6,276 matches
-
vârf excelente și difuzează foarte bine. Lichenos. Note introduse de extractele de licheni, de stejar, lichenul de Islanda, lichenul de prun, de alți licheni de copac și de substanțe chimice similare. Conferă buchetelor florale, parfumurilor „verzi” și celor orientale o superbă blândețe catifelată. Lichenii au proprietăți fixatoare foarte bune. Nota de bază. Această notă este a treia și ultima fază în evoluția prin evaporare a unui parfum, conține fixatorii care conferă persistență și controlează viteza de evaporare și difuziune. Nota de
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
Arachelian, „Pasiuni”, „Scânteia tineretului”, 1965, 4865; Sânziana Pop, „Trandafirul alb”, LCF, 1965, 10; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 305-318; Nicolae Velea, „Trandafirul alb”, CNT, 1966, 12; Marian Popa, Aventurile existenței și aventurile ficțiunii, LCF, 1967, 26; Victor Ivanovici, Mitul superbei adolescențe, LCF, 44; Nichita Stănescu, Constantin Chiriță - un realist romantic, CNT, 1971, 45; Lucian Alexiu, Utopia adolescenței, O, 1975, 11; Dan Cristea, „Trilogia în alb” și autorul ei, RL, 1976,16; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 136-144; Roxana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
Într-un jurnal intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și neputințele drept superbe probe ale izbânzii apoteotice. Poate brava mascând lașitatea În curaj și spaima În vitejie. Însă el nu poate contraface sentimentul morții, Încâlcitele senzații care-l transformă din stăpân al textului În victimă a vieții. Orice Încercare de a contraface acest
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aceluiași an Îi scria mamei sale: „Sunt un scriitor genial. Am geniul În mine. Scriu cele mai bune poezii ale vieții mele”. Afirmații riguros exacte. Însă Jurnalul se Încheie mult Înainte de scrierea acestor paranoic-obiective rânduri. El va construi, cu o superbă monotonie, anticamera unui tunel al sinuciderii, În care Sylvia se afla, de fapt, de multă vreme. Tăcută, În sfârșit tăcută, ea aștepta s-o ajungă, la celălalt capăt, ecoul violentei pofte de a nega mediocritatea și lipsa de sens a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
inutil, descrie, aspirație; * pictor, echilibru, descriere, arhaic, sociabil, perfecțiune, regres, taină; * funcționar, geamantan, realitate, dezechilibru, respectabil, astral; * imbold, frumos, inamic, aclimatizare, literalmente, concomitent; * calendar, tablă, întrebare, hidratare, sandviș, inflamabil, ingenios; * mobilitate, perfect, răzgândi, contraatac, aparat, îmbinare, maleabil; * minune, funcționar, constructiv, superb, demers, ochelari, inegal; * ceașcă, instrument, echilibru, epilog, alee, înspre, asuprire, perfect; * inflamabil, condiment, posibilitate, trasee, spaimă, ireversibil; * dezarmant, șarmant, imprevizibil, ingenios, practică, dezechilibrare; * punctual, perfecțiune, interesant, inadaptabil, miliardar, grandoare; * instrumental, ficțiune, inadaptabil, mască, remediu, autodidact; * încălzire, tablă, arctic, servietă, privește
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe drumul Damascului, așadar, găsim această sugestivă poveste a eunucului reginei Candace, care călătorește amărât pe un drum grozav de «deșert». Suntem în fața uneia dintre cele mai frumoase icoane ale vieții consacrate masculine și feminine. Acest eunuc ne oferă o superbă imagine, căci textul din Faptele Apostolilor spune că: «Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip spunând: „Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”» (Fap 8,26). Autorul Faptelor Apostolilor este evanghelistul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
erotism și umor. Patrick Grainville e un mare călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-a dăruit Les Flamboyants (premiul Goncourt 1976), California i-a inspirat superbul L'Atelier du peintre, cartierul de afaceri parizian La Défense, Les Forteresses noires, Normandia sa de baștină, L'Orgie la neige, Sud-Estul francez, L'Atlantique et les amants. Decorul s-a mutat acum în China, cu megalopolis-urile ei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l depăși chiar prin simpla virtute a limbajului, aceasta e isprava scriitorului, specimen ambiguu, sfîșiat și infatuat care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și de semne scurte...!” Francis Ponge Morris aduce în scenă semiotica din perspectivă trihotomică: sintactica, care se ocupă cu relația dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de plecare o curată abstracțiune, și o comentează metaforic până la epuizarea tuturor relațiilor cu putință. Imaginile formează însă o rețea organică a cărei funcție este de a revela corespondențele oculte între toate părțile lumii. Poemul cel mai izbutit, plin de superbe versuri și de apropieri, este Cântecul greierului, în care nu se face deloc descripția insectei, ci se studiază raporturile între această formă minusculă și durabilă cu întreg câmpul cosmic, până la Geneză: Sunt poate milioane de ani de-atunci, - o, Soare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noastre. Portretele, unele analize - aceea a lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi și câte altele -, bogăția infinită de observații, de caracterizări sclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologică, bogăția informației, a punctelor de vedere, depășesc superb și de departe insuficiențele și lacunele. Ele fac parte din natura fatală a creațiunilor omenești de mare calitate, unde eroarea și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și originalitatea de configurație a operei. Mihai RALEA "Istoria literaturii romîne" de G.