65,481 matches
-
din cîte există. Mai departe, autoarea e convinsă că motivul pentru care ne-o putem închipui pe Emma Bovary - cum arată, ce nuanță au ochii ei, ce expresie i se zugrăvește pe figură în momentul cînd Charles sosește pe neașteptate acasă - se leagă de un fel de preambul fabulatoriu la care ne poftește Flaubert, făcîndu-ne să ne închipuim o serie de obiecte menite să ne stimuleze facultatea închipurii, ca un exercițiu pregătitor. Structurile solide, susține Scarry, sînt cel mai greu de
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
Aza ș.a. Și în care se urmărește o idee generală sau o concluzie paradoxală: replica moromețiană a bunicului, cea care dovedește astfel că "el nu spunea/ decît lucruri subțiri"; privațiunile aduse de foametea din 1946 "cînd cine nu fugea de-acasă/ uita ce-nseamnă sîrgul gurii"; dușmănia dintre Brăila și Galațiul natal oglindită în situația vînzătorului de semințe de Brăila pe strada principală din Galați etc. De multe ori însă efectul e ratat prin disproporția dintre amploarea concluziei (moralei) și insignifianța
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
toate acestea, e și perspectiva: stilistician, Zamfir a căutat să împace această ramură a criticii literare cu diacronia. Conceptul de stilistică diacronică, ce li s-ar fi părut înaintașilor săi, oximoronic, îi aparține. Nu numai în literatura română se simte acasă. Aș putea numi alte cîteva, printre ele una nu chiar la îndemîna criticilor români, și anume literatura portugheză. Studiul său despre poezia lusitană a atras atenția conaționalilor lui Pessoa. Cunosc, printre confrații noștri de ieri și de azi, specialiști în
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
povestesc cei intervievați e o dovadă a capacităților lor lingvistice: folosesc o limbă corectă, cu farmec dialectal, cu elemente de expresivitate populară. întrebările - "Cum se vorbea în sat?" (p. 69), " Ce limbi străine știți?" (p. 98), "în ce limbă vorbeați acasă?" (p. 116) etc. - orientează în bună măsură tematica lingvistică, dar aceasta apare adesea și spontan. Găsim în carte informații și comentarii despre orientarea pragmatică a românilor din zonă pentru limba germană ("folosul limbii nemțăști", argumentat într-un manual de la 1785
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
România: șvabii și sașii nu se înțeleg între ei dacă își vorbesc dialectul respectiv (p. 69, 82, 141); uneori fiecare sat are graiul său particular (p. 76, p. 328). E consemnată și surpriza unui vorbitor care își întîlnește graiul de-acasă în Germania, într-un context total diferit, folosit chiar în situații oficiale: "Să știți că eu am crezut că limba noastră nu mai există"; "Și asta-i așa de interesant, că vorbește unu' care-i în funcție și vorbește în
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
Vasile Gorduz, Neculai Păduraru, Paul Vasilescu, Horia Bernea și alte zeci de artiști și de istorici de artă, alături de care ține aproape și acest ,,oarecare Șușară", cel care, contrar spuselor lui Modorcea, a văzut pe viu, chiar la dl Stanciu acasă, ,,operele" de pe urma cărora mulți neputincioși visează munți de glorie și porcoaie de bani. Dacă într-o parte s-au adunat, așadar, cercetătorii și artiștii profesioniști, oamenii care știu cum se face și cum se judecă o lucrare de artă, e
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
și "Sfrijiți", hălăduind, într-o continuă dezorientare, pe un acoperiș părăginit, ce ține loc de paradis și de infern deopotrivă, un fel de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba lui: "Sfrijitul 1: (care a privit scena tot timpul, bombăne distant): Cer lângă cer! Unul... departe... să fi găsit..." Ca și în teatrul absurd, nonsensul pare să țină loc de
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
și am vrut să-ți transmit cît m-a bucurat lectura ei. Ești un scriitor elocvent și am fost captivat de la început pînă la sfîrșit de istoria tranziției dumitale de la o cultură la alta, ca și de vizita de întoarcere acasă. Americanii au fost atît de feriți de totalitarismul și spaima pe care le descrii, încît e binevenit pentru norocoși ca noi să citim despre o experiență ca a dumitale. Portretul pe care îl pictezi oribilului Ceaușescu - descrierea întîlnirii personale cu
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
mai tîrziu viața de lăturaș dusă de dragul ei." Nu frecventa deocamdată cursuri. "Înainte cu o săptămînă, scria el Ștefaniei la 3 decembrie 1933, am hotărît să nu urmez deloc cursurile, cel puțin în semestrul acesta, ci să citesc de zor, acasă întîi, ce am de cetit și apoi la bibliotecă. Poate voi da totuși, din cînd în cînd, la cîte un curs". Pentru a-și lua doctoratul, trebuia, mai întîi, să treacă un greu examen la latină. Era decis să-l
