6,771 matches
-
nu i-a dat Silviei drumul din mână. Chiar așa, un tablou sfâșietor, tatăl ei mergând alături, nu prea aproape, ba chiar în urmă, fără să-i vorbească, fără să mă lase s-o iau în brațe și s-o sărut. "Și data viitoare! zise Lavinia. Cum ai s-o mai poți vedea? Dacă Florica asta o să facă chiar așa cum ai spus? Sau cine știe ce-or să inventeze să te împiedice s-o vezi?" "Ceva îmi spune că Silvia o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inertă cu tâmplele în palmele mele, care îi desveleau un chip temător și însingurat, cu privirea răsucită în sus, ca și când în așteptare ar fi fugit de sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în clipa când îi atinsei buzele... Sărutul îi era prezent și flămând, același ca întîia oară, când nu dorisem decât o atingere diafană... Nici acum nu dorisem mai mult, prins, contemplînd-o, de beatitudine... Fulgerul surâsului ei mă arsese, de acest surâs mi-era dor și ași fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
firesc, întoarse fila. Firesc?! Mă ridicai și tot atât de firesc îmi ridicai brațele în sus și îmi întinsei oasele înțepenite de atâta ședere. O luai apoi, adică nu, mă repezii, dar fără grabă, spre ieșire. Mă însoți până jos la poartă. "Sărut mîna", îi spusei, însă nu putui să-i ating degetele, mă agățai instinctiv de grilaj, căutând un adăpost. Dar ca și când prin fierul porții ar fi trecut un curent electric de înaltă tensiune, mă zgribulii. "Ah! strigai, străbătut de un fior
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă care acum o făcea să semene cu o tânără regină... Mă ridicai în picioare... Dar tânăra regină nu se opri, și în clipele următoare îi simții brațele ei de zidăriță într-o îmbrățișare totală și amețitoare. Se parfumase și sărutul ei parcă și l-ar fi dat în mijlocul unei grădini înmiresmate. Se uită apoi la mine și abia atunci o recunoscui: mă privea fix cu știuta dar și simulata ei perplexitate și cu o desarmantă și timidă îngrijorare. "Ai văzut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceste cuvinte, frumoasa femeie, îmbrăcată în mătăsuri, se ridică, fără un cuvânt și se apropie de el și, exact cum trebuia să facă o mamă, fie ea cu cunoștințe de Semantică Generală sau nu, își puse brațele în jurul gâtului lui. Sărutul pe care i-l dădu el fu acceptat într-un fel care transmise suficientă acceptare. Când se întoarse înapoi, ea spuse: - Cred că ar fi mai bine să mergem în dormitorul meu, să închidem și să încuiem ușa. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
gând să ating fuste și chiloței, ele se cuvenea să fie din materialul roșu al steagului conducător; dacă îmi trecea prin cap să mângâi pulpe și coapse, le-aș fi găsit tatuate cu secera și ciocanul; dacă tânjeam după un sărut umed și sexual, el nu putea veni decât de pe buzele Elenei Ceaușescu. Din împreunarea noastră fierbinte s-ar fi născut armate de pici revoluționari, copii de aur ai socialismului, firesc și echitabil înzestrați cu frumusețea Ei și inteligența mea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ghencea“ sau în Regie“; eram sărutat, mângâiat, călărit; cumpăram merdenele și vată de zahăr; mergeam la film; eram din nou sărutat; plecam în vacanță cu cortul la Vama Veche sau Soveja; îmi făceam un tatuaj sub buric; mă căsătoream; iarăși săruturi; turnam copii cu nemiluita; mă așezam la casa mea; duceam sacii de făină în pod; plantam flori și legume; mergeam la culcare și-a doua zi veneam din nou la Facultate, proaspăt și bărbierit. Se-obișnuiau însă repede, scădeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fost sau nu un eșec politic?) și ne consolam mergând la cenaclurile optzeciștilor, unde, o dată pe an, Felicia citea poezie în sala din Schitu Măgureanu. Era ca un Dicționar de sinonime, clar, ordonat, mereu găsea cuvântul potrivit înainte de-un sărut sau de tema la LRC. În toată povestea asta calmă și ponderată, plutea o singură problemă. Felicia fusese înzestrată cu-o hibă, un mic defect de fabricație, pe care i-l descoperisem abia după vreo două săptămâni de plimbări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mea din Facultate purta un dinte fals, rotativ, pe care medicii i-l înșurubaseră în locul unei măsele care cădea mereu. Operația nu reușise pe deplin, așa că proteza, deși foarte asemănătoare cu originalul, se înnegrise pe smalț și pivota la fiecare sărut: Felicia devenise un adevărat corsar, pe care îl iubeam senin, nu știu cum. Medicii căutaseră fel de fel de tratamente, plombaseră dintele inițial (doar cine n-are în gură gloanțele negre de mercur nu știe cum arătau plombele pe vremea lui nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuia spălat de trei ori pe zi și întreținut cu substanțe speciale, ca formolul zoologilor. Drept urmare, Felicia umbla toată ziua cu periuța și păhărelul de plastic după ea: la școală, pe străzi, în camera de la cămin. Părea mereu stânjenită, iar săruturile noastre aveau un gust bizar, sălciu, de camfor cu puțin ulcerotrat: poate de-aia nici nu mă lăsa s-o ating cu limba. Gurile ni se transformau în depozite bazice, mai bine păzite ca unitatea de la Peenemunde: caninii rămâneau strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dedesubturile vieții, amestecând personaje, versuri, citate, întâmplări imaginare, ca și cum ar fi ajuns în posesia unor răspunsuri infailibile, demne de-a fi împărtășite și altora, cu precădere fetelor cu 20 de ani mai tinere. Le auzeai cuvintele sobru, moale, ca un sărut pe ureche și nu-ți mai dezlipeai nici corpul, nici privirea de pe buzele lor. Viața mea sexuală începuse ciudat, tot cu un fel de minciună. Abia astăzi, când suprafața consecințelor nu se mai suprapune peste cea a faptelor, pătând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-meu și s-o iau de soție), și se termina cu Maria. Născoceam orice ca să-mi despart părinții, de la crize de plâns când plecau la serviciu, la simularea spaimei în timpul furtunilor de vară. Rezultatele se dovedeau pe măsură: obțineam când săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată de mai târziu față de buzele mânjite cu ruj), când un loc privilegiat în patul din dormitor, între taică-meu și maică-mea. Asta nu-i împiedica să forfotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prea bine. Găseai printre ele curele late, grele, plesnite pe spate sau pe fund (probabil așa s-a născut obrăznicia lui de mai târziu!), pungi de hârtie cu dropsuri sau pricomigdale, o cazemată de zăpadă pe care a venit primul sărut sau radioul din bucătărie mergând non-stop, chiar și când nu era nimeni acasă. Imediat după asta, veneau certurile părinților (cu urmele de fier ruginit ale cuvintelor care nu crezi că taie decât când te trezești cu ele în creier după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ceaușescu, ajungeai la pârnaie dacă făceai prostii la 16 ani; cred că și-astăzi e tot la fel. Pentru unele, eram primul; pentru altele, nu puteau fi ele primele. Nu mai conta, amestecam brașoavele între ele, penibilul cu plauzibilul și săruturile prin parcuri cu șuturile în fund la petreceri, în așa fel încât să fiu lăsat în pace. La vremea când intrasem la facultate, nici eu nu mai știam cum stăteau lucrurile. În cazul Mariei, nici cumințenia, nici imprecizia nu încăpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșit, udam bine mușcatele și kalanchoe. Seara, zăceam în trening pe canapea, cu tricourile atârnând din pantalon. Rutina existenței domestice, plăcută și calmă, ne garnisea deja zilele și nopțile, oricât de mult am fi încercat s-o ignorăm: ne învățasem săruturile, cunoșteam locul alunițelor (Maria purta una chiar pe Bismarck, sub buricul lui deocheat), exersam din ce în ce mai rar schimbul de haine și identități (cum procedam la început, eu purtându-i vestuțele, ea îmbrăcând cămășile mele lungane), știam pe de rost alinierea tricourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seama: ce făcusem, ce-mi spusese, ce se întâmplase nu știu când. Mă purtam ca un feeder, îi îngrășam memoria cu amănunte hrănitoare, mereu favorabile mie, pe care le combinam cu scene semi-reale sau le născoceam de-a dreptul: un sărut într-un cinematograf, o vorbă bună după o ceartă cu maică-sa la telefon, un buchet de flori lăsat de 8 Martie pe noptieră. O imobilizam într-un pat imaginar, aducându-i cadouri peste cadouri, mângâieri și frânturi de conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reușise să fie primit în casă ca virtual logodnic. Dar, la fel ca seminaristul francez, despre care se tipărise de curând o anecdotă, care s-a lăsat dinadins hirotonisit ca preot, care ceruse dinadins hirotonisirea, îndeplinise toate ritualurile, toate închinăciunile, săruturile, juruințele și celelalte, pentru ca a doua zi să-l anunțe printr-o scrisoare deschisă pe episcopul său că, necrezând în Dumnezeu, consideră că n-ar fi cinstit să înșele poporul și să se hrănească gratis din munca acestuia, așa că renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rândul adolescenților cu referire la viața sexuală constată și anume că la 16 ani 30% dintre fete și 45% dintre băieți au trecut deja printr-o experiență sexuală și doar 17% și respectiv 22% au trăit emoția unei Îmbrățișări sau sărut. O bună parte din adolescenți au trecut chiar și printr-o experiență homosexuală. Cu toate acestea Încrederea În dragoste și onestitate sunt aspecte ce se mențin, se dezvoltă și domină adolescența medie. Adolescența târzie (17-22 ani) reprezintă În fapt corolarul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază în toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt în glas, în buză, în respirație,-n carte”, „Nu știu ce țipă-n tine: foamea, trecutul, marea”, „Sărutul nostru suie /.../ Prin temere, prin sete, prin curcubeu, prin cuie” etc.), fie, mai ales, al unor unități mai mari, de la strofă la o întreagă secvență. Exemplele sunt foarte numeroase: „Dar în veninul acesta e o iubire viitoare, / Ca zborul care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, în finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
credea serios, în 1998, în plăsmuirea unei Europe postmoderne, adică deplin americanizată: "Falia care-i desparte esențial pe optzeciști și postoptzeciști de cei dinainte este falia dintre două lumi: lumea francofilă a costumului și a cravatei, a muzicii clasice, a sărutului mâinii și a respectului pentru marile valori și, pe de altă parte, lumea pătrunsă de spiritul american, lumea hainelor de pe stradă, a muzicii rock, a pletelor, a culturii <<populare>>, a emancipărilor de tot felul"204. Generația '80 nu mai e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Câteva anecdote teatrale sunt selectate din „amintirile” lui I. L. Caragiale. Literatura originală e prezentă în fiecare număr: versuri de Alfred Moșoiu (Scrisoare), D. Teleor (Sonet), Oreste (Și dintr-un zâmbet...), N. Rusu-Ardeleanu (Dorința), Ion Dragoslav (Primăvara) și Marcel Romanescu (sonetele Sărutul și Aurorei), epigrame ale directorului revistei, care își ascunde identitatea și sub iscăliturile Mio, Miz, Mihail I. Miozin. Fără semnătură apar traducerile Plăcerile vederii, după Les Peintures modernes de John Ruskin, un fragment din farsa lui Molière Gelozia lui Barbouillé
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]
-
calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă o modificare importantă în Dați ordin să înflorească magnolia (1977), prin întoarcearea spre fețele actualității, în primul rând spre efectele civilizației mașiniste asupra umanității. Atitudinea devine polemică, demitizantă, iar modelele sunt
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]