6,994 matches
-
slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îndrepte lucrurile. Imediat ce avea să termine ce avea de făcut, se va îngriji să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că umblaseră acolo. Mai privi o dată în jur, după care se îndreptă spre ieșire. Trebuia să cumpere un hârleț, o lopată și două lanterne, pe urmă, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de oameni. La început credeam că taie pădurea ori că au deschis o exploatare minieră, dar nu, cu altceva se ocupă. Nu se aude zgomot de fierăstraie mecanice și n-am văzut camioane care să care minereul nici utilaje de săpat. Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată casa se liniștise și socrii se duseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obosită de pe drum și s-ar putea să nu-l aud când plânge. Și dacă se trezesc ai tăi și văd că noi nu suntem acasă? Găsim noi o explicație, ridică ea din umeri. Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde se afla Vlad Mihailovici. Îl înhățase de braț și îl scosese afară. Alergau cât îi țineau picioarele spre scările care duceau la subsol. Coborâseră în viteză până în garajul subteran și se opriseră în fața unei uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război mondial. Se hotărâseră să-l păstreze ca o cale de evacuare în caz de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura în sus printre copaci. Totul era împrejmuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe localnici. Din punctul acesta de vedere, lucrurile stăteau bine, însă ce te faci cu veneticii? Cei care nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflase de un loc unde era convins că se află aur, mult aur. Îi împuiaseră capul doi mineri în vârstă pe care îi angajase încă de la începutul aventurii lor miniere. Îi vorbiseră de un munte unde nimeni nu îndrăznise să sape niciodată. Era apărat de un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui platou destul de mic, situat cam la jumătatea muntelui. Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui Vlad Mihailovici începuseră deja să-i sticlească ochii și insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să treacă imediat la treabă. Aduseseră oameni care să excaveze în timp ce Boris se ocupa să deschidă un drum prin pădure până la noul punct de lucru. Patronul vedea acolo o exploatare mare și intenționa să aducă utilaje cu care să poată săpa mai repede și mai ușor. În seara aceea prelungise lucrul până târziu în noapte. Muncise ca un descreierat și nu se zgârcise cu amenințările pe tot parcursul zilei, nu dăduse oamenilor drumul la culcare decât în momentul în care buldozerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o săpau ei. Nervos, dar mai mult mirat de îndrăz neala străinului care pătrunsese pe concesiunea lor, Boris țâșnise din mașină, pornind întins spre dânsul cu gând să-l alunge de acolo. În timp ce se apropia îl studia pe intrus. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De o săptămână, lucrările avansau într-un ritm de melc. Și asta numai din cauza bătrânului pe care îl găseau în fiecare dimineață la locul unde săpau ei. Se interesase printre mineri și aflase că se numește Calistrat. Un individ singuratic, despre care toți credeau că nu-i în toate mințile. Nimeni însă nu voia să aibă de a face cu el, toți se fereau de dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătrânul acesta, lucrurile nu erau deloc atât de simple cum păreau și, cum credea Mihailovici. Văzând că, în ciuda măsurilor de pază pe care le luase, Calistrat continuă să fie prezent în fiecare dimineață în fața galeriei pe care începuseră să o sape, se hotărâse să supravegheze el însuși obiectivul. Imediat după miezul nopții ce tocmai se sfârșise, urcase la platoul din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi coborât de pe versantul vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măsurile pentru ca înscenarea ce o pusese la cale să pară cât mai veridică. De data asta totul părea a fi în ordine, nu mai lipsea nimic. De acum înainte își puteau vedea de treabă nestingheriți la mina pe care o săpau sus pe platoul de pe Muntele Rău. Bătrânul Calistrat nu îi va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai două zile după vizita sa acasă la Calistrat, muncitorii de pe platou reușiseră să elibereze intrarea în mina pe care o căutau. Porniseră excavațiile acolo, luându-se după șinele vechi pe care le găsiseră în iarbă. Era limpede că cineva săpase mai de mult acolo. Legendele minerilor povesteau despre o mină foarte bogată situată pe Muntele Rău, un fel de El Dorado autohton. Și aici, la fel ca peste tot unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue în galeria începută. Considera că cei ce începuseră prospectările știau ce fac. Se gândea să mai sape cel puțin câteva zile, în speranța că vor găsi totuși ceva. Vlad se arătase întru totul de acord cu decizia omului său de încredere. Se vedea de la o poștă că îi scăzuse și lui entuziasmul, însă se încăpățâna să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în subteran și câțiva băieți de ai săi. Aflând de hotărârea sa, Mihailovici nu făcuse nici un comentariu, se mulțumise numai să-și ascundă un zâmbet în barbă, la amintirea refuzului vehement al lui Boris de a-și pune oamenii la săpat. Se bucura de faptul că lucrările nu stau pe loc, fără a-l interesa cum. Boris Godunov era un tip matinal. În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte ca ei să se apuce de săpat, închisă în măruntaiele muntelui. Într-adevăr, ei fuseseră cei ce o eliberaseră. Încercase să-i spună acest lucru și șefului său, numai că nu reușise să o facă așa cum trebuia. Exasperat de faptul că acesta insista să-l convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mele, am suit vîrful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; 24. am săpat și am băut ape străine și voi seca cu talpa picioarelor mele toate rîurile Egiptului. 25. N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
înspre Abel-Bet-Maaca, și toți bărbații de seamă s-au strîns și l-au urmat. 15. Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat împotriva cetății un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă. 16. Atunci, o femeie înțeleaptă a început să strige din cetate: Ascultați, ascultați! Spuneți, vă rog, lui Ioab: "Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ți vorbesc!" 17. El s-a apropiat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să-și lustruiască penele de pe aripi. După ce vânătorul a luat blana ursului și cât a putut din carnea acestuia, îndreptându-se către casă, a băgat de seamă că pe deasupra lui zbura, la joasă înălțime, și pasărea. Ajungând el la hruba săpată într-o stâncă, care era casa lui, s-a mirat peste măsură, văzând că șoimul a intrat și el în peșteră. Dar cel mai tare s-a minunat atunci când cei trei-patru copii au prins să mângâie șoimul și să se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]