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
nu aflăm în această corpolentă corespondență nici opiniile sale despre Germania hitleristă. S-a ferit să le formuleze sau viitoarea sa soție le-a expurgat? Să ne gîndim că aproape în aceeași perioadă Cioran era bursier în Germania și trimetea acasă, pentru revista Vremea, articole entuziaste despre Hitler și sistemul său nazist care, atunci, se constituia. Golopenția, fire cumpănită de bănățean, își vedea de rosturile doctoratului pe care îl pregătea, ferindu-se să comunice opinii despre Germania hitleristă în care, totuși
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
Școlii monografice. După amînări, care erau prea îndelungate, se logodește oficial cu Ștefania Cristescu și, apoi, se căsătoresc. În mai 1937 scria că s-a înțeles cu Gusti să se dedice total învățămîntului. Asta pentru că, după experiența anului de la reîntoarcerea acasă, spunea el antironic, "n-am ajuns "să salvez țara" nici într-o grupare politică, nici în administrație, e concentrarea asupra științei, apucatul hotărît pe drumul Universității." L-a ajutat pe profesor în pregătirea și prezentarea standurilor țării noastre la Expoziția
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
copiilor" și "iubirilor' sale. Cineasta a adoptat o manieră bergmaniană cu ajutorul căreia alter-ego-ul îi circulă printre amintirile exilului din anii '30-'40, amendînd aberațiile totalitarismului și invitînd la o judecată nuanțată a trecutului. "A rămîne în viață" și "a reveni acasă" sînt îndemnuri defel patetice de a rezista și de a-și păstra identitatea chiar și în condițiile în care delațiunea devenise unica modalitate de supraviețuire. Vezi personajul lui Jan Nowicki, care nu-l mai interpretează pe tatăl eroinei, ci e
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
de-ți veni, fă, să fugi cu Milică-n lume, vrusei să te dau după priceptor, zburdalnico, da' tu te-nhăitași cu... (greu de reprodus)... Alta: "Tu, care ești perdută în neagra veșnicieeee,... of și iar of,... lasă că vii tu acasă și-ți arătăm noi (urmează o vorbă urîtă)... of și iar of" etc. Guriști de rînd. Ne scuturăm de orișice răspundere. Din contră, vorbește cuviosul Vasile: Fiule, - cităm - și îți spuneam... Cinșpe mii era prea mult. Dar de unde, păcatele mele
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
zice) băiat deștept, da' știi cum făcu Constantinescu?... Doi inși care jucau șah se întrerupseră și întrebară amîndoi: "Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul, stați așa! Știți cine deține recordul... sau cine
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
zice) băiat deștept, da' știi cum făcu Constantinescu?... Doi inși care jucau șah se întrerupseră și întrebară amîndoi: "Ei, cum?"... Făcu așa - spuse acela - ca un copil pe care-l bate un găligan la școală în recreație și care fuge acasă plîngînd în gura mare lasă că viu eu cu nenea și îți arată el!!! Așa și Constantinescu, plînge că vine cu nenea, și vine, domnule, efectiv, cu Isărescu. Domnilor, domnilor, interveni altul, stați așa! Știți cine deține recordul... sau cine
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
sosise pe lume la 4 septembrie 1881, "la ora 2 după masă, zi senină, înnourată spre seară". La 6 ani frecventează grădinița de copii, recent înființată, a soților Schmidt, "unde, pe lîngă numeroasele poezii românești pe care le știa de acasă, învață versuri în germană, dintre care Der Sandmann Kommt n-o va uita niciodată". Înainte de-a împlini 7 ani, se îmbolnăvi de febra palustră, din pricina bălților din preajmă lăsate de revărsările Bistriței și ale Negelului. Trimis la țară, la
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
că intrăm în normalitate, că ne-am lecuit de suspiciune și mizantropie. Sau poate e un semn de naivitate. Recenta carte a lui David Kirp, profesor la University of California, Berkeley, intitulată cu umor și ironie Almost Home (rom. Aproape acasă), oferă un bun prilej de a reflecta la paradoxurile comunității, de a ține cont de felul în care traiul alături de semenii noștri ne formează dar ne și deformează pe fiecare dintre noi ca indivizi. Kirp propune cititorului o serie de
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
Parlamentul Europei pentru ca negocierile cu România să nu fie întrerupte. Nu cred că asta a contat prea mult în decizia europarlamentarilor, dar Cabinetul Năstase nu se poate plînge că „a fost lucrat” de Opoziție în străinătate, ca să aibă zile negre acasă. Dl Năstase nu poate cere însă Opoziției să-