6,619 matches
-
incontestabila eficiență în pregătirea cadrelor didactice pentru învățământul preșcolar și primar. Conștient că nedumeririle și nemulțumirile sale nu pot schimba optica eronată a celor care hotărăsc soarta educației, Dumitru Dascălu suferă efectiv pentru drama școlii românești. 15 septembrie O zi senină și luminoasă de mijloc de septembrie, când aerul este îmbălsămat cu arome de fructe date în pârg, de struguri parfumați, de tufănele și de mierea din razele domoale ale soarelui tomnatic. Străzile sunt animate de glasurile cristaline ale copiilor care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
motanul, singura ființă care îl așteaptă, îl va primi cu răceală reproșându-i astfel că l-a lăsat singur mai mult de o jumătate de zi. Aventura Încă de la primele ore ale dimineții ziua se arăta a fi frumoasă. Cerul senin, pigmentat din loc în loc cu mici pete de nori ca niște clăbuci, soarele ridicat la câteva sulițe deasupra orizontului trimitea peste oraș raze călduțe și gălbui de toamnă târzie. Frunzele copacilor așternute pe pământ foșnesc trist sub pașii trecătorilor. Vremea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Florar a anului 2008, am răspuns propunerii nepotului și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, demult, pe când inima mi-era tânără și spiritul încă sub stăpânirea inimii, mi s-a mai întâmplat uneori să mă surprind, pe câte o noapte senină, în fața vreunei case, către care pașii mei s-au îndreptat aproape singuri... Dar procesul acela era natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul la care aspir de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut primii ani de școală secundară. Mai trecusem, e drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare și de a evoca anii senini ai copilăriei mele; dar niciodată, în ocaziunile acestea, n-am putut vedea mai mult, în tăcutul capăt de stradă înfundat, decât cele câteva case și grădini pline de umbră, a căror înfățișare nu se schimbase aproape deloc, cum și zidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de ea, și cu cît ne-am îndepărtat de ea mai mult, între copilărie, zic, și între tinerețe, tinerețea tumultuoasă, agitată, adeseori tulbure și presărată de tot felul de primejdii, adolescența ne apare, în cele mai multe cazuri, ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra-i, fără trecut, deci fără regrete. Durata sa e mai mult așteptare decât activitate, mai mult contemplațiune decât neastâmpăr; privirea sa urmărește mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a trăi, odată cu uimirea pe care ne-o inspiră miracolul de nepătruns care e viața. Aproape ori de câte ori mă gândesc la adolescență, la adolescența mea proprie, vreau să spun, am dinaintea mea viziunea unei zile de primăvară și a unui cer senin. Am avut-o întotdeauna viziunea aceasta? Nu cumva e un lucru mai nou? Nu-mi pot da seama. Nici nu încerc să explic, din ce asociațiune de idei, de imagini, de sentimente, provine. Am remarcat însă că imaginea cerului intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
târziu, când tinerețea, cu impulziunile ei, ne-a deschis ochii asupra altor bucurii ale vieții, febra aceasta a cititului, pasiunea de a cunoaște, a rămas câtva timp în scădere. Dar tot ce a intrat în ființa noastră, în anii aceia senini, tot ce am adunat, ca harnice albine, din florile înțelepciunei și ale artei umane, a fost averea noastră sufletească, tezaurul pe care l-am prefăcut și mărit mai târziu, dar fără care nimic din ce am adunat în urmă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles sfiala mea. Și s-a oprit. Nu știu ce senz va fi avut zâmbetul lui Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie în el; dar o ironie distilată, pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întreține aproape nici o speranță și nu mai poate satisface aproape nici o aspirație. N-a fost de la început așa; asta se înțelege. În durata în care s-a desfășurat, procesul a fost destul de lent. Iașul a cunoscut încă, după Unire, zile senine și frumoase. Prestigiul său, autoritatea sa morală s-au menținut timp destul de îndelungat. Plecarea ieșenilor a continuat totuși fără întrerupere, luând, în ultimul sfert de secol, proporții impresionante. Fiecare dintre cei plecați explică gestul său într-un fel anumit. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
noastre. Ba dacă țineam seama că, în grupul nostru, nimeni nu fusese încă fluerat până atunci (Flaubert, Zola, Goncourt, Daudet încercaseră, cum am spus, durerea sau mulțumirea aceasta), ar fi cazul să adaog că la dejunurile noastre atmosfera era mai senină decât la faimoasele "dîners Flaubert", pentru că în ea nu se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta, căci, la epoca de care vorbesc, Prasin reprezintase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
