8,025 matches
-
acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe și o măsură din tălpi până în creștet pe viețuitoarea plăpândă, cu ochi încercănați, care se exprima în limba lui Pușkin. Fără o vorbă, apucă valizele fetei și merse să le lase acolo unde trebuia, în vreme ce posesoarea lor se ținea după el cu pași mărunți, tot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se îmbulzesc și se ciocnesc în capul ei și pe claviatură. Între timp, fluviul de hârtie se umflă, clasificarea nu progresează, iar zugrăveala din baie se coșcovește, căzând în solzi mici pe savonieră, pe lavoar, pe gresie, lipindu-se de tălpi și răspândindu-se în întregul apartament. Așteaptă să se usuce pereții înainte de a o reface, dacă o vor mai reface vreodată. Dezagregarea mediului avansează mai repede decât cartea ei, între unul și cealaltă s-a angajat o adevărată competiție. Să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum incompatibilă cu sfera culturii, pentru că are în vedere alte reguli de dezvoltare. Spiritul mercantil, ideea de comerț calcă cu o talpă nu prea curată pe covorul frumos al artei și al naturii. Urmele negre deranjează instinctul creator, imaginația, talentul și sentimentul artistului. Exactitatea fugărește misterul, fără mister nu există poezie adevărată. Iată o frază uimitoare: nimic nu este mai puțin poetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pacient prin sanatoriu, fuge în Germania, colindă Siberia. A scris un volum care numai plictisitor nu poate fi. Patria lui a fost lumea întreagă. O spui pentru cei care nu cred în vorbele lui Talleyrand "patria nu se ia pe talpa pantofului". Lasă-1 încolo pe scriitorul dumitale, oricât te-ar fi impresionat. Te știu preocupat de semiotica lui Eco și de literatura spaniolă. Ești un provocator. Nu-ți răspund decât prin legenda profetului cunoscut. Am citit-o recent într-o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frații Weissengrün: 1) Tăcuta a familiei Sturdza, 2 000 fălci, 40 000 galbeni; 2) Țigănaș a familiei Carp, 2 200 fălci, 40 000 galbeni; 3) Bogdănești a familiei Bogdan, 2 500 fălci, 500 000 lei; 4) Vățcanii, 5) Ghindești, 6) Talpa a familiei Urinovsky, 12 000 galbeni; 7) Buhaia, 8) Pescarii, 2 200 fălci, 10 000 galbeni; 9) șoldăneștii a familiei Florescu, 5 800 fălci, 22 000 galbeni. Bancherul Theiler: 1) Moinești, cu izvoare de petrol, a familiei Mavrocordat, 1 500
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la vioară; Eugen Negură (Bâl-baba-hî) se cam bâlbâia, mai ales când era emoționat; Ion Mîndreci (Prăzăria Dârvari) era din Dârvari, în Oltenia, unde se cultiva intensiv prazul; Jimmy Strat (Fitil’S Boy) era cam cosmopolit prin freză și pantofii cu talpă groasă. Pe Paul Toma... nu-mi mai amintesc... Aveam și o așa-numită Federație, al cărei secretar eram. Făceam planificarea jocurilor și întocmeam clasamentul. Georgică (Gheorghiță Nicolae, Dumnezeu să-l odihnească !) era arbitrul. Îmi aduc aminte că la un meci
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Constantinescu, în strada Carol, ți-o face ca și nouă. Și ai și pălărie bună. Olchovsky se convinse pentru a treia oară, și zece pahare spumoase se înșiruiră pe masă. Dar mai ereau 5 lei. Trebuiau bătuți și ăștia la tălpi. Unul din mediciniști luă pălăria lui Olchovsky în mână, o suci, o învârti, o privi cu admirație și zise: — Bine mă, da de ce să repari tu pălăria asta? E pălărie încă foarte bună. De ce s-o dai la un cârpaci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cât am putut de repede pe uscat. Pe mal, m-au ajuns Ileana și Veronica care nu conțineau să spună că s-a întors fantoma celui înecat. Atunci am luat-o la fugă, deși la deal, de parcă aveam scântei în tălpile picioarelor. Acasă am stat foarte tăcută toată seara, lucru rar întâlnit la mine, căci de mică eram o comunicativă. Tata, ca de obicei, venind lângă mine și parcă citindu-mi gândurile mi-a zis: Ei, cum e cu fantoma? Nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de pe punctul de observație, din toloacă a început să ne fluiere și să ne atenționeze că ploaia este aproape. Ne-am făcut că nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la tălpi și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din creștet până-n tălpi. Ne-am fi întors să ne adăpostim sub podul de la Posen, dar, distanța era prea mare. Așa că, ne-am luat inima-n dinți și ne-am continuat mersul. Apa curgea de pe noi ca dintr-o varză murată. Nu aveam măcar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dar și distracția, și-a crescut singură băiatul, a muncit în America, a cântat ca nimeni altul, cântecele frumoasei Bucovine. "Pe mine nu mă interesează niciodată numărul CD urilor scoase, ci valoarea melodiilor; textul să fie luat de la origine, din talpa satului și să aibă legătură cu melodia. Textele le dezvolt, pornind de la starea mea sufletească. Omul, când ascultă piesele, trebuie să se regăsească în ele" povestește Laura. Pune multă pasiune în tot ceea ce face și este evident acest lucru, inclusiv
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
