6,525 matches
-
personale antistatale, cum ar fi rude în străinătate sau bișnița cu blugi și cafea, iar după 1990 de un alt domn, tot în civil, care făcea liste cu persoanele cu drept de vot care se duceau în Piața Universității să urle „Jos Iliescu!“. Era și domnul Coteț tot un fel de lucrător în Servicii și se aștepta de la domnul Nuțu la un semn colegial, la mai multă considerație. Odată și-odată, avea să i-o spună de la obraz: „Ce, mă, sunteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Paris sufeream noi. Atmosfera din autobuz era atât de tensionată, încât ne auzeam gândurile, iar ceea ce auzeam nu ne plăcea deloc. În timp ce autobuzul își croia drum prin mulțimea de mașini de pe elegantul Rue de Rivoli, câțiva dintre membrii grupului au urlat sărind de pe scaune: „Uite-l!“. Parisul are zece milioane de locuitori și câteva milioane de locuri unde te poți ascunde o zi, ca să nu poți fi găbuit nici de cei mai abili căutători de transfugi ai Serviciilor Secrete. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
murind de foame și În același timp plini de curiozitate, observînd cum muncitorii fixau explozibilul În bolovanii imenși ce se prăvăliseră pînă În mijlocul drumului. Pentru fiecare muncitor existau nici mai mult, nici mai puțin decît cinci supraveghetori autoritari, care Își urlau părerile și Întîrziau munca pirotehniștilor, care, la rîndul lor, nu erau nici ei chiar niște muncitori model. Am Încercat să ne păcălim foamea mergînd să Înotăm În rîul care curgea prin viroaga de sub noi, Însă apa era foarte rece și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Știam că atunci cînd marele spirit care ne ghidează viața va despica omenirea În două jumătăți antagoniste, eu voi fi de partea oamenilor. Știu asta, văd scris pe cerul nopții că eu, ipocrit eclectic al doctrinei și psihanalist al dogmei, urlînd ca un posedat, voi lua cu asalt baricadele sau tranșeele, Îmi voi lua arma pătată cu sînge și, plin de furie, voi masacra orice dușman care-mi va cădea În mîini. Și văd, ca și cînd o epuizare imensă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fatală, care viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, Tu primește-ne la tine: Ceasul nostru cel din urmă cu durere a sunat! Circul se îneacă-n sânge... urlă tristele jivine... Christus vincit!... să trăiască blândul nostru Împărat!... Roma, 1930 Cimitirul Scump locaș al veșniciei, Iarăși vin să te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde pe sub apă sute de metri, încât trebuie să înaintezi până ți se urăște printr-un lichid maron ca să ajungi la adânc -, cu chioșcuri de răcoritoare, WC-uri (presupuse) și megafoane urlă toare, este ceva care alterează puternic orice imagine valabilă a mării și care exercită o violentă acțiune respingătoare. Dar - miracol - există digul - sari într-o altă planetă [où] tout n’est qu’ordre et beauté ... Prin două-trei locuri privilegiate, unde
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj inimaginabil, mii de ciori urlau înspăimântător în cârâituri sălbatice, încercând o iluzorie salvare a progeniturilor... Le vedeam ochii negri, injectați de sânge, cu ciocurile larg deschise și limba ca un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Zăvoaia, care le blocase funcționarea optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe spate cu zgaibele-n sus. Totuși, chiar așa fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele capitonate urlau într-un vacarm asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de la intrare mai erau vreo zece metri. Am început să mă târâi spre ușă mergând în patru labe, în genunchi și cu ajutorul mâinilor. Mircea s-a apropiat de mine încercând să mă ridice în picioare. Lasă-l! Lasă-l! A urlat milițianul. Ce ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți să mergi? Mișcă dracului, stârpitură, că te zbor acuma! Mi-era teamă. Mi-era groază. Mă grăbeam cât puteam, de frică să nu mă lovească iar în zona coccisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere și urlând de durere, a prins fulgerător animalul cu ambele mâini, l-a ridicat deasupra capului și icnind din toate măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată spre pământ. Puterea izbiturii a fost atât de violentă, încât pentru câteva secunde pisica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
