8,428 matches
-
să cânte pricesne, melodiile calde și simple se ridică spre cerul cald de vară. Multe lumânări și candele sunt aprinse la poalele copacilor, coșmarul pompierilor, dar nimeni nu pare a fi îngrijorat de posibilele consecințe. Liniștea și armonia locului sunt tulburate de apariția neașteptată a unui reporter al unei televiziuni locale, TV Plus Suceava ; omul plimbă plictisit după el o cameră video uriașă, de o vârstă cu cele utilizate la realizarea primelor filme din seria Rambo, dotată în schimb cu un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este sfânt. Simțim energii care vin de la mormântul său. Sunt vindecări multe acolo. Mergeți să vă convingeți singur. Din cauza aceasta vrem să-l facem cunoscut, ne batem până la capăt pentru el”. Mărturisesc deschis că această întâlnire, acest episod m-a tulburat foarte mult, pentru că am atins pe undeva limitele de interpretare ale fenomenului. „Noi mediatizăm un sfânt !” Care „noi”, cine sunt acești oameni, este vorba de un grup organizat, autonom, de o derivă sectară, așa cum au existat atâtea în istoria ortodoxiei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aici ? Este frig, du-te-vino la orice oră, nu au unde să doarmă...” Poate că mă înșel, dar se simte în vocea acestei credincioase slujitoare a bisericii chiar și o urmă de iritare în fața pelerinilor și a evenimentului în sine, care tulbură o dată pe an pacea și ordinea stabilită a microcosmosului său. Ies agale din interiorul întunecos, am avut încă o dată confirmarea faptului că „pelerinul” actual are gândul doar la rând și așteptare, nu și la odihnă în afara acestuia. Pe gardul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi însă deranjat de acest lucru, nici măcar ierarhii de pe scena splendidă, plină cu flori, covoare în stil popular și icoane, care își văd neabătuți de serviciul divin. De altfel, slujba în sine este de o mare perfecțiune, doar doi cameramani tulbură ordinea stabilită, mișună peste tot, peste slujitori, printre membrii corului, pe scări, întorc ochiul camerei haotic, când spre scenă, când spre mulțime, dornici de imagini „pioase”. Predica Mitropolitului Teofan al Moldovei și Bucovinei, centrată pe exemplul Sfântului Ioan cel Nou
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
între superputeri să escaladeze incontrolabil către un deznodământ nuclear, poate chiar un al treilea război mondial, fapt mai mult decât dezavantajos pentru ambele părți (Békés: 2006, 322). Președintele Dwight Eisenhower era explicit în această privință, declarând public: "" Nimic n-a tulburat atât de mult poporul american ca evenimentele din Ungaria. Inima noastră era alături de maghiari și am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a le îndulci suferințele"". Dar, insista Eisenhower, ""trebuie să subliniez următorul fapt: Statele Unite n-au
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în ciuda vehementelor proteste studențești care aveau loc pe teritoriul Franței. Călătoria fusese planificată să aibă loc în anul precedent însă, datorită războiului de șase zile mai sus discutat, "a trebuit amânată" (Stolojan: 1994, 7). Ceaușescu a fost profund impresionat, chiar tulburat de prestanța liderului francez "trebuia să se stăpânească că să-și păstreze (sic!) sângele rece" o adevărată legendă vie (Stolojan: 1994, 16). Existau de altfel și asemănări majore între discursul politic al celor doi. De Gaulle pleda în favoarea unei Europe
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ele ne Îngăduie să trecem linia subțire care desparte memoria de istorie. Scriem aceste rânduri cu nădejdea că volumul de față Își va Îndeplini menirea de a-i instrui pe cei care mai au nevoie de informații și de a tulbura conștiințele. Până acum, așa ceva nu s-a Întâmplat. Când a apărut În 1995, la Editura Kriterion, o carte excepțională, Jurnal de ghetou, a d-nei Miriam Korber-Bercovici, n-a băgat nimeni de seamă. Erau acolo Însemnările unei fete de liceu din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dea socoteala nici dacă omorau pe cineva. Văd că aveți aici multe cărți despre momentul istoric În discuție. Ați zis că nu prea vreți să le citiți, dar când le citiți și confruntați viața, istoria cu literatura... Când citesc mă tulbură foarte mult. Ați avut colegi, prieteni din lagăr care au devenit scriitori, istorici? Da, sigur că da. În București n-ați stat de vorbă cu domnul Oliver Lustig, care a scris Dicționar de lagăr; a scris două cărți Încă În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
