KorAP: Find »[drukola/base=strica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...243 244 245 ...332 >

8,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

de capul ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul care nu vrea să se oprească din scârțâit ne strică buna dispoziție. Italia se ridică, se duce să se așeze pe scăunelul de fier, împinge o dată, apoi încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și se îndepartează. Pantofii albi de mireasă i-au căzut din picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind o mână, apoi cealaltă, o îmbrățișez. Plânge. Îi mângâi părul, respiră cu greu printre hohote. Ai dreptate, Elsa, sunt un rahat egoist. Reușesc să stric viața tuturor persoanelor care mă înconjoară, dar crede-mă, nu știu nici eu ce vreau, încerc pur și simplu să câștig timp. Doresc o femeie, dar poate că mi-e rușine cu ea, mi-e rușine că o doresc. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

merge să-l vadă cum curge pe sub podul care duce la biserică. Și câmpia înconjurătoare i-ar vorbi în bască, în euskera infantilă, i-ar vorbi copilărește, într-o îngânare de pace și încredere. Și pentru că i s-ar fi stricat ceasul, s-ar duce la un ceasornicar care, declarând că nu știe bască, i-ar spune că pe oameni limbile și religiile îi separă. Ca și cum Cristos și Buddha nu i-ar fi spus lui Dumnezeu același lucru, doar că în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

