absurdului: un tip de science fiction care se prezintă el însuși ca ficțiune. Dar, cu știința cognitivă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pătrat. „Elasticul” care ține devierile legate de bază nu are voie să plesnească. Poate pentru acest motiv Albers nu a folosit pătratul cel mai mic furnizat de schema sa geometrică, așa cum o arată figura 61. Chiar și așa, prin respectarea riguroasă a formatului pătratului și a selecției operate de artist, Albers neutralizează tensiunile dinamice din compoziția sa doar prin relații geometrice. Figura 61 arată că liniile diagonale care unesc colțurile tuturor pătratelor se intersectează în centrul unui dreptunghi care este exact
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în cine...". ("Cosmogonia sau cântec de leagăn"). Alteori este sec, schematic "teză, antiteză, sinteză", cum ar spune M. Nițescu. Deși s-a vorbit despre lipsa de emoție și de patos a poeziei lui N. Stănescu, trebuie să subliniem că demonstrația riguroasă ne transmite pasiunea, indiferent că face teoria numerelor, pune întrebări asupra problemelor fundamentale ale existenței sau descrie iraționalitatea lumii, absurdul, setea de concret care îi paralizează parcă aripile neputincioase de-a mai cuprinde cerul. Geometrizarea lumii, cuprinderea ei în tipare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
naștere unor profesii ce nu se pot abține de la pretenția de științificitate, sperând că împrumutul de metode ar fi suficient pentru descrierea acestui domeniu drept știință. Capătul limită al pedepsei științifice l-am zărit în nazism și comunism; acolo utilizarea riguroasă a numerelor și aplicarea ad literam a teoriilor au avut pretenția exactității, ratând natura imperativelor. * Orice viziune morală poate fonda o societate, în cadrul căreia binele și răul își au locurile prestabilite. Întrebarea este: pe ce se întemeiază punctele de vedere
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Modestia este o atitudine de rezervă, o atitudine de precauție În relațiile cu ceilalți, raportată Însă la propria imagine socială. Ea evită excesele, ambiția, situațiile prin care individul s-ar putea remarca, practicând o măsură sau o autocenzură excesivă și riguroasă față de propria sa persoană. Spre deosebire de modestie, timiditatea poate fi socotită ca o „maladie stranie” (Alaină. Ea este o retragere În sine, tendința de a evita contactele exterioare, expunerea În public, prudența exagerată față de evenimentele periculoase sau obstacole. P. Janet o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]