7,127 matches
-
îngerii, așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot, dăruindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bine să ascunzi chestia aia. — Nici o problemă. Gorevici încărcă compresorul, deschise magazia de gloanțe. — Cât de mare e individul? — E tânăr, are doi sau trei ani. Cam treizeci de kilograme. Poate mai puțin. — OK. Zece centimetri cubi. Gorevici scoase o săgeată din cutie, verifică nivelul și o introduse în magazie. Apoi încă una. Și încă una. Închise camera. Când l-ai văzut ultima dată? îl întrebă pe Hagar. Acum zece zile. — Unde? — Cam pe-aici. — Se întoarce? Aici e domeniul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nocturnă militară, un verde strălucitor, foarte clar. Văzu maimuța, îi văzu ochii strălucind ca niște puncte albe... Nu! spuse Hagar. Urangutanul sări spre un alt copac, rămânând suspendat în aer pentru o clipă. Gorevici trase. Auzi șuieratul gazului și sunetul săgeții trecând printre frunze. — L-am ratat. Ridică din nou carabina. Nu face asta ... — Gura! Gorevici ținti, trase. În copacii de deasupra, zgomotul produs de mișcarea crengilor se întrerupse pentru o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar. Gorevici așteptă. Foșnetul frunzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca să vadă o umbră întunecată prăbușindu-se. Era urangutanul, căzând direct din bolta junglei, de la aproape cincizeci de metri. Animalul se prăbuși pe pământ la picioarele lui Gorevici, împrăștiind noroi. Și nu se mai mișcă. Hagar aprinse o lanternă. Trei săgeți ieșeau din corpul animalului. Una în picior, două în piept. Urangutanul nu se mai mișca. Ochii lui erau deschiși, privind în sus. — Minunat, spuse Hagar. Bună treabă. Gorevici se lăsă în genunchi, în noroi, își puse gura peste buzele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Jenny. Capitolul 59 Depozitul era amplasat lângă aeroportul din Medan. Avea un luminator, așa încât lumina din cameră era bună, iar tânărul urangutan din cușcă părea destul de sănătos, agil și cu ochii luminoși. Părea să-și fi revenit complet după efectul săgeților. Dar Gorevici se învârtea într-o parte și-n alta, extrem de frustrat, uitându-se la ceas. Pe masa de alături, camera lui video era așezată pe o parte, cu carcasa crăpată și apă murdară scurgându-se din ea. Gorevici ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și bogat, auzi?, și mai trimitea o săgeată în sus, spre zeu. A intrat acolo, în Muntele Kogaion, și nu mai știe cum s-a terminat, s-a trezit, spre norocul lui. Oare chiar s-a trezit bărbatul meu?... I-am zis să-i dea Tinei banii înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trebui să iasă, să plece, n-o mai ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici?, vine noaptea, își întoarce privirile metalice spre cerul tăiat de săgeți vorbitoare și ascuțite. Scrumiera e plină cu mucuri de țigară, paharul cu apă e tot neînceput. Strigătele găinilor din curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate. Mai avu puterea să spună Încet: Îmi pare rău, scuză-mă, nu pot! Ce nu poți? Nu vezi că ești foarte bine! mai zise fata și demonstră acest lucru Întinzând mâna spre mijlocul băiatului rămas interzis. Nu pot face
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
observând că ținta pe care vor s-o atingă este prea departe și cunoscând în același timp până unde poate să bată arcul lor, ochesc cu mult mai sus decât este ținta adevărată, dar aceasta nu pentru a ajunge cu săgeata lor la o înălțime atât de mare, ci pentru ca, fixându-și o țintă foarte înaltă, s o atingă pe aceea pe care și-au ales-o. Spun deci, cu privire la principatele cu totul noi, în care principele este nou, că greutățile
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă În Întuneric, nici de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici: ,, Domnul este adăpostul meu,, și faci din Cel Preaânalt locuința ta, nici un rău nu ți se va Întâmpla și nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vă culcați târziu, și mâncați viața. pâinea durerilor. Astfel, El dă somn preaiubitului Său. Am transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp,în urmă cu câteva secole,l-ar vedea pe domnitorul Ștefan cel Mare (în acest an se împlinesc 500 de ani de la moartea sa) trecând călare pe Podul Pescăriei.De aici voievodul a tras cu arcul în vânt și săgeata a căzut lângă Lacul Prodana.După lupta de la Podul Inalt,aici a fost ctitorită o Cetate de Pământ cu fortificații de lemn,o redută în calea otomanilor. Pentru scurt timp sabia sa lungă de 1,25 metri a revenit în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
