61,760 matches
-
politic agnostic, pe care l-a întâlnit în tren cu prilejul unei deplasări la Indianapolis în 19 septembrie 1876. Ingersoll l-a invitat pe Wallace să i se alăture în compartimentul său pe parcursul călătoriei. Cei doi bărbați au dezbătut ideologia religioasă, iar Wallace a abandonat discuția, dându-și seama cât de puțin știa despre creștinism. El s-a hotărât să realizeze o cercetare proprie pentru a scrie despre viața lui Cristos. Wallace a explicat: „Mi-era rușine de mine și mă
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
în popularitate cu Biblia în Epoca de Aur, a fost inspirat de o discuție cu un agnostic îndârjit și scris de un autor care nu a fost niciodată un membru al vreunei biserici. Publicarea sa a produs speculații cu privire la credința religioasă a autorului. Wallace a susținut că atunci când a început să scrie "Ben-Hur", el nu a fost „deloc influențat de un sentiment religios” și „nu avea nici o convingere despre Dumnezeu sau Cristos”, dar el a fost fascinat de povestea biblică a
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
autor care nu a fost niciodată un membru al vreunei biserici. Publicarea sa a produs speculații cu privire la credința religioasă a autorului. Wallace a susținut că atunci când a început să scrie "Ben-Hur", el nu a fost „deloc influențat de un sentiment religios” și „nu avea nici o convingere despre Dumnezeu sau Cristos”, dar el a fost fascinat de povestea biblică a călătoriei celor trei Magi pentru a-l găsi pe Isus, regele iudeilor. După studierea intensivă a Bibliei și a Țării Sfinte și
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
trebuie să fie prezent ca actor în nicio scenă din creația mea. Oferirea unei căni cu apă lui Ben Hur la o fântână din apropierea Nazaretului este singura încălcare a acestei reguli... Am vrut să fiu atent din punct de vedere religios pentru că fiecare cuvânt pe care El l-a rostit trebuia să fie un citat literal dintr-unul dintre sfinții Săi biografi. Wallace a folosit doar dialoguri din Biblia regelui Iacob pentru cuvintele lui Isus. El a creat, de asemenea, scene
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
altceva nu ar fi putut să o facă”. Alții care au fost inspirați de roman s-au dedicat slujirii creștine și au devenit misionari, unii dintre ei ajutând la traducerea lui "Ben Hur" în alte limbi. Acest tip de sprijin religios a contribuit ca "Ben Hur" să devină unul dintre cele mai bine vândute romane ale acelor vremuri. El nu numai că a redus rezistența publicului american față de roman ca formă literară, dar adaptările sale ulterioare au contribuit la transformarea unor
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Anglia), Sydney și Melbourne (Australia). Adaptarea teatrală a fost văzută de aproximativ douăzeci de milioane de spectatori, iar William Jennings Bryan a pretins că a fost „cea mai mare piesă jucată pe scenă din punct de vedere al tonului său religios”. Popularitatea sa a contribuit la apariția unei noi categorii de spectatori la teatru, „mulți dintre ei enoriași devotați, care fusese anterior suspicioși cu privire la teatru”. Momentul-cheie al spectacolului a recreat cursa de care cu cai vii și care adevărate care alergau
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Estonia, o zonă protestantă din punct de vedere istoric, este una dintre țările „cele mai puțin religioase” din lume, doar 14% din cetățeni declarând că religia este o parte importantă a vieții lor de zi cu zi. Populația religioasă este predominant creștină și include adepți ai 90 de culte, cei mai numeroși fiind creștinii ortodocși și creștinii
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
Estonia, o zonă protestantă din punct de vedere istoric, este una dintre țările „cele mai puțin religioase” din lume, doar 14% din cetățeni declarând că religia este o parte importantă a vieții lor de zi cu zi. Populația religioasă este predominant creștină și include adepți ai 90 de culte, cei mai numeroși fiind creștinii ortodocși și creștinii luterani. Potrivit lui Ringo Ringvee, „religia nu a jucat niciodată un rol important în luptele politice sau ideologice” și „tendințele care au predominat
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