prindă de camerele mai mari la același preț. Există doar o singură diferență între noi și ei. Tu. Peter van Pels. Dovada vie că America este încă țara tuturor posibilităților. Că oricine se poate ridica deasupra acestui talmeș-balmeș. Bineînțeles, nu strică dacă nu e un membru al tribului, mi-a făcut el cu ochiul. Am ținut discursul de mulțumire la dineu. După aceea, oamenii au venit la mine, mi-au strâns mâna și mi-au oferit cartea lor de vizită. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
orice rezervă aș fi avut față de un fiu s-a spulberat. Problema nu era de nedepășit. Ce spuneam? Nu era nici o problemă. Avusesem posibilitatea de a alege în această privință și o făcusem deja. Nu o să las nimic să îmi strice bucuria. Așa cum fusesem numerotat ca și tata, cu același număr, diferit doar printr-o singură cifră, tot așa fusesem tăiat împrejur ca și tata, aceeași tăietură ca a lui Avraam, același semn al legământului. Nu credeam în legământ. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
minute de mângâiat și de alintat ca să tacă. Am mimat un mulțumesc și m-am înclinat. Ea a clătinat din cap din nou, dar de data asta zâmbea. Ar fi meritat să îi fac o reclamație. Dar nu merita să stric cu plângeri meschine această zi istorică și ultimul lucru pe care mi-l doream era să o supăr pe soția mea. Aș fi căzut în genunchi și i-aș fi mulțumit pentru darul pe care mi-l făcuse, fiul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
în frigider, dar era prea târziu. Știam la ce se gândește. Ce bărbat ia mâncarea de la gura copilului? Nu putea înțelege. Frigiderele din copilăria ei fuseseră pline ochi cu fructe coapte, lapte cu smântână și atâta mâncare rămasă încât se strica și trebuia aruncată. În anexa secretă, am fi putut trăi o săptămână din mâncarea pe care o arunca soacra mea într-o zi. Pentru soția mea, foamea însemna o masă pierdută, înfometarea, numele unei diete pentru slăbit. A fost scandalizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
când ajungeam eu acasă seara. Revistele McCall’s și Ladies’ Home Journal, precum și mama ei o avertizau că lipsa de atenție era primul pas pe panta coborâtoare pe care o apucau soții, umblând hai-hui și găsindu-și scorpii gata să strice casele oamenilor și să devină soțiile numărul doi. Nu credea nici ce ziceau revistele și nici ce zicea mama ei, dar nu era atât de sigură pe convingerile ei încât să testeze această posibilitate. Am venit în spatele ei, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Yael chiar nu voia să vorbească cu el, sau poate că Ted se lăsa cu toată greutatea pe telefon și o Împiedica să ridice receptorul. În orice caz, se simțea deja foarte obosit. Peregrinările sale nocturne pe străduțele Valladolidului Îi stricaseră dimineața. Iar la ora unu trebuia să se prezinte la lucru, În spatele biroului de recepție al clinicii private din Kiriat Șmuel. Și era deja nouă și douăzeci. Fima mototoli hârtia cu ideile pentru articol, factura la electricitate și lista de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și În acest comitet. Și Întrebă, nesigur În privința sensului cuvântului ebraic: —Apropo, ce Înseamnă „petiție“? —Petiție, răspunse Fima, petiție. O bucată de hârtie. Onanie. Și de furie lovi din greșeală cu pumnul tastatura calculatorului. Fii atent, spuse Ted, dacă Îmi strici calculatorul, asta nu-i va ajuta cu nimic pe arabi. Cine naiba vrea să-i ajute pe arabi, izbucni Fima Într-un răcnet ofensat, eu vorbesc aici despre cum să ne ajutăm pe noi Înșine! Doar ei, turbații, dreapta, spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Înțelepciune până și cocoșului, răspunde: „Nu rețin exact lungimea, domnule Smith, dar lățimea e la fel ca la dumneavoastră“. Apropo, am auzit istoria asta povestită de un tontălău care a spus Rusia În loc de America, iar cu asta a reușit să strice toată poanta, pentru că acolo la ei, În Rusia, distanța dintre șine e mai mare, e diferită față de cea de la de noi și față de cea din tot restul lumii. Fără nici un motiv. Așa, ca să fie. Ca să facă În ciudă. Ca Napoleon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
sunteți o pacoste. Iar băiatul, cu un zâmbet dulce și inocent și o privire sugerând solidaritatea evreiască, răspunse: Asemenea expresii ar trebui păstrate pentru dușmani. Din cauza acestei uri gratuite a fost distrus cel de-al doilea Templu. Nu i-ar strica nici unuia dintre noi să aibă parte de puțină iubire gratuită. Bucuria polemicii și a victoriei Îl pătrunse pe Fima ca deliciul unui vin bun, avea deja pe vârful limbii o replică zdrobitoare, dar tocmai În clipa aceea o zări pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
În minte. Că voi putea Înțelege ce mi s-a Întâmplat. Deși sunt convinsă că după ce voi povesti totul, voi Înțelege și mai puțin. Ai răbdare să m-asculți? Parlamentarul spuse: —Cel puțin să Încercăm să tragem de timp. De stricat n-are ce să strice. Iar omul În haină de ploaie, probabil avocatul Prag, răspunse: —Vouă vi se pare foarte ușor. Adevărul e că nu e chiar atât de simplu. —E ca și cum Yeri și cu mine am sta deja de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Înțelege ce mi s-a Întâmplat. Deși sunt convinsă că după ce voi povesti totul, voi Înțelege și mai puțin. Ai răbdare să m-asculți? Parlamentarul spuse: —Cel puțin să Încercăm să tragem de timp. De stricat n-are ce să strice. Iar omul În haină de ploaie, probabil avocatul Prag, răspunse: —Vouă vi se pare foarte ușor. Adevărul e că nu e chiar atât de simplu. —E ca și cum Yeri și cu mine am sta deja de mult timp pe terasă, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
