8,805 matches
-
vlagă, m-am așezat pe scaunul cel mai apropiat, așteptînd într-o tăcere comună, fără nume...Încetul cu încetul, salonul s-a umplut de oameni și de zgomote. Chiar înconjurați de lume, antrenați de ceilalți, indienii păreau, în mod inexplicabil, straniu, absenți. Mîncarea (și mai ales vinul excelent) mi-a dat destul curaj să-mi asum naivitatea întrebărilor care-mi stăteau pe buze. Fuseserăm invitați să purtăm un dialog cu reprezentanții lumii Kogi, doi indieni care nu părăsiseră niciodată înălțimile muntoase
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un "eu profund", garant al identității persoanei, al coerenței gîndurilor, al continuității dorințelor și comportamentelor, ideea că ființa umană este un ansamblu tot timpul deschis de posibile și imposibile contradictorii. Nu știu dacă te-ai gîndit deja la acest lucru straniu care este eul întreabă Gao Xingjian. Se schimbă pe măsură ce-l observi, ca atunci cînd, întins pe iarbă, îți fixezi privirea asupra norilor pe cer."33 În orice moment, posibilele și imposibilele noastre se pot răsturna, inversa, prăbuși, reconfigura. O persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a ieșit pe piață Madame DSK (éd. First), o anchetă de fond, începută cu peste un an în urmă, semnată de Renaud Revel, redactor șef la L'Express, și Catherine Rambert, directoare de redacție la Télé Star, referitoare la destinul straniu al soției lui Strauss-Kahn, distinsa jurnalistă Anne Sinclair. În fine, pe 25 august s-a publicat La chute: les secrets du cas DSK (Căderea: secretele cazului DSK), la editura Robert Laffont. Autorii sunt tot doi jurnaliști, David Revault d'Allonnes
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între aici și niciunde, cu strania melancolie a întregirii celui care ar vrea să se culce pe umbra lui... Men in black Vojd. Cuvînt cu rezonanțe magice, grav și tenebros și învăluitor. Articularea lui umple rotund spațiul rostirii, așa cum omul din spatele simbolului cotropește existența interioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vieții sale violente și haotice la New York. De zinvoltura și trecutul său aventuros le impuneau micilor burghezi de salon literar, între care și Emanuel Carrère, care îl adorau și trăiau cumva prin procură ceea ce ei nu îndrăzniseră niciodată să facă. Straniu amestec de politică și de revoluționarism, cu ideologie comunisto-fascistă, pe care o explica în cărți și în articole, Limonov îi uluia pe intelectualii parizienii ai vremii, publicînd, în același timp, în "L'Humanité" și în magazinul de extremă dreaptă "Șocul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nou cu o carte în mînă. Pe fond, nimic nu e nou, sentimentele, trăirile, aspirațiile umane sunt aceleași, de la un capăt la altul al globului. Dar ceva tot sună altfel sub cerul acela mult mai aproape de pămînt ; în acea lumină stranie și tulburătoare, melancolia capătă accente depresiv-burlești, ritmul e mai lent, mai puțin spectaculos în aparență, mai sumbru. Dar aici clișeele cad unul cîte unul pentru cei care se aruncă în această aventură, căci departe de a fi sinistră și deprimantă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu disperare de orice gînd de salvare, închipuind tot felul de semne pe plajă și urmărind cea mai mică mișcare în larg, în speranța că tovarășii săi se vor întoarce să-l caute, Narcisse se resemnează încetul cu încetul, urmărind strania existență cotidiană a unui mic grup nomad, care îl tolerează fără să-l integreze. Cel puțin o vreme, cît sunt și relatările focalizate prin mintea sa complete și minuțioase. Pe măsură însă ce adaptarea la noua viață și imersiunea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