receptează cel mai bine în propria conștiință vocea divină și sufletul. Este ceva fierbinte în trupul său în contradicție cu etica rațională și înscrisurile reci ale autorității biblice. Și aceasta era Noua Eloise. Curente pline de averoism și aristotelism au tulburat timpurile Evului Mediu. Puternica viziune poetică a lui Dante a transformat acest curent care cerea adevărul absolut în întrupare a cunoașterii umane totale. Angajamentul poetului la aristotelism este faptul de a-l plasa pe Siger de Brabant în Paradis 333
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a fi, indiferent unde, dar chiar și în preajmă pot, înrâuri comportamentul vieții noastre. O nălucire ce bântuie pe Solaris pare a fi o realitate de coșmar, când fiecare imagine, pentru personajele conștiente de trăirea reală a visului, se poate tulbura și deveni o monotonă tăcere în așteptărea furtunii. Omul poate deveni pentru totdeauna prizonier al dorinței. Dorința poate fi oare astfel interpretată ca nefiind normală? Dorința ca existență la țărmul dintre ocean și pământ e granița de oscilație între vise
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se ridice împotriva mea pentru a mă face parcă să regret că am vrut din toate puterile minții să revin pe pământul ce urma să-l părăsesc... Imense cercuri se desenau la infinit, ca undele ce se formează în apa tulburată de căderea unui corp; fiecare regiune populată de figuri radioase se colora, se mișca, se topea rând pe rând: și o divinitate, mereu aceeași, își arunca zâmbind măștile trecătoare ale diverselor încarnări, refugiindu-se, în sfârșit, insesizabilă în misticele splendori
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o liniște tainică poetul trece peste apele cele mari, călătorind în sine, "la cerul negru steaua mea se-ascunde / Doar o presimt și nu o descifrez / Ea, cheia tainelor, mă trage-n miez / Și-alunec peste apele afunde". Gândurile sunt tulbure furtuni, privirile lacuri gemene; o muzică de astre înmormântează parcă gestul fantastic al existenței. Pământul tinde să fie trupul iubitei, locul în care etern să poarte oaza nemuririi. Poetul e un nemuritor. Dormind pe o pernă de aer, somnul, visul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
luminație exorbitantă ce-i obligă pe toți ceilalți să-și acopere fețele. Deci ceea ce căutau cavalerii era lumina interioară de care am amintit. Oare nu strălucirea stelelor din gândurile noastre în corelarea lor vitală cu cele cosmice, siderale e ceea ce tulbură mintea, determină furtuni și pace (chiar pacea naște din furtuni) în creierele ce folosesc drept locaș iubirii și sentimentelor sufletelor noastre (aureolele sfinților din icoane)? Dar fără a se tulbura, fără puținul ieșit din comun, cum ar putea să învingă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în corelarea lor vitală cu cele cosmice, siderale e ceea ce tulbură mintea, determină furtuni și pace (chiar pacea naște din furtuni) în creierele ce folosesc drept locaș iubirii și sentimentelor sufletelor noastre (aureolele sfinților din icoane)? Dar fără a se tulbura, fără puținul ieșit din comun, cum ar putea să învingă o nouă rațiune, chiar dacă pentru timpul său geniul e irațional? Antinormal, nebunul e de cele mai multe ori un bun. * * * Zburăm în vis. Mult timp în vis zburăm. Până într-o zi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adâncuri fodte mume/ Îmi țin oglindă, ochi de lume" (Oglindă de adânc). Atma nu poate fi cunoscut decât prin tăcere, absolutul cosmic îl trăim deci în liniște sau în mișcare, dar în tăcere. E un suprarealism estetic analog pietrei ce tulbură în znde apa fântânii mult după ce a dispărut în adânc, precum piatra din podul palmei lui Borges. Izbirea razelor de lună în geamuri este o metaforă a tăcerii, cel mai minunat complex mnemoclastic de interferare a noosului cosmic cu inconștientul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără nisipul ei cântător, dar nisipul nostru este plin de spaime vechi, de nesiguranță și de prevestiri rele. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei. Totdeauna sub cuvinte au apărut acești zgrunțuri infinitezimali, nenumărați, alcătuind o masă neliniștită care îmi tulbură conștiința. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei... Memoria religiei, acel perete alb, coșcovit, mirosind a var, plin de icoane, plin de pornografia sfinților, de închistarea gestică, hieratică, de amestec pios de ulei, de tămâie, amintirea duminicilor, cu slujbe, tot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a unei persoane cu Absolutul și are ca scop illuminarea, adică lărgirea conștiinței și trezirea facultăților latente ale ființei umane. O asemenea experiență procură o mai mare intuiție, înlesnește limpezirea raționamentului și îl eliberează pe om de anxietatea ce îl tulbură și căreia trebuie să îi facă față. El poate de asemenea să ducă la o regenerare fizică, adică la infuzia în om a unei forțe ce produce sănătate și diminuează sau elimină boala... Misticul trebuie și poate să fie capabil