butoi mare de păcură. Doi gospodari din sat au dat dranița cu păcură și cu cea rămasă a dat gardul de la ogradă. Îmi plăcea să-i privesc. Arătau ca doi "Scaraoțchi". Numai coarnele le lipseau. Erau negri din creștet până-n tălpi. Aveau haine (salopete) anumite pentru asemenea treabă. Își făceau munca și erau plătiți pe măsură. Deoarece toate casele erau din lemn și acoperite cu draniță, păcurarul devenise un negustor foarte mult așteptat și la Costișa. De fapt, el avea și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Fiind înaltă și mătăsoasă, nu mi s-a întâmplat nimic. Doar că m-am înțepat puțin la piciorul stâng (fiind desculță). Nu m-am dumirit pe dată. Când Oltea s-a apropiat speriată de mine, și-a dat seama că talpa piciorului e zgâriată și sângerează puțin. L-a tras din iarbă și ce să vezi? Un arici, de toată frumusețea se strânse ghem, ascunzându-se sub acele-i protectoare. M-am lămurit și cu zgârieturile mele... Tata, nu putea să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de un „război rece” al privirilor. E un joc al nervilor, dar și un moment psihologic pentru amplificarea senzațiilor celor din public, al spectatorilor... După intrarea în ring, luptătorul execută un ritual de mișcări simbolice ce cuprinde lovirea podelei cu talpa piciorului și ridicarea palmelor spre cer, în semn de dăruire către zei, pentru a purifica mintea și corpul. Lângă ring, într-un colț, se găsește un vas cu apă. Apa este folosită pentru clătirea gurii și udarea corpului. Pentru purificarea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nici o transparență. Erau ochii de piatră ai unei statui. Celălalt tocmai sosise și se ostenea cu ajutorul unui slujitor mai vârstnic să coboare de pe un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu vedea că era un cleric rotofei, scund și jo vial. Rasa lui, dintr-o stofă scumpă, ascundea cu greu rotun jimile unui trup bine hrănit. O cruce de aur, bogat Împodobită cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
descoperit cine scăpase. L-au căutat În tot satul, s-au dus la bordeiul lui, dar bunică-mea habar n-avea de nimic. El se temuse să mai vină acasă. Au pus femeia la cazne, i-au pus foc sub tălpi ca s-o facă să mărturisească, degeaba. Dacă nu știa!? Toți au crezut că omul a murit. Pruncul lui, tatăl meu, era Încă nevârstnic, de aceea l-au lăsat În pace. În scurtă vreme și-a Îngropat și mama, căci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
este aici, lângă mine, și pot vorbi cu ea așa cum o pot face cu orice ființă vie căreia m-aș adresa. De ce oare o simt atât de aproape, atât de palpabilă, ca și cum i-aș putea atinge conturul din creștet până-n tălpi? Uneori cred că sunt înzestrat cu puteri paranormale, asemenea unui medium care poate vedea în mod distinct, clar, ceea ce altora le este imposibil. De-a lungul celor peste șaptezeci de ani de viață, am încercat mereu să înțeleg cărui fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cumula în propria-i persoană întreita funcție de ucigaș, cioclu și Mare Arhiereu al Canidelor. Bunica s-a așezat pe prundiș, s-a lăsat pe spate, sprijinindu-se zdravăn de pământ cu palmele desfăcute, și a început să împingă gospodărește, cu tălpile, pământ peste mormântul lui Haiduc. Picioarele! N-am mai văzut asemenea picioare...! Umflate, lăbărțate, crăpate, cu niște călcâie elefantine și niște falii laterale în care al rigoare se puteau aciua greierii în sezonul hibernal. Tumefiate asemenea unor butuci de miile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trupul meu pipernicit și dizgrațios. Vezi ce mi-ai făcut? Nu te-ai gândit c-o să mă doară și pe mine? Eu ce rău ți-am făcut, copile?... "O gâză-n viață n-am strivit măcar, Când merg pe pajiști, tălpile-mi umile Trec printre flori cu teamă lin și rar." (N. Labiș) Și acum, la 74 de ani -, când mi-au mai rămas doar câteva zile sau ore de făcut degeaba umbră pământului, înainte de a intra în meniul favorit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o vândă. A.B.Spuneți-mi acum un poem (un text) care vă place foarte mult. FRUNZA DE BRUSTUR " Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai purta cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la telefon de câte cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se uită cu drag la tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare Priveam Urmele tălpilor tale pe mare Și marea Se-nchidea ca o pleoapă Peste ochiul în care-așteptam." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut încă? Sunt mai bine de 20 de ani de când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a putut constitui un impuls în vederea colaborării a fost duritatea ieșită din comună a anchetelor, cu care toți deținuții erau la curent. Eugen Măgirescu povestește că unii deținuți erau dezbrăcați, atârnați cu picioarele în sus și bătuți cu parul la tălpi, palme și șezut. Pe ciomegele cu care erau loviți scria: 'Calea adevărului'. El înșiră și alte metode de tortură folosite la Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii și bătaia cu creionul la testicule. În noiembrie 1948, Cobîlaș
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe agresorii lor-verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Având în vedere că fuseseră supuși torturii timp de câteva zile și nopți, ori, în alte cazuri, câteva săptămâni, numărul celor care cedau începea să crească. Dincolo de torturile fizice (bătăi la tălpi, la fese, călcatul în picioare, lovituri în stomac ori viscere, statul în diferite poziții fixe zile întregi, fără posibilitatea de se mișca etc.), și celelalte episoade ale zilei constituiau un prilej de chinuire a victimelor. Astfel, mesele erau servite fie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor. Inutil de adăugat că, în momentul în care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era cel care indica scenariul bătăilor, în prezența lui Popa 'Țanu'. Tot Popa indică procedura standard pentru bătăi: cei care urmau să fie bătuți erau imobilizați de către echipe formate din 4-5 agresori, legați la ochi și gură și bătuți la tălpi, fund, spate sau mâini cu curele, cozi de mătură, picioare de pat, după care li se cereau informațiile de care aveau nevoie. Majoritatea victimelor vorbeau după câteva runde de astfel de suplicii, iar cei care refuzau erau bătuți din nou
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]