își frîngea mîinile. Privirea mea imperativă susținea întrebarea, ca și cum toate conversațiile noastre anterioare și toate nereușitele mele în a-l face să vorbească își găseau încununarea în acea clipă. Înainte... înainte nu era Narcisse..., a șoptit cu voce sfîșietoare. Această stranie mărturisire putea fi înțeleasă în mai multe moduri. Ca să mă dumiresc, am revenit la ziua de 5 noiembrie 1843. Înainte nu era Narcisse? Atunci povestește-mi ce s-a întîmplat în ziua în care căpitanul Porteret v-a trimis să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fascinată de Suleyman Magnificul și alte aventuri de exotice de alcov. Sigur, vedetele literare sunt numeroase Jean Rolin, Marie Darrieussecq, Christophe Ono-dit-Biot sau Dany Laferrière, între mulți alții să mai semnalăm doar și revenirea discretă și delicată, dar puternică și stranie ca întotdeauna a unei alte figuri marcante de la Albin Michel, Sylvie Germain, cu Petites scènes capitales (Mici scene capitale). În materie de posibile surprize, observatorii fenomenului literar îi menționează ca potențiali pretendenți la premii pe Pierre Lemaître, al cărui roman
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
textele ei, personajele sunt rareori identificate altfel decît prin medierea cuvintelor interlocutorului și, în general, sunt foarte puține, de obicei două, aflate, desigur, în ipostaze conflictuale. Cea mai frapantă caracteristică a lor rezidă în prenumele pe care le poartă, toate stranii, extrem de rare, cu rezonanțe simbolice, niciodată gratuite pentru cine stă bine cu formația literar-filosofică și poate astfel purcede la varii lecturi intertextuale ; de la celebrul Prétextat Tach (căpcăunul intelectual din primul roman, care a impus-o rapid pe piața literară), la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie, fluidă și persistentă, aceea că ai întredeschis "camera obscură", ca în Barbă Albastră, cea în care nu ai voie să pătrunzi și în care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică a Angelinei Jolie altoită cu Amy Whinehouse, de 37 de ani, frumoasă, brunetă, stranie, cu niște ochi mari, verzi și aparent inocenți, cu buzele vopsite în mov, mîinile pictate cu henne, și capul încadrat de dread-locks roz și negre care îi curg în valuri pînă la genunchi. Născută dintr-o mamă estoniană și un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în toate constructele epistemologice, hazardul s-a impus ca lege și absurdul sau nonsensul existenței a invadat conștiințele. În tot acest timp, Mallarmé trăia retras din lume și străin de aceste dezbateri sau, cel puțin, așa se credea, sculptîndu-și meticulos straniile bibelouri poetice. În realitate însă, la fel ca și confrații săi, era afectat profund de descîntarea lumii, considerînd că nu există societate fără ceremonii și sărbători colective și că misiunea poetului este de a oferi un cult capabil să satisfacă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o pasionantă fabulație despre originile lumii, Univers, Timp, Dumnezeu, Natură, căreia i-a dat un titlu "furat" dintr-o poezie a lui Aragon, C'est une chose étrange à la fin que le monde (De fapt, lumea e o chestie stranie), apărută în 2010 la editura Robert Laffont. Insolenta erudiție plurivalentă a lui Jean d'Ormesson nu încetează să ne uimească și să ne încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi banalizată moartea? Ce mai face viața suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și aparent lejer adoptat de scriitor nu face decît să amplifice neliniștea generată de personalitatea tulbure a lui Marc. De dincolo de calmul afabil al profesorului răzbate ceva straniu, instabil, imprevizibil, ca o formă de decalaj cu sine însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vlagă, m-am așezat pe scaunul cele mai apropiat, așteptînd într-o tăcere comună, fără nume... Încetul cu încetul, salonul s-a umplut de oameni și de zgomote. Chiar înconjurați de lume, antrenați de ceilalți, indienii păreau, în mod inexplicabil, straniu, absenți. Mîncarea naivitatea întrebărilor care-mi stăteau pe buze. Fuseserăm invitați să purtăm un dialog cu reprezentanții lumii Kogi, doi indieni care nu părăsiseră niciodată înălțimile muntoase din Columbia înainte de această călătorie. "Ce v-a surprins cel mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage în folosul imaginarului, el se retrage în folosul a ceea ce este mai real ca realul: hiperrealul. Mai adevărat decât adevăratul este simularea"439. Cultura postmodernă emite un mesaj cel puțin straniu: realul a dispărut și nici iluzia nu mai este posibilă. Cum imaginea a înlocuit realitatea pe care ar trebui să o reflecte, realul și imaginarul devin aproape imposibil de definit. Ficțiunea este confundată cu faptul, iar imaginația nu mai reprezintă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