în luptele politice sau ideologice” și „tendințele care au predominat la sfârșitul anilor 1930 pentru stabilirea unor relații mai strânse între stat și Biserica Luterană s-au încheiat cu ocupația sovietică în 1940”. El afirmă în continuare că „lanțul tradițiilor religioase a fost rupt în cele mai multe familii”, ca urmare a politicii sovietice de propagare a ateismului de stat. Între recensămintele din 2001 și 2011, cultul ortodox a depășit luteranismul și a devenit cea mai mare confesiune creștină din țară, punând capăt
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
și 2011, cultul ortodox a depășit luteranismul și a devenit cea mai mare confesiune creștină din țară, punând capăt celor câteva secole de predominanță protestantă în cadrul populației creștine a țării. Cu toate acestea, luteranismul rămâne încă cel mai popular grup religios în rândul etnicilor estonieni, în timp ce Ortodoxia este practicată în principal de membrii minorității etnice ruse. Creștinismul a fost adus în Estonia în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni, iar în timpul Reformei Protestante Biserica Evanghelică Luterană din Estonia a devenit
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
al XIII-lea de către cavalerii teutoni, iar în timpul Reformei Protestante Biserica Evanghelică Luterană din Estonia a devenit biserică de stat. Robert T. Francoeur și Raymond J. Noonan au scris că „în 1925, biserica a fost separată de stat, dar educația religioasă a rămas în școli și clerul a fost instruit la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. Odată cu ocupația sovietică și implementarea legislației anticreștine, Biserica a pierdut peste două treimi din clerul ei. Activitățile religioase cu copii și tineret, precum și
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
separată de stat, dar educația religioasă a rămas în școli și clerul a fost instruit la Facultatea de Teologie a Universității din Tartu. Odată cu ocupația sovietică și implementarea legislației anticreștine, Biserica a pierdut peste două treimi din clerul ei. Activitățile religioase cu copii și tineret, precum și cele editoriale au fost interzis, proprietatea bisericii a fost naționalizată, iar Facultatea de Teologie a fost închisă”. Aldis Purs, un profesor de istorie la Universitatea din Toronto, scrie că în Estonia, la fel ca în
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
nepoților săi, Francesco și Scipione. Împreună cu ei călătorește și urmează cursuri de filosofie la Padova (1557) și la Napoli (1559). În iulie 1559 era din nou la Padova. Predicile lui Benedetto Palmio îi schimbă viața și-l îndreaptă spre vocația religioasă. Prietenia cu Gagliardi îl conduce în Compania lui Isus. Amândoi sunt admiși la 29 septembrie 1559, la Roma, de către Diego Lainez. După câteva săptămâni de noviciat urmează studii teologice la Colegiul Roman. Și-a întrerupt studiile întrucât a fost trimis
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
pierdere a Epirului în fața Greciei. Liga de la Prizren a organizat rezistență armata în Gusinje, Plav, Shkodra, Prizren, Preveză și Janina. Un lider local descria frontieră că „plutind pe sânge”. La 10 iunie 1878, circa optzeci de delegați, mai ales lideri religioși musulmani, șefi de clanuri și alte persoane influente din "vilayetele" otomane Kosovo, Monastir și Janina, s-au întâlnit în orașul Prizren din vilayetul Kosova. Circa 300 de musulmani au participat la adunare, inclusiv delegați din Bosnia și mutasarriful (administratorul sangeacului
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
și abia apoi albanezi. Unii delegați, în frunte cu șeicul din Kalkandelen, au susținut această poziție și au pus accent pe solidaritatea musulmană și pe apărarea pământurilor musulmane, inclusiv Bosnia și Herțegovina. Această poziție inițială a ligii, bazată pe solidaritatea religioasă a stăpânilor de pământ și a membrilor administrației otomane cu autoritățile religioase, a fost motivul pentru care s-a propus denumirea „Comitetul Adevăraților Musulmani” (în albaneză: "Komiteti i Myslimanëve të Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
