KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...243 244 245 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

de ea. Fritzie îi conduse pe deținuți la scaune și-i făcu să se urce pe ele, apoi le agăță cătușele de cârlige. Am aruncat o privire pe cazierele lor, sperând să găsesc fapte care să mă facă să-i urăsc pe toți patru îndeajuns de mult ca să trec cu bine peste noaptea asta și, astfel, să mă întorc la Departamentul Arestări. Loren Bidwell mai ispășise trei condamnări anterioare la Atascadero, sub acuzația de agresiune sexuală deosebit de gravă cu victime minore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
bine întemeiat - îi dăduse cu tifla mafiotului când încălcase înțelegerea aia de când era boxer. Apoi Lee a întâlnit-o pe Kay la procesul lui De Witt, s-a îndrăgostit de ea în stilul lui cast-vinovat și a început să-l urască de-adevăratelea pe Bobby. Concluzia la concluzie: Kay n-avea cum să știe. De Witt era un gunoi care a primit ce merita. Și concluzia finală: trebuia să-l aud pe Lee însuși confirmând sau infirmând totul. La patru zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
patefonul, dar Kay o porni spre pat. Ne-am sărutat cu stângăcie. Mi-am întredeschis buzele prea repede, uitând că lui Kay îi place să fie luată încet. I-am simțit limba și m-am retras, știind cât de mult urăște asta. Am închis ochii și i-am acoperit gâtul cu sărutări. Ea a gemut și mi-am dat seama că se preface. Sunetele de iubire se auzeau din ce în ce mai neplăcut - ca gemetele pe care te aștepți să le auzi de la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
un locotenent în vârstă pe nume Getchell, m-a întâmpinat călduros, spunându-mi că Thad Green m-a recomandat ca pe un tip OK și că mă acceptă atâta timp cât nu dau cu mucii-n fasole și-i dovedesc contrariul. Personal, urăște boxerii și pârâcioșii, dar este de acord să dea uitării trecutul. Totuși colegii mei polițiști vor trebui să fie convinși că-s OK. Ii îi urăsc din suflet pe polițiștii cu pile, pe boxeri și pe bolșevici, iar de Fritzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mă acceptă atâta timp cât nu dau cu mucii-n fasole și-i dovedesc contrariul. Personal, urăște boxerii și pârâcioșii, dar este de acord să dea uitării trecutul. Totuși colegii mei polițiști vor trebui să fie convinși că-s OK. Ii îi urăsc din suflet pe polițiștii cu pile, pe boxeri și pe bolșevici, iar de Fritzie Vogel își aminteau cu toții cu drag de când făcuse parte din patrula de pe Newton Street. Amabilul comandant m-a repartizat să patrulez singur și am plecat de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
deosebit de grave. Și am obținut tot felul de nume. Nume cu care să-mi testez curajul. Nume cu care să mă evidențiez, pentru a mă putea fofila ulterior de la evenimente importante. Nume care să bage frica în polițiștii care mă urau. L-am prins pe Willy Brown tocmai când ieșea din barul Lucky Time Wine. — Mă-ta suge o pulă nașpa, cioroiule, l-am abordat eu. Willy mi-a sărit la beregată. Am încasat trei, dar i-am cârmit șase. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
molfăiau sandvișuri pe trotuar și-i urmăreau pe frații Johnson cum o iau la sănătoasa, ținându-se de brațele rupte. — Pe unii nu poți să-i iei cu frumosul! am strigat. Un sergent în vârstă, despre care auzisem că mă urăște de moarte, mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii smintiți în îndrăzneala lor, cei cărora li s-a urât cu binele, genul de tipi în pielea cărora n-ai vrea să fii niciodată. Eram din nou o celebritate locală. Raportul meu de activitate din prima lună a fost de nota zece, iar locotenentul Getchell m-a răsplătit cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-o: — Cât ți-a permis Lee să păstrezi din suta de mii de parai? Kay încremeni cu mâna pe un teanc de picturi făcute de copii. — Ți-a povestit Lee despre legătura dintre mine și Madeleine Sprague? De-aia ai urât-o pe Betty Short în tot timpul ăsta? Kay își trecu degetele peste picturile micuților, după care se întoarse și mă înfruntă: — Tare, dar tare bine te pricepi la anumite lucruri! Iată un alt compliment pe care nu voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