femei au venit la mama cu tot ce era necesar pentru aducerea pe lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în linie dreaptă și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de transpirație; o cuprinsese frica. Nana Floare se uita cu milă și cu dragoste la eforturile mamei, încurajând-o necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bosniac. El este cel ce ne repartizează seară de seară etajele în cochetul sediu al băncii private SBS și tot el este cel ce se ocupă cu fișele noastre de prezență sau cu întreținerea aspiratoarelor portocalii marca Stihl. Fiecare aspirator urlă cât un motor de avion înainte de decolare; chiar și acum, în timp ce scriu aceste rânduri, le aud vuietul înfundat... Chef' ( nu am știut niciodată cum îl cheamă, dar toată lumea îi spunea astfel) nu are autoritate și, ca toți cei lipsiți de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de bucătărie năvălește brusc în dormitor și începe să urle: cine a îndrăznit să reclame, de ce nu suntem mulțumiți, de ce nu am venit mai întâi la el pentru a-i spune "ca unui tată" nemulțumirile noastre. Sunt momentele care îmi plac cel mai mult din armată, pline de absurd, prostie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atalaku, care simte cel mai bine pulsul adunării... Când excitația apare printre dansatori, atalaku începe să țipe isteric etunana, etunana, ceea ce s-ar putea traduce prin "a sosit momentul întâlnirii" (în clar, al atingerilor sexuale). Dacă dansatorii răspund îndemnului, atalaku urlă iarăsi gutural în microfon ceva de genul "Ca, c'est bon ça ", cu un accent delicios de inimitabil. Dansul care se pretează cel mai bine acestui tip de exercițiu se numește Ndombolo; numele s-ar traduce prin Mingiuța cea roșie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în plus: francezii sunt un popor care nu se spală suficient; franțuzoaicele nu-și epilează picioarele. 10 martie 2005 Iarnă grea, tare grea în Québec. Așa cum primitivii băteau toba în timpul eclipselor de Lună pentru a speria monstrul, și eu aș urla, dansa, aș face vrăji etc pentru a alunga iarna aceasta atât de lungă. Mă bucură enorm ideea primăverii. Voi avea parte în sfârșit de o primăvară așa cum îmi doresc din copilărie, un anotimp pe care noi l-am pierdut în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
manifestă, pare a fi scăpat de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din plastic nu provoacă guturai și nici reumatism - zice prospectul. Pe urmă, ea rezistă minunat la ploi și la soare, nu are ce clorofilă să piardă, nu are cum să înverzească, n-are cum să îngălbenească, „nu are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut barbă urâtă și aspră ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fără a muri, după ce o femeie i-a spus printre paltoanele unei garderobe luxoase: „Nu mă părăsi, altfel mor”. Eram la Frankfurt, singur într-o casă curată, un ceas cu cuc vestea o oră a dimineții, la parter un câine urla, lăsat singur în casă. Eu mă rugam: „Ajută-mă, Doamne, să scriu doar o carte ca asta...”. Și plângeam. O mărturisesc impudic - a fi impudic în ceea ce simți și exprimi era legea scrisului lui Scott: „Trebuie să-ți vinzi sufletul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mesaj: „Insula Stuchon, în Marea Egee, ajutor! Donald Crowhurst...”, dar nimeni nu dă crezare help-ului, căci ce să caute Crowhurst în Marea Egee?, - în tot acest timp îmi dau seama că s-a întâmplat ceva. Sunt în pădure, printre munți înalți, singur, urlu câte un cuvânt și-mi răspunde ecoul. Mă așez pe o buturugă, sunt departe de telexuri și telefoane, de ziare și Mozambic. Habar n-am ce s-a întâmplat în India, în campionatul cehoslovac de fotbal și pe Atlantic. Pun
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Pun mâinile la urechi și aud un alt vuiet al lumii. Eram departe, în altă țară, la mare, și încercam o nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! -, descopeream cantități importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ce găsesc în cale. Ziariștii afirmă textual că „melcii din Florida sunt conștienți de forța lor” și „autoritățile federale sunt preocupate de atacul lor...” De atacul melcilor? Da, domnule, de atacul melcilor! Îmi vine să înnebunesc. Și înnebunit să le urlu cum știu eu: „Porcilor!” - ba nu: „Asasinilor! Jos balele de pe Florida!...” În fiecare an, la vremea asta, când vara moare, voi comemora ziua aceea necunoscută - căzută ca un soldat necunoscut - în care mi-am pierdut umorul; și anume: voi privi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
N-ai! Sau cât ai avut la pian... La ce să-ți iei pulsul? Nici evreu, nici ateu, nici cardiac, nici canceros, Dostoievski te-ar scuipa din gură. Ce-ar fi să cazi, aici, la Moscova, în genunchi și să urli... Sofia, Sofia Marmeladova!? Marmeladă. Dacă nu cazi în genunchi, acum, aici, nici nu mai ajungi la hotel...”. Am dus-o așa - chiar mai dur - până în liftul hotelului, rugându-mă propriu-zis, pe dedesubtul scârbei de mine, unei singure femei, cu cele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]