au susținut această poziție și au pus accent pe solidaritatea musulmană și pe apărarea pământurilor musulmane, inclusiv Bosnia și Herțegovina. Această poziție inițială a ligii, bazată pe solidaritatea religioasă a stăpânilor de pământ și a membrilor administrației otomane cu autoritățile religioase, a fost motivul pentru care s-a propus denumirea „Comitetul Adevăraților Musulmani” (în albaneză: "Komiteti i Myslimanëve të Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat pe ideea autonomiei Albaniei și pe crearea conștiinței identității albaneze care să
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
s-a propus denumirea „Comitetul Adevăraților Musulmani” (în albaneză: "Komiteti i Myslimanëve të Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat pe ideea autonomiei Albaniei și pe crearea conștiinței identității albaneze care să nu țină cont de liniile religioase sau tribale. După ce nu au reușit să-și îndeplinească cererile pe cale diplomatică, albanezii s-au lansat pe calea conflictului militar cu vecinii balcanici. Liga de la Prizren avea 30.000 de membri înarmați sub controlul său, care au lansat o revoluție
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
șapte ani mai tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar un alfabet. Fiecare din cele trei variante disponibile, cel latin, cel chirilic și cel arabesc, implicau diferite conotații politice și religioase
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar un alfabet. Fiecare din cele trei variante disponibile, cel latin, cel chirilic și cel arabesc, implicau diferite conotații politice și religioase față de care există un segment al populației care se opunea. În 1878, nu existau școli cu predare în albaneză în cele mai dezvoltate zone revendicate de Liga, si anume Gjirokastër, Berat și Vlorë—unde în școli se predă fie în
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
(n. 10 octombrie 1969, Roșiorii de Vede) este un scriitor și scenarist român. Principalele genuri abordate în creațiile sale sunt science fiction-ul, ficțiunea speculativă și thrillerul religios. În 2013 a fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF. În 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman cu "Atavic", iar în 2016 premiul pentru cel mai bun roman cu
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
unde a fost ridicat lăcașul de cult se afla o biserică construită între anii 1799-1803, în stil baroc. În data de 9 octombrie 1926, sub președinția dr. Ilie C. Barbul, prefectul județului, a fost înființată "Asociația Româncelor Sătmărene", cu scop religios, filantropic și național, președintă fiind aleasă doamna Lucreția Eugenia Barbul. Până în anul 1932, când au început lucrările de construcție ale catedralei, doamnele din asociație au strâns suma de 3,5 milioane lei în folosul clădirii catedralei. În anul 1932 încep
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
catedralei. În anul 1932 încep lucrările de demolare a vechii biserici, după ce, în data de 14 iunie s-a săvârșit ultima liturghie, iar Sfintele Taine s-au dus în procesiune la Biserica romano-catolică Calvaria, unde românii greco-catolici au ținut slujbele religioase până în anul 1937, anul în care s-a finalizat construcția noii catedrale. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi (fratele pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P. Liteanu. Edificiul respectă planimetria bizantină
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
Atavic (2014) este un thriller religios science fiction al scriitorului român Liviu Surugiu. Prima versiune a romanul a fost scris[ ]n 1983, sub forma unei povestiri. După numeroase revizuiri, textul a ajuns la dimensiunile unei nuvele, publicate prin forțe proprii în 2011 sun titlul "Imman". În
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
transplantarea urgentă a unor țesuturi. Arheologul apelează la mumia descoperită, însă, odată cu țesuturile bine conservate ale acesteia, în trupul fiicei sale este transferat și un blastocist. Cercetările revelează faptul că acest embrion reprezintă copilul lui Iisus. O serie de facțiuni religioase și politice de pe glob încep o cursă fără scrupule în care încearcă să pună mâna pe noul Mesia. Irin acceptă să se sacrifice pentru siguranța copilului său, care este dus la o mănăstire și pus sub protecția lui Rus Vil
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]