degrabă urâtă, fără prea mulți pretendenți. Emmett o ceru de nevastă, ea acceptă și se așeză la casa ei cu acest tânăr antreprenor feroce, grangur în devenire în domeniul afacerilor imobiliare, pe care, încetul cu încetul, a ajuns să-l urască și cu care a început să se războiască pasiv, adunând informații. În primii ani ai căsniciei lor Georgie locuia în apartamentul de deasupra garajului. Ramona a aflat că îi plăcea să pipăie mortăciuni și că Emmett îl urăște pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
să-l urască și cu care a început să se războiască pasiv, adunând informații. În primii ani ai căsniciei lor Georgie locuia în apartamentul de deasupra garajului. Ramona a aflat că îi plăcea să pipăie mortăciuni și că Emmett îl urăște pentru asta. Așa că s-a apucat să otrăvească pisicile vagaboande care îi culcau grădina la pământ, după care le-a lăsat la ușa lui Georgie. Când Emmett i-a respins propunerea de a avea un copil, s-a îndreptat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
lui mămica - chiar dacă era bucățică ruptă Emmett. Emmett și Madeleine o disprețuiau pe Martha și n-o scoteau din grăsancă și plângăcioasă. Ramona o proteja, o învăța să deseneze, o culca în fiecare seară și o sfătuia să nu-și urască sora și tatăl - chiar dacă ea îi ura. Ocrotirea Marthei și educarea ei în spiritul iubirii pentru artă devenise scopul ei în viață, reazemul ei moral într-o căsnicie insuportabilă. Când Maddy împlini unsprezece ani, Emmett remarcă asemănarea dintre ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
L-a auzit șantajându-l pe Emmett: să-i „dea“ fata din filmul porno, altfel o bună parte din trecutul și prezentul sordid al familiei sale o să ajungă la urechile lumii. Ea deveni înspăimântător de geloasă și începu s-o urască pe „fata aia“, iar pe data de 12 ianuarie 1947, când Elizabeth Short își făcu apariția în casa familiei Sprague, furia ei explodă. „Fata aia“ semăna atât de mult cu Madeleine, încât Madeleinei s-a părut că i se joacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
totul într-o agendă pe care o avea mereu asupra ei. Georgie privea și intona împreună cu ea imnurile comprachicos. După două zile încheiate a tăiat-o pe Elizabeth Short de la o ureche la alta, ca pe Gwynplain, ca să n-o urască în clipa morții. Georgie a secționat trupul în două, a spălat jumătățile în pârâul din vecinătatea barăcii și le-a pus în mașina ei. În toiul nopții s-au dus cu mașina la intersecția străzii 39th cu Norton, la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
păcate, i-a vândut pictura cu Gwynplain vecinului ei, Eldridge Chambers, amatorul de chilipiruri de artă, ieșind chiar și cu un mic profit din toată afacerea. Au urmat zilele și săptămânile de groază că Martha va afla și o va urî - și consumul de cantități din ce în ce mai mari de laudanum, codeină și somnifere, pentru a-și învinge acea spaimă. • • • Când Ramona se opri din povestit, eu mă uitam la un șir de reclame din niște reviste înrămate - lucrările premiate ale Marthei. Tăcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine a fost un sanctuar în care mi-am petrecut nouă ani din viață. Dwight, am citit toate ziarele, plus articolul din revista aia mizerabilă. Cred că am numărat mai bine de zece minciuni. Minciuni prin omisiune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
la Marile Lacuri. Tot ce știu este că-l voi recunoaște când voi ajunge acolo. Cu speranța că scrisoarea asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu mă gândesc întruna la ea. Nu o urăsc, doar mă gândesc la ea. E ciudat. După atâta amar de vreme... K.L.B. Am păstrat scrisoarea și am recitit-o de cel puțin două sute de ori. Nu m-am gândit la semnificația ei sau la ce va însemna ea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