iese din apă.Pe lângă navă trec bărci rapide cu motor. Piloții sunt echipați de iarnă.In urma remorcherului se profilează o navă rapidă de pasageri.Navighează zilnic pe relația ReniIsmail. Eșuăm pe un banc de nisip migrator din mijlocul Dunării.Săgeata sovietică vine în viteză spre noi.Le-am făcut semn să ocolească. Au înțeles limba gimnastică și au evitat grindul subacvatic.Cu 2 prăjini de metal (din dotare) a fost degajat remorcherul din nisip.Căpitanul se mai confruntase cu astfel
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
împărat împotriva vrăjmașului. 14. Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, suliți, coifuri, platoșe, arcuri și prăștii. 15. A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins pînă departe, căci a fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic. 16. Dar cînd a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Când...scuzele nu mai încap! ARTĂ N-a pus geană peste geană, Trei nopți n-a dormit defel; A...,,lucrat" o...epigramă... Super!. De-a lui...Păstorel! EPIGRAMA Într-un arc ce-l încordezi, Prinzi cusurul, fără...teamă, Și-n săgeata ce-o lansezi, Pui...acid! Și-i...EPIGRAMĂ! VIAȚA CA O...PRĂJITURĂ Fac din viață-o... prăjitură; Pun iubire, vise, dor, Fraze pun spre-a nu fi...dură, Presărate cu...umor! PASTILUȚE CU UMOR Ofer --cum bogat nu îs- Pastiluțe
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum acelea ce atârnau În arborele cunoașterii; arborele upa ( arbore din Malaezia, al cărui latex, toxic, este utilizat pentru otrăvirea săgeților). Pe deasupra grădinii plutește un abur nesănătos care amețește păsările ce o străbat, și totuși fiica doctorului trăiește nevătămată În mijlocul acestor miasme mefitice; plămânii ei respiră fără primejdie acest aer ce-ar aduce moartea oricărei alte ființe În afara de ea și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vârtejurile literelor, am tot desenat-o, uneori plin de convingerea neașteptată și uimită că ea sunt eu. Trei boscheți de răchită, două stânci ascuțite și două tufe mici de ienupăr, ca acelea din care tata voia să-mi fac arcuri. Săgețile aveam să mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar, tata mi-a citit două capitole din Frații Karamazov și mi s-au cântat o seamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ne fugărește ca-n Horațiu. Shakespeare, și el a observat că timpul nu are hotar, ne-aleargă într-un mod barbar pe tot pământu n lung și-n lat. Schiller, asemenea cu ei, crede că timpul e pornit, ca o săgeată-n infinit, să zboare și când tu nu vrei. În Eminescu, ce frumos aleargă vremea printre astre cu toate dorurile noastre, dintre dezastrele de jos. Fug de plictis și nu înșir ce mai spun alți poeți de seamă, dinspre acest
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
era genul de chestie pe care s-o discuți cu străinii, nu-i așa, indiferent de cât de prietenoși par unii. ― Da, a dat ea din cap. Știi cum era... nu-mi găsea clitorisul nici dacă ar fi avut o săgeată mare și roșie care să-i arate drumul. La asta am roșit, și încă mai roșesc la amintirea limbajului pe care-l folosea ea, numai că Lauren părea că nu-și dă seama, așa că a continuat: ― Apoi am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
răspunsul a fost același. Un „da” șoptit. Ceata s-a împărțit în două. Trei lotri de o parte și alți trei de cealaltă parte a drumului. Șeful s-a dus în calea convoiului, la o distanță de o pistrea de săgeată, pentru a da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În câteva clipe, s-a așternut liniște. A început așteptarea înfrigurată dinaintea întâlnirii cu convoiul... Nu după multă vreme, în liniștea codrului de nepătruns a început să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
meu. îți vine să crezi că la vremea aia îmi părea sincer rău că religia catolică nu mai era încă interzisă, pentru că îmi doream cu ardoare să fiu martirizat? Visam să fiu fiert în ulei. —Eu mă desenam acoperită cu săgeți, am recunoscut eu, pe de o parte uimită de comportamentul bizar pe care îl aveam pe-atunci, iar pe de altă parte aducându-mi aminte cât de reale și de importante mi se păruseră toate astea la vremea aia. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]