Să-i las loc liber Moșului, să-l văd Dacă mai are sacul plin în spate, Dac-a scăpat, ca mine, din prăpăd... (2007) Perfidele zăpezi Ne îngropăm în albul zăpezii ca-ntr-un vis Pierduți când ne întoarcem din straniul Paradis Al toamnelor nebune de culori, în care poți, tot ca în vis, să mori... Să mori și să învii la primăvară, Din palma înghețată să-ți răsară, Eliberat cu vârful și lama de cuțit, Un mugure de lume-ndrăgostit
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
Se poate intui, în continuare, că, în vreme ce groaza este denotativă, exprimând frust și violent și căutând doar să șocheze, teroarea este conotativă, sugerând (acolo unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a fiorilor de mucava 12. Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Beowulf) și chiar până la Antichitate (cazul piesei Oedip Rege a lui Sofocle)17. În cazurile citate mai sus, nu ne confruntăm cu textura strânsă și sugestivă a unei terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
stilul contrapunctic al lui Beckford, precum și permanenta raportare speculară la tradiția narațiunii arabe conferă prospețime paginilor, care, glisând în trena exotismului asiatic, se particularizează în raport cu literatura perioadei din Occident. Precum era de așteptat în cazul unui produs estetic atât de straniu, Vathek, a cărui sursă, crede Guy Chapman, "este Beckford însuși" (1937: 108), nu a avut continuatori direcți nici în Anglia, nici pe continent. * * * Secolul al XIX-lea deschide larg porțile spaimei literarizate. Romantismul german numără mai multe figuri auctoriale a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
putea bănui la o primă impresie). Oricum, ideea savantului devenit, grație științei, demiurg și dând naștere unei creaturi care-i va distruge deopotrivă pe el și pe cei dragi lui este atât de fertilă imaginativ, încât monstrul devine, printr-o stranie contaminare terminologică, el însuși Frankenstein în conștiința publicului nespecialist 28. În cele din urmă, succesul fabulos al romanului 29 s-ar putea datora faptului că, după cum sugerează Northrop Frye, sâmburele său nu marșează în sens ficțional, ci existențial. Criticul canadian
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
convergență optimistă a epistemologiilor. Volumul este remarcabil fie și pentru că este primul în care își fac apariția atât de popularii, astăzi, androizi. Teatrul său, încărcat de poezie simbolistă, cu pronunțate influențe romantice, rezistă prin piese precum postuma Axël. Cea mai stranie, mai erotică și mai tulburătoare povestire de teroare semnată de Villiers de l'Isle-Adam este, în opinia mea, Véra, având în centru o palpitantă istorie de dragoste dintre contele d'Athol și tânăra și frumoasa lui soție, moartă de timpuriu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de scriitură, în care observația realistă și instinctul naturalist se îmbină armonios atât în nuvelă, cât și în roman. Le Horla marchează, fără îndoială, punctul culminant în evoluția prozei sale fantastice. I se cunosc două versiuni diferite, ambele anticipate de strania Lettre d'un fou, apărută în 1885, care conține, in nuce, întreaga problematică filosofico-științifică. Prima versiune, din 1886, este, oarecum, tributară tiparului Ann Radcliffe, încercând să ofere un cadru eminamente rațional sau măcar o explicație științifică misterului terifiant care sufocă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]