să discutăm cu unul din vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze. Ceea ce era o minciună. Un zâmbet vag apăru pe fața domnului Anderson. — A... Da. Bine. Logan făcu o pauză. — Dacă Îmi permiteți, aveți o rană foarte urâtă pe obraz. Anderson Își flutură mâna către fața umflată, verde-purpurie. — M-am lovit... M-am lovit de o ușă. Dar nu Îl putu privi În ochi pe Logan În timp ce spunea acest lucru. Îl urmară pe Anderson În sus pe scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Împotriva ta și te mușcă de cur. Dar chestia asta ar putea ucide cariera inspectorului Insch. Odată ce dispare el din drum, și având presa de partea ta, ești omul ideal pentru postul lui. Trupa și cei de la dosare te vor urî, dar, dacă treci de asta, poți să ajungi În vârful pomului. Următoarea oprire inspector-șef. Mimă chiar un salut. — Jur că n-am vorbit cu nimeni! Și eu voiam să-i dăm drumul Hoitarului; nu era nici o dovadă Împotriva lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și vom verifica ce e Înăuntru Între timp. Un grup continuă de unde ați rămas, iar altul se uită În grămada asta. Distractiv, distractiv, distractiv. — O să le dau vestea cea bună celor din echipă. De ce nu? se gândi el. Deja mă urăsc. Pot foarte bine să le dau și un motiv. Vestea fu primită pe cât de prost se așteptase Logan. Singurul lucru care-i făcu să se simtă mai bine era faptul că el era gata să-i ajute. Cel puțin o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spun cuiva să-l ducă la spital! — A, dar fără conducerea ta fermă, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap! Își șterse o lacrimă imaginară de la ochi. Sunteți o sursă de inspirație pentru noi toți, așa să știți. — Te urăsc. Dar Logan zâmbea când i-o spuse. Îi era mai ușor să se gândească la agenta Watson ca fiind Jackie dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dată la ușă, Înainte să-i ceară lui Watson să repete figura. Aproape că o scoase din țâțâni. Nori de aburi năvăliră În holul micuț. Înăuntru, baia mică era căptușită cu lemn, ca o saună, acoperind parțial un o vopsea urâtă de culoarea avocado-ului. Încăperea era exact suficient de mare cât să Încapă cada pe peretele Îndepărtat, opus toaletei, cu un duș Înălțat deasupra, cu perdeaua trasă. Logan trase perdeaua și descoperi un bărbat complet Îmbrăcat, În genunchi În apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

agresori, în spațiul îngust care-i rămăsese. Încă o străfulgerare: „Să nu te încrezi în cei care te văd zi de zi“, îi spusese tatăl său pe patul de moarte. „Nici nu bănuiești de câte ori, iubindu-i, îi faci să te urască.“ Cei doi se apropiau, iar el se afla între ei. Se mișcau cu băgare de seamă, sau poate că era doar certitudinea că-l prinseseră în capcană; așa procedau cu urșii în pădurea din Teutoburgus. În acea clipă, frigul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
spre laude cum era Cornelius Tacitus. Pentru unii dintre cei aflați la Roma, aceste calități erau un motiv de îngrijorare și de ură implacabilă. De cum își făcu apariția, izbucni un cor de glasuri furioase. — Tiberius se teme de tine... Te urăște pentru că ai izbândit acolo unde el a dat greș... Vrea să-ți ia legiunile... Mulțimea era în dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut, mulți fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
un agresor. Problema o reprezintă cei care-ți sunt aproape zi de zi și care intră în încăperile tale. Tu nu știi sau nu-ți aduci aminte, dar într-o zi unul dintre ei a găsit un motiv să te urască. Și poate că de ani de zile te urăște și surâde. Copilul îl privea ținându-și răsuflarea. Tatăl lui spuse: Apoi știi ce se întâmplă? Un dușman aflat departe, care vrea să te lovească, dar n-are cum să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]