65,481 matches
-
lipsește M., mai retrasă, mai cu bun-simț, dar care, între două saluturi, îmi amintește de Ťviitorť. L. se tânguiește, de asemenea, ca și F. care nu spune nimic, dar a cărei rochie de doliu, ostentativă, m-a scos din sărite. Acasă T. și M. cu sora ei.(...) Privesc lucrurile din jur, pereții cu tapet decolorat, și-mi spun că odăile astea o așteaptă pe A. Lenea mea trebuie salvată și nu știu cum voi face asta" (p. 94). E stupefiantă mina de mare
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
în traducere română) ,cu volumul lui Richard Wagner, netradus încă - Der leere Himmel/ Cerul gol totuși, Călătoria transilvană a lui Dieter Schlesak rămîne inconfundabilă prin vibrația autobiografică, dar și prin dramatismul situației de a nu mai fi regăsit acel bineștiut "acasă". Autorul redescoperă o altă Românie și o altă Transilvanie, stă de vorbă cu locuitorii de ieri și de azi ai Sighișoarei natale, se deplasează la Sibiu la un congres al germaniștilor, la un festival de teatru, își umple valiza cu
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
al germaniștilor, la un festival de teatru, își umple valiza cu cărțile nou apărute în țară, îi citește și apreciază pe Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia, Gabriel Liiceanu și alții, stă de vorbă sau îi pomenește și pe intelectualii germani rămași acasă - Wittstock, Fabini, episcopul Klein, pastorul Schlattner, o întîlnește pe Ana Blandiana, elogiază memorialul de la Sighet și deplînge absența definitivă și ireparabilă a unui proces al comunismului. Retrăiește experiențele la care l-a supus Securitatea fără a neglija efectul malefic de
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
într-un anume loc, ci o carte a nostalgiei, a amintirilor, a copilăriei, a dorului de casă care a dăinuit foarte mulți ani... Este o carte de călătorie într-un loc foarte "aproape" .Toate cărțile mele de fapt sunt reîntoarceri acasă. R.B.: Este o carte a imposibilei reîntoarceri? D.S.: Da, este, să zicem, o călătorie pe care n-am făcut-o pînă acum niciodată. Am revenit în România de mai multe ori după plecarea mea definitivă dar e foarte ciudat că
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
îndemnat să scrieți această carte a trecerilor dintr-o parte în cealaltă? D.S.: M-a stimulat editorul. În primăvară am fost la un congres al germaniștilor, ceea ce mi-a oferit ocazia să aprofundez această experiență, să rămîn mai multă vreme "acasă" - folosesc acest cuvînt deși pentru mine nu mai există acest "acasă"... Dar nu sunt singurul care suferă de această pierdere. Și Norman Manea în ultima sa carte, și Liiceanu, în Ușa interzisă spun că în timpul dictaturii se reîntorceau acasă știind
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
cealaltă? D.S.: M-a stimulat editorul. În primăvară am fost la un congres al germaniștilor, ceea ce mi-a oferit ocazia să aprofundez această experiență, să rămîn mai multă vreme "acasă" - folosesc acest cuvînt deși pentru mine nu mai există acest "acasă"... Dar nu sunt singurul care suferă de această pierdere. Și Norman Manea în ultima sa carte, și Liiceanu, în Ușa interzisă spun că în timpul dictaturii se reîntorceau acasă știind că așa le-a hărăzit soarta .În prezent există o carență
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
vreme "acasă" - folosesc acest cuvînt deși pentru mine nu mai există acest "acasă"... Dar nu sunt singurul care suferă de această pierdere. Și Norman Manea în ultima sa carte, și Liiceanu, în Ușa interzisă spun că în timpul dictaturii se reîntorceau acasă știind că așa le-a hărăzit soarta .În prezent există o carență de "destin" în țara de unde am plecat și nu prea mai știi ce să faci acolo deși ai conștiința că trebuie să faci ceva. R.B.: Orice scriitor scrie
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
und/și", fiecare "ist / este", fiecare "oder/sau" fuseseră rostite și de Hitler. Sunt lucruri de care am fost deja conștient și pe care am încercat să le prelucrez mai ales în romanul Vaterlandstage und die Kunst des Verschwindens (Zile acasă și arta dispariției). Dificultatea de a fi german răzbate pînă la nivelul exprimării lingvistice. Dificultatea de a scrie în germană a fost cu totul specială și intempestivă, ca problematică, în cazul lui Paul Celan. Am avut acest sentiment al culpabilității