din această Întrebare. Sau cel puțin ar trebui să decurgă. Inclusiv comportamentul nostru În Teritorii. Fima Închise frigiderul și decise că În dimineața asta va mânca În oraș, la micul restaurant al doamnei Scheinbaum, peste drum, pentru că nu voia să strice ordinea impecabilă pe care o făcuse În bucătărie noaptea trecută, dar și pentru că pâinea se uscase și margarina Îi amintea de coșmarul robinetelor vâscoase din vis, Însă mai ales pentru că ceainicul electric se arsese ieri și fără el nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
bancnote prin buzunare În timp ce-și bagă nasul În iubirile tale și Încearcă să-ți organizeze viața. Dar unde ai fi acum fără el? Taxiul opri la stop la intersecția Muntele Herzl. Șoferul spuse: —Ce ger. Mi s-a stricat Încălzirea. Nenorocitul de stop nu funcționează. Toată țara asta e de izbeliște. Fima zise: —De ce să exagerăm? Sunt pe lumea asta vreo douăzeci și cinci de țări mai reușite decât a noastră, dar mai sunt și peste o sută unde pentru cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pătrundea mai adânc În ea, decât când făceau sex. Cuvintele astea i se păruseră rare, aproape mistice, iar acum, când și le reaminti, radiau parcă În fața sa Într-o aură strălucitoare, și dorea din tot sufletul să refacă tot ce stricase și să-i ofere ei, și Annettei, și chiar Tamarei și Yaelei, și fiecărei femei din lume, În special celor urâte și respinse, dragoste fizică adevărată, dragoste paternă și frățească, dragoste filială și compasiune, și dragoste spirituală de asemenea. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era o defecțiune În tot cartierul? Golanii stricaseră poate telefonul? Sau Ierusalimul se rupsese din nou de restul lumii? Renunță, așeză cu grijă receptorul În furcă, ridică din umeri și spuse: Bravo, amice, amintindu-și că oricum n-avea la el nici o fisă. Mâine se va trezi devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
raze X, Îi răspunse din spatele ei, pe un ton În care Fima detectă o umbră de minciună: — Totul e În regulă la noi, sută la sută, domnule Nisan. Când ai sunat, m-am gândit că poate la dumneata s-a stricat ceva? Nu? Ai nevoie de ceva? Iar ți s-a terminat cafeaua? Sau s-a ars siguranța? Să vin să ți-o schimb? —Mulțumesc, spuse Fima, e foarte frumos din partea dumitale. Mulțumesc. Doar telefonul mi s-a stricat, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
s-a stricat ceva? Nu? Ai nevoie de ceva? Iar ți s-a terminat cafeaua? Sau s-a ars siguranța? Să vin să ți-o schimb? —Mulțumesc, spuse Fima, e foarte frumos din partea dumitale. Mulțumesc. Doar telefonul mi s-a stricat, dar e chiar plăcut, În sfârșit am un pic de liniște. Îmi cer din nou scuze că v-am deranjat atât de devreme. Am crezut doar, poate... n-are importanță. Mulțumesc și mă scuzați. — Nici o problemă, spuse Pizanti expansiv. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
flăcău cam bătrâior. Povestea asta s-a terminat. Nu există sesiunea a doua. Am avut un copil cu tine și nu l-ai vrut. Am fost deci fată bună și m-am dus și l-am omorât, ca să nu-ți stric ție vocația poetică. De ce revii tot timpul ca să-mi complici viața mie și celorlalți? Ce mai vrei de la mine? E vina mea că ai irosit tot ce-a fost și tot ce-ar fi putut fi și tot ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
că Talmon a murit acum câțiva ani. Sau poate a fost Prawer? Giulietta Masina a murit și ea În urmă cu câtva timp? Am să mai fac o cafea. Am pierdut oricum ora la coafor. Nici ție nu ți-ar strica un tuns. De fapt, nici nu ți-ar folosi. Cel puțin de Șoșana Damari Îți mai amintești? O stea strălucește pe cer/iar În vadi urlă șacalul. Și pe ea au uitat-o cu desăvârșire. Fima Închise ochii. Se strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Îl așeză cu delicatețe pe colțul canapelei tapițate cu brocart, pe care erau Împrăștiate niște pernițe brodate. Toți păreau să aștepte cu nerăbdare ca el să spună ceva. Fima li se adresă: —Sunteți minunați cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de vineri. Fotoliul tatălui său stătea chiar În fața lui: adânc, lat, Îmbrăcat În piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

reușitei îl îmbăta, rămânea de nerostit și-l lega totuși de partenerii de joc, ba chiar de adversari. Acest moment nu se dovedea a fi totdeauna reușita unei aruncări libere, necontrolate, cea mai ușoară urmă de ambiție, constrângere sau presiune strica tot, făcea piatra să rateze - și, în mod surprinzător, era din nou acolo: „Good shot! Well done!“. Tata stătea pe patinoarul situat sub Grand Hotel cu o șapcă modernă cu cozoroc pe cap și cu ștergătorul în mână. Pe genunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]