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
the golden key. About my earthly road I do not care; It may be long; short is God-s road to me667. Pentru profan somnul este considerat drept cea mai importantă sursă de repaos. Dar, oare, de ce îl intrigă și îl tulbură acest univers straniu care-i îndepărtază controlul gândirii și îi șterge atmosfera existenței cotidiene? Poate pentru că se aseamănă cu neantul în care apar iluminațiile diafane ale raiului într-un amalgam de întuneric pătruns de fulgurațiile coșmarelor. În fața tăriilor nedescifrate ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
când numai ne gândim la omul aflat în peisajul dominat de divin, care ne-a trezit starea de beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană? Deci, în fața eului nostru interior suntem neputincioși. Și niciodată calea aleasă cu prudență sau aleatoriu nu va reuși să ne mulțumească. Și atunci vorbim, scriem. Nimic nu poate opri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
într-o varietate copleșitoare a reflexelor unui singur și același arhetip de adevăr și frumusețe divină. Sunt nopți de-acele blânde și tainice de vară,/ Când singur glas de greieri și tânguirea rară/ A buciumelor triste pe dealul depărtat/ Mai tulbură măreața tăcere. Dinspre sat,/ Ce doarme-n fundul văii, sub umbră de stejari,/ Un zgomot nu se-nalță. Pe codrii solitari, / Pe țarinile-ntinse, cu palida ei rază/ A nopților duioasă stăpână priveghează/ Și frunzele-s de aur, izvoarele de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
străveche a atmei ce se roagă la soare, ceea ce demonstrează că sufletul, mandala nu e totuna cu soarele. Personificare a inconștientului, atma e ceea ce ne aparține în relație cu simbolul izvorului vieții și al totalității definitive umane. Dificultățile hermeneutice au tulburat înțelegerea primilor creștini în a deosebi soarele care răsare de Cristos. Oricum însă importante nu sunt mandalele ce apar în mânăstiri sau temple, exterioare ci acelea care sălășluiesc în interiorul nostru. Când echilibrul sufletesc este zdruncinat și gândurile nu mai pot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
G. T. Kirileanu, Simion Teodorescu Kirileanu, M. Băcescu, Ion Teodorescu-Broșteni, Petru Gheorgheasa. Am mers pe urmele lui Creangă, ale lui Sadoveanu și Vlahuță, uluit de frumusețea peisajelor. Am dormit o noapte la Cotârgași, dar greu, pentru că „auzeam” liniștea, care mă tulbura. Practic, a fost o noapte albă. L-am întâlnit acolo și pe Ștefan Kirileanu, ultimul dintre frați, în viață. Venise din Holda, la conferință. Când mă satur de larma Sucevei, o iau încetișor spre Fălticeni, partea dinspre Oprișeni, Buciumeni și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
îmbogățirea fondurilor documentare și la cercetarea trecutului cultural al zonei. Deasemeni, îi rămân recunoscător pentru ținerea în frâu a „colegilor” de la muzeu, care nu aveau odihnă în a folosi toate mijloacele (începând cu „aria calomniei”) pentru a mă zdrobi: le tulburasem lenea și cultul lui Bachus! Tehnica de-a adresa aceeași reclamație la 4-5 instituții o dată, și-au însușit-o de la „scriitorul” Vasile Toporan, acest Smerdiakov al timpurilor moderne. 328 BALAN, Gheorghe 411 1 (Piatra-Neamț), 24 Decem. 1968 Stimate Domnule Dimitriu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
O declarăm nulă! Așa că, înainte, înainte, până când s-or decolora de tot pânzele portocalii”. Păcat, ei care se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit că nu sunt nimic altceva decât plevușcă, în apele tulburate de pediști. Din confruntarea cu Puterea, au ieșit boțiți ca un ziar în care s-au împachetat struguri de două ori la rând, ratând șansa de a echilibra balanța, iar cei 40 de „sfinți” liberali, prin propunerea de întărire a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
simt la adăpost, nici mai sigur, mai cu seamă atunci când face echilibristică pe o sârmă care nu stă bine întinsă, iar dedesubt sunt nisipuri mișcătoare. Cum pot să mă solidarizez cu Președintele când dă cu bota-n balta politicii externe, tulburând apele și spiritele? Hotărât lucru, suntem în pană de noroc la Președinți. Te poți întreba cum ... Doamne iartă-mă, o fi fost ales Constantinescu, cea mai proastă alegere de la „Gelu, dux blacorum” încoace? După cum este îndeobește recunoscut, ca făcând parte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]