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
multă vreme din țară. Nici dictatura nu mai există. Se scrie despre un fenomen istoric și nu despre ceva ce se întîmplă azi. Lucrez acum la un roman, care este continuarea celui la care m-am referit deja (Zile de acasă... n.n.) ceea ce echivalează tot cu o întoarcere în timp, dar nu o voi mai face cu patos și nici cu acel sentiment al traumei cu care scrisesem în Vaterlandstage... în urmă cu aproape 30 de ani , despre ceea ce mi-a
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
apăsăm pe accelerator: 80, 100 la oră, ca și cum satele astea n-ar exista. Dacă mergem însă cu mașina în străinătate, încetinim în sate, chiar și în cătune. Nu din respect, stați liniștiți. De frica radarelor și a Poliției. La noi acasă știm că nu pune nimeni radar, să-i apere pe țăranii din satele amărâte. Iar polițiștii ce să caute acolo? Nu e rost de nimic. Dacă vine însă o inundație, atunci ne năpustim în satele nefericiților să luăm primii imagini
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
și ea chiar așa este, numai că din cu totul alte motive decît ar fi presupus acel în principiu. Ar fi trebuit să fie speciale pentru că, după cum s-a tot spus pînă acum în nenumărate comentarii, Jocurile s-au întors acasă, dar, la o privire ceva mai riguroasă și lipsită de orice patetism mitologic, se poate observa cu ochiul liber că ele nu prea mai au un acasă indiscutabil. În cea mai pură tradiție balcanico-ortodoxo-contemplativă, dacă îmi este permisă o asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
s-a tot spus pînă acum în nenumărate comentarii, Jocurile s-au întors acasă, dar, la o privire ceva mai riguroasă și lipsită de orice patetism mitologic, se poate observa cu ochiul liber că ele nu prea mai au un acasă indiscutabil. În cea mai pură tradiție balcanico-ortodoxo-contemplativă, dacă îmi este permisă o asemenea asociere, era nesigură pînă în ultima clipă începerea lor la data fixată, și asta din motivul banal că se intrase într-o asemenea criză de timp cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
urmă, cred că a meritat. Spiritul lui Zorba se poartă pe deasupra insulelor ca pașii lui Iisus peste ape. Pentru o ficțiune zdravănă, poți să dai dracului orice realitate. Fie și pe aceea a Jocurilor Olimpice care s-au întors, în sfârșit, acasă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
apoi la munte pentru a nu-l vinde, totuși, în pierdere, nici scadența la fonciire, datoria către Aristide, termenul la Bancă nu au asupra personajului efectul devastator pe care îl are vestea că băieții lui sunt înțeleși să fugă de acasă. Această revelație, prinsă într-o pagină de o expresivitate dureroasă, leagă firele conflictului principal, pe cele văzute de protagonist și pe cele nevăzute de el, rămase până acum în umbră. Ceea ce știe deja cititorul se suprapune, brusc, cu ceea ce află
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
și cu un accent de puternică personalitate feminină. Călătoria nu era una de plăcere, ci de refacere sufletească: proaspăt ieșită dintr-un naufragiu conjugal, autoarea-personaj își oblojea singurătatea vizitând meleaguri străine și căutând să uite de fărâmele și cioburile de acasă. Într-un stil deopotrivă agreabil și pătrunzător, fără prețiozități de european în mijlocul ,sălbaticilor", dar și fără notația strictă, de ghid turistic, cu care alți călători cred a face literatură, Tatiana Covor reușea să atragă atenția, înfățișându-se deodată ca o
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
specificul național, deci cam tot ce se discută despre anii '30, cu greșelile și greșiții lor, Alexandru Paleologu scoate un portret surprinzător al lui Eliade, cel pe care l-a văzut ca pe fratele mai mare, plecat de mult de-acasă, cu care nu mai ai de-a face. Dominanta personajului? Inteligența, singura în stare să înnoade firul, măcar acum, cînd îi răsfoim, între mult prea tineri și nu încă bătrîni. Toate utopiile (și Jungenrepublik, să zic așa, a lui Eliade
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