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deși recunoaște afinitatea unei părți a teoriei sale cu aceea stabilită de Baudrillard, Lyotard critică "naturalismul" pe care îl regăsește în privilegierea schimbului simbolic de către Baudrillard, critică pe care o regăsim repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în sfera producției, a valorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai multă înțelepciune decât Ovidiu, care acum își primește trista recompensă pentru publicarea volumului Ars amandi. Există însă legături sacre care unesc poeții între ei, chiar dacă aceștia doi urmează căi divergente. Macer a fost ghidul lui Ovidiu când au vizitat superbele orașe asiatice și Sicilia. Și adesea, în timpul acestor călătorii, s-au întreținut în discuții interminabile. Amintindu-i atâtea elemente de viață comună, sulmonezul speră ca Macer să mai simtă încă afecțiune pentru el, la fel cum și Ovidiu mai simte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mama". În acest moment apare personajul principal L. Junius Brutus: "Era acolo și Brutus care, înțelept fiind, se prefăcea prost pentru a scăpa de capcanele tale, o crudule Superbus". Brutus erat stulti sapiens imitator, ut esset tutus ab insidiis, dire Superbe, tuis250. În timp ce mulțimea săruta pământul, gândidu-se că astfel își asigură victoria, potrivit cuvintelor lui Apollo, Brutus cade cu fața la pământ și sărută Pământul Mamă: s-a crezut că s-a împiedicat. Între timp Tarquinius asediază Ardea, capitala rutulilor. Fiul cel mic
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
M. Junius Brutus, cfr. și G.M. COLUMBA, op. cit., p. 31-33. 250 Fasti, II, 717-718, ediția F. BERNINI, 1954. Observă stilul direct care transpune o acțiune din trecut sub ochii spectatorului actual, de parcă Superbus însuși ar fi contemporan cu Ovidiu. Epitetul superbe îl depersonalizează într-o oarecare măsură pe Tarquinius, fapt care face ca invectiva poetului să aibă o acoperire generală și să fie, mai ales, actuală. 251 Cf. și GIULIO GIANNELLI, La repubblica romana, Vallardi, 1944, p. 97 sqq. 252 Dacă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deteriorate, printr-o laudă perpetuă și nediferențiată, de școală - nu mi-au mai spus mare lucru. Am simțit, acum, nevoia să mă Întorc cu altă stare de spirit și cu alte instrumente de analiză la acești poeți care, Într-o superbă dimineață a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. 1980 I Ienăchiță Văcărescu. Neliniștile spiritului Întemeietor Există la primii noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poezie și de a lărgi aria de referințe În sfera materiei. Bosforul său este un ținut În care se simte viața cosmosului, omul - „fiu al piericiunii”, „mizeră țărîna” - are, aici, partea lui de desfătare. Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Există Însă și o altă imagine a mării În Florile Bosforului, Conrad și alte poeme, dedusă dintr-o intuiție mai precisă a materialității, fluidității ei. Imaginea nu este desprinsă cu totul de modelele literare, Însă senzația freamătului acvatic, jocul acela superb al delfinilor care „treheră” valurile, pulberea argintoasă a peștilor, toate acestea vin dintr-o imaginație mai vie și mai personală. Marea este, dealtfel, obiectul cel mai puțin convențional din poezia lui Bolintineanu. Să urmărim cîteva din atributele lui. Întîia Însușire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori. Marea este un element euforizant. Înspumată sau lină, ea Îmbată simțurile, provoacă imaginația. Nașterea lumii din apele Bosforului este primită cu o vie senzație
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Macedonele, marea și cerul (eterul) „unesc azurul lor” și, tot acolo, sufletul Îndrăgostit zboară ca fluturele prin „deșertul azuros”... Să revenim la „lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se simte bine. Aici climele sînt „prefumate”, cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cadrul vieții (citat deja) e „superb, desfătător”, cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică, e dominat de obsesia timpului capricios. Îndrăgostiții sînt urmăriți de piaza rea a vremii, din Italia pleacă În Germania, din Germania fug la Paris ca să scape de timpul nesănătos, de aici aleargă spre sud, la mare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui Eminescu, aceste formule lirice este preocupat de definiția feminității
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]