forme concrete. Nu mi-au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și peste care am trecut cu senină, dar numai aparentă, indiferență. Cu toate acestea gestul brutal și absurd al domnilor de la Cenzura Presei m-a preocupat și mă preocupă încă. Și fiindcă incidența lui, în mijlocul preocupărilor mele, mi-a amintit o împrejurare veche, deosebit de interesantă și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și tocmai pe acela îl ocup eu... Altă dată, după demisia lui Fleva, care cum se știe a trecut puțin timp prin lumea diplomatică, Holban îi cere ambasada noastră de la Roma, rămasă vacantă. Vai de mine! răspunde, cu cea mai senină seriozitate, Carp. Cu o singură țară din Europa ne găsim în raporturi bune; cu Italia. Și vreai să ne stricăm și cu ea?... Senzul acestei replici, nu tocmai plăcute, trebuie pus în legătură cu unele particularități ciudate ale personalităței lui Holban, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
somnambul și dacă mintea nu l-ar fi perceput abia după îndeplinirea lui... Odată, de demult, pe când inima mi-era tânără și spiritul încă sub stăpânirea inimei, mi s-a mai întâmplat uneori să mă surprind, pe câte o noapte senină, în fața vreunei case, către care pașii mei s-au îndreptat aproape singuri... Dar procesul acela era natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul al care aspir de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e bun și blând. Domnu’ Cornel e chiar frumos, după cum nea spus și domnu’ Dan Claudiu Tănăsescu, cel care la invitat în emisiunea sa, Prețul performanței de la Realitatea TV. Îi stătea așa de bine în cămașa lui albastră ca cerul senin, cu gulerul și manșetele albe, cu cravata tot albă... Nouă doamna învățătoare nea spus că albul înseamnă puritate și cred că albul i se potrivește cel mai bine domnului Cornel. Oricum, cămașa albastră cu guler și manșete albe semăna cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Pe mica plajă din golf, vîntul care, noaptea, a neurastenizat marea a șters urmele din zilele anterioare. Dacă surîd acum Înseamnă că vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot alunga gîndul că au și un sens de piramidă, cu toate că ar fi greu de imaginat un sfinx egiptean În acea frumoasă marmură de Pentelic din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altfel. Vara se anunță prin stropii de lumină ce joacă deasupra ierbii; și nu voi avea nevoie să urmez un Îndemn ca acela Întîlnit pe un cadran solar lîngă Veneția, Horas non numero nisi serenas, număr doar ceasurile care sînt senine, cîtă vreme voi putea crede că grecii, vorbind deschis despre durere În timp ce-l sărbătoreau pe Dionysos, n-o făceau din nepăsare și nici din cinism; ei rămîneau liberi și discutînd despre moarte. Astfel, tragedia greacă nu contrazice Parthenonul, ci Îl
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
principiul Înfrîngerii sale? Consolarea rămîne, după aventură, ca și la Ulise, clasicismul de care s-a Îndepărtat. Întoarcerea lui Ulise este o Întoarcere la clasicism. Icar se prăbușește În brațele lui Anteu... Fără Îndoială, nu se reduce totul la expresia senină a acestor statui grecești. Presimțim Însă că ele au Împodobit țărmul unei lumi În care mîna sculptorilor n-a ezitat să cioplească astfel. Opțiunea mea rămîne o chestiune de gust și de inadecvare, În ciuda afecțiunii pentru Elada. Si, pe urmă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Desigur, renunțare la tot ce vorbește despre suferința cărnii. Dar și la ciudata Înclinare de a simți timpul. Să nu uitați, murmură Socrate În clipa morții, recunoscînd parcă eroarea de a fi cerut Înainte prietenilor săi să fie liniștiți și senini. Vorbe care nu s-ar potrivi zeilor. Ei nu știu să distingă memoria de uitare, cum nu pot distinge frumosul de urît. Nu trebuie sa ne mire faptul că trei zeițe au apelat la un păstor pentru a le spune
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și veselie a lui Cristos, Domnul nostru. A șasea 3. Să-mi aduc aminte și să mă gândesc la lucruri care trezesc plăcere, veselie și bucurie spirituală, ca, de pildă, preamărirea etc. A șaptea 4. Să se folosească de timpul senin și plăcut, precum, pe timp de vară, de răcoare, și iarna, de soare și de căldură, atât cât sufletul crede și prevede că îi poate fi de ajutor pentru a se bucura în Creatorul și Mântuitorul său. A zecea 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață. Se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul ei parcă striga necontenit „Vino spre mine, viață! Ai să reușești, ai curaj, ai încredere în tine!”. Dobândise liniștea sufletească, liniștea aceea adevarată a unei primăveri senine, normală, fără ploi torențiale și vânturi ce te înfioară. Pășea curoajoasă într-o nouă directie, spre libertate! Toate lucrurile de care nu își dorea să-și mai amintească vreodată aveau să se transforme încet și sigur în uitare. Era foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un unicat, iar sub ochii vigilenți ai minții, strivea de fiecare dată roua dimineții în priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de vedere. Acum se descurca mult mai bine, trecuse de mult la o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
În minutul următor, o liniște ca o apăsare se lăsă între ei și fiecare se gândea la altceva. Leon o priviea de la o distanță oarecare, pe furiș și constată că și prima oară când o cunoscuse avea chipul natural și senin, strălucind de frumusețe ca o bijuterie neacoperită de nici un fel de impurități care să-i ascundă strălucirea și valoarea. Înghiți în gol când surprinse ochii lui ațintiți spre fața ei, avea o privire cenușie și încețoșată. Niciodată nu mai întâlnise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]