și publicate în engleză de nepotul doctorului Stroia, doctorul Dan Dușleag, din Bloomington - este fața, pentru majoritatea dintre noi ascunsă a lumii comuniste. Nu împlinisem nici șapte ani în 1953, cred, când unul dintre vecinii mei a fost ridicat de acasă de oameni înarmați și nu s-a mai știut nimic de el până când am intrat la facultate, în 1965. Nimeni n-a comentat în nici un fel arestarea lui. Nimeni nu l-a întrebat la întoarcere unde a fost. Am trăit
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
de-a face cu imprecații politice. E remarcabilă forța interioară cu care Stanciu Stroia pune stavilă istoriei. Și e, de asemenea, remarcabilă modestia lui: nu se vede în rolul de martir și nu suferința lui contează. E mereu cu gândul acasă. E hotărât să supraviețuiască fiindcă are o datorie față de familie. Această cuviință ancestrală e tocmai rădăcina pasiunii lui pentru istorie. Istoria doctorului Stroia e profund morală. Aberații cum a fost comunismul nu au loc în ea, nu merită descrise, drept care
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
trebuie judecată ținînd cont de acest lucru. Alfonso Nitti e un tînăr ambițios care-și părăsește satul natal și se angajează ca funcționar la o bancă din oraș, ca să-și poată sprijini mama bolnavă și bătrînă pe care o lăsase acasă. Ca și în Senilitate, și aici conflictul e generat de o femeie, fiica directorului băncii la care lucrează tînărul; urmează, previzibil, o aventură cu aceasta, din care duhul lipsește (sînt absolut splendide pasajele în care Alfonso mărturisește mucalit lipsa calităților
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
trăiește o poveste de dragoste nebună cu unchiul mic, pictorul. Năsoasa asta de Lialia a venit, nu se știe cum, în casă la rude, la Dașa, verișoara ei de-a doua, și i-a cășunat pe taică-său. El stă acasă, în camera din fund, desenează. O minune de ilustrații, cu păsări în colivii, cu niște versuri... E pictor grafician. Are părul negru, ondulat, lung. Până la umeri. Are o haină albastră, sub ea o cămașă în carouri roșu cu albastru. La
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
prietena fiicei lui, chiar în casa lui, iar în timpul ăsta nevasta lui adevărată dă consultații pentru femei la trei blocuri de aici, pe strada Molceanovka și, dac-ar fi să fim răi, ar putea chiar să dea o fugă până acasă o secundă, ca să bea, de pildă... un ceai Dar părinții Lialkăi? Ce-o fi crezând mama ei, Stela, aia cu fundul lat, verișoară primară cu Jenia? Că fata se duce la școală fluturându-și servieta jerpelită? Dar tăicuțul ei, Konstantin
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
mic? La urma urmelor, n-are decât treisprezece ani. E un copil, simte nevoia să fie ocrotită. Dar ce hram poartă pictorul ăsta al nostru? Snobul ăsta plictisit! Sacou din piele de antilopă! Eșarfă la gât! Mâini îngrijite! Manichiurista vine acasă. Chiar el i-a spus parcă Jeniei că, pentru ce face, mâinile lui trebuie să fie într-o stare perfectă, ca la pianiști... Luat așa, în totul, aduce mai degrabă cu un homosexual. Și uite, te trezești că-i pedofil
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
a invitat-o imediat să le facă o vizită, și e bine că nu trebuie să meargă la dracu-n praznic. Jenia i-a spus că o să vină altă dată în vizită, dar că acum trebuie să se întâlnească nu acasă, ci altundeva, într-un loc neutru. S-au întâlnit lângă cinematograful Arta, el i-a propus să intre la cafeneaua Praga. - S-a întâmplat ceva cu tine, Jenia? Ai o față înfuriată, parcă ai luat foc, o întrebă binevoitor pictorul
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
a sfârșit. El a înțeles. A rămas consternat. A izbucnit în hohote de râs. A dorit s-o vadă pe copila care a avut ideea să născocească despre el așa o poveste trăsnită. Nu-și amintea de ea. Or veni acasă multe puștoaice, prietene de-ale Dașei, da' cine le ține socoteala? Pe urmă, luându-și o piatră de pe inimă, Jenia izbucni și ea în râs. - Înțelegi tu, dragul meu, că oricum te-am dat de gol cu amanta ta? - Într-
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
Ioan Lăcustă Între cele multe care încă sunt de recuperat pentru ca sufletul Basarabiei să se simtă, astăzi, acasă în România, se află și gazetăria și gazetarii de odinioară, îndeosebi din anii interbelici. Nicăieri în altă parte ca în efemera pagină a ziarului nu se păstrează spiritul vremilor duse, freamătul oamenilor de atunci, cu zbuciumul, prăbușirile sau înălțările lor
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]