6,803 matches
-
-mi pasă de moarte, vorbeam de tine și de copilul nostru, de spitalul unde o să-l naști, Dacă numirea ta nu va întârzia prea mult, Dacă în nouă luni nu mă promovează, nu mă mai promovează niciodată, Dă-mi un sărut, domnule gardian intern, și hai să dormim, Uite-ți sărutul, dar mai trebuie să vorbim de ceva, De ce anume, De azi înainte vei lucra mai puțin în olărie și, peste două trei luni, vei renunța de tot, Crezi că tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nostru, de spitalul unde o să-l naști, Dacă numirea ta nu va întârzia prea mult, Dacă în nouă luni nu mă promovează, nu mă mai promovează niciodată, Dă-mi un sărut, domnule gardian intern, și hai să dormim, Uite-ți sărutul, dar mai trebuie să vorbim de ceva, De ce anume, De azi înainte vei lucra mai puțin în olărie și, peste două trei luni, vei renunța de tot, Crezi că tatăl meu se poate descurca singur, mai ales dacă Centrul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuvinte, atât de sărace, atât de obișnuite, dar era sigură că tatăl ei va înțelege că nu le alesese din indiferență, ci din respect. Cipriano Algor își puse mâinile pe umerii fiicei sale, o trase la sine, îi dădu un sărut pe frunte și, cu o voce scăzută, pronunță singurul cuvânt pe care ea voia să-l audă sau să i-l citească în ochi, Mulțumesc. Marçal nu întrebă De ce mulțumesc, învățase de mult timp că teritoriul pe care se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lucra, Ai spus, adică, ai făcut mai rău, m-ai alungat, Plec, nu se poate vorbi cu tine, Două lucruri înainte de a pleca, primul e că, dacă poți vorbi cu cineva, eu sunt aceea, Și al doilea, Dă-mi un sărut. Doar ieri Cipriano Algor i-a cerut o îmbrățișare ginerelui, acum Marta îi cere un sărut tatălui, se întâmplă ceva cu familia asta, mai lipsește să apară pe cer comete, aurore boreale și vrăjitoare galopând, călare pe mături, să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu tine, Două lucruri înainte de a pleca, primul e că, dacă poți vorbi cu cineva, eu sunt aceea, Și al doilea, Dă-mi un sărut. Doar ieri Cipriano Algor i-a cerut o îmbrățișare ginerelui, acum Marta îi cere un sărut tatălui, se întâmplă ceva cu familia asta, mai lipsește să apară pe cer comete, aurore boreale și vrăjitoare galopând, călare pe mături, să urle Găsit toată noaptea la lună, chiar dacă lună nu e, să devină steril dudul negru de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îl face pe om, omul e făcut și din hainele pe care le poartă, dar s-ar putea să nu se observe imediat, ci doar în timp. La revedere, la revedere, spuse Marçal în timp ce se despărțea de nevastă cu un sărut, aveți tot drumul pentru filozofie, profitați. Marta și tatăl ei se îndreptară spre locul unde lăsaseră furgoneta. Pe fațada Centrului, deasupra capetelor lor, un nou afiș gigantic proclama, VĂ VOM VINDE TOT CE VĂ TREBUIE, DACĂ NU PREFERĂM SĂ AVEȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
durea inima pentru că cele spuse s-ar fi dovedit o minciună dacă rezultatele anchetei vor fi negative și vor convinge departamentul de achiziții al Centrului să renunțe definitiv la păpuși. Marta se ridicase de pe scaun, venise să-i dea un sărut, o îmbrățișare, Ce va fi peste câteva zile, se întrebă Cipriano Algor, răspunzând mângâierilor, totuși cuvintele pe care le-a pronunțat au fost altele, cele dintotdeauna, Așa cum credeau mai mult sau mai puțin strămoșii noștri, cât trăim sperăm. Tonul resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întins într-un pat care de abia încape în camera minusculă, gândindu-se la Isaura Madruga, repetând cuvintele pe care și le-au spus, retrăind, dacă se poate da un nume atât de ambițios imaterialelor operații ale memoriei, îmbrățișările și săruturile pe care și le-au dat. S-ar putea gândi unii că cel mai bun leac pentru suferințele lui Cipriano Algor ar fi să meargă imediat la garaj, să urce în furgonetă și să-i facă o vizită Isaurei Madruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aduce toate suferințele și amărăciunile singurătății, este să joace rolul insului care periodic își vizitează ibovnica, întorcându-se de la ea fără amintiri mai sentimentale decât o seară sau o noapte de agitație a trupului și simțurilor, lăsând la plecare un sărut distrat pe un chip care și-a pierdut machiajul, și, în cazul particular de care ne ocupăm, o mângâiere pe capul unui câine, Atunci, pe curând, Găsit. Totuși, Cipriano Algor mai are două soluții de a scăpa din închisoarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a dispărea de aici, Un om prevenit face cât doi, așa știu ce mă așteaptă, Nu ști, doar îți imaginezi, și încă prost, corectă colegul. Acum e unu și jumătate noaptea, Marçal își ia rămas bun de la Marta cu un sărut, ea îl roagă, Să nu întârzii după ce-ți termini tura, O să vin repede, mâine îți povestec totul, promit. Marta îl conduse la ușă, se mai sărutară o dată, apoi se întoarse înăuntru, aranjă mai întâi niște lucruri și merse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vine după el și i se încurcă printre picioare, dar nu se va întâmpla nimic rău, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm să cadă inestetic pe unul dintre personajele principale în punctul culminant al acțiunii, această îmbrățișare și acest sărut, aceste săruturi și aceste îmbrățișări, de câte ori va trebui să vă amintim că aceeași iubire care devorează imploră să fie devorată, așa a fost întotdeauna, întotdeauna, dar uneori băgăm de seamă mai mult. Între două sărutări, Cipriano Algor întrebă, Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el și i se încurcă printre picioare, dar nu se va întâmpla nimic rău, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm să cadă inestetic pe unul dintre personajele principale în punctul culminant al acțiunii, această îmbrățișare și acest sărut, aceste săruturi și aceste îmbrățișări, de câte ori va trebui să vă amintim că aceeași iubire care devorează imploră să fie devorată, așa a fost întotdeauna, întotdeauna, dar uneori băgăm de seamă mai mult. Între două sărutări, Cipriano Algor întrebă, Cum se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că aceeași iubire care devorează imploră să fie devorată, așa a fost întotdeauna, întotdeauna, dar uneori băgăm de seamă mai mult. Între două sărutări, Cipriano Algor întrebă, Cum se face că ești aici, dar Isaura nu răspunse imediat, mai erau săruturi de dat și de primit, la fel de urgente ca și primul dintre toate, în sfârșit își recăpătă suflul și spuse, Găsit a fugit chiar în ziua când ai plecat, a făcut o gaură în gardul de la curte și a venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este modul lor de a Încheia ziua celorlalți, ca să-și Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un sărut, numaidecât”. Omar se apleacă spre ea, buzele li se ating, se Îndepărtează, se ating din nou, se desfac și se contopesc. Degetele li se Împletesc, sosește o slujnică, se desprind fără grabă, apucându-și fiecare cupa. Djahane surâde și murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voi face ca o sultană. — Și cum mor oare sultanele? Otrăvite, Înăbușite, sugrumate! Sau la naștere! Pompa nu te poate scăpa de mizeria omenească. O lungă clipă se privesc În tăcere. Djahane se apropie, așază pe buzele lui Omar un sărut pe care-l dorește arzător, se lasă un moment În brațele lui. Dar el se Îndepărtează, acest rămas-bun Îi pare de nesuportat. O imploră pentru ultima oară: — Dacă mai prețuiești cât de puțin dragostea noastră, vino cu mine, Djahane, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective căpătau, pe buzele lor, o savoare nouă. Când tatăl meu amintea de Omar care mângâia părul parfumat al iubitei sale, mama roșea. Și, Între două catrene de dragoste, au schimbat cel dintâi sărut. În ziua În care au vorbit despre căsătorie, și-au făgăduit să-și numească primul fiu Omar. În cursul anilor nouăzeci, sute de mici americani au fost botezați astfel; când m-am născut eu, pe 1 martie 1873, obiceiul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o noapte din viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mei de condus, îngaim, mutându‑mă pe scaunul din dreapta șoferului. Și îi am de câțiva ani. Mă întind să‑mi iau pila de unghii din geantă, iar Luke se așază la volan, se apleacă spre mine și îmi dă un sărut. — Oricum, îți mulțumesc pentru ajutor, zice. Sunt sigur că n‑o să mai fiu chiar așa de obosit pe drum. Foarte bine! spun și încep să‑mi pilesc unghiile. Trebuie să‑ți păstrezi energia pentru plimbările alea lungi pe care o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zâmbesc mult, deși în adâncul sufletului mă simt din ce în ce mai încordată și mai devastată. Când ajungem la mine acasă, vreau să mă întorc spre el și să mă vait „Chiar pleci la New York? E adevărat?“. Însă în loc de asta îi dau un sărut și zic veselă: — Contez pe tine sâmbătă, da? Se pare că Luke trebuie să plece la Zürich mâiine, pentru o serie de întâlniri cu tot felul de finanțiști. Ceea ce, desigur, e foarte important și înțeleg perfect. Dar sâmbătă e nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de naștere, ai uitat? Mâine împlinești cincizeci și șase de ani. Dacă o să-i împlinesc... — Iar începi? Trebuie să plec, pierd trenul. Se sărută. Lung. Lung de tot. Telespectatorii bărbați profită ca să-și mai deschidă o bere. Se desprind din sărut. Lionel își șterge o lacrimă și spune: — Eu rămân s-o aștept. Își dă seama de ce-a spus. O ia în brațe pe Liliane și începe s-o învârtă în jurul lui, ca la patinaj artistic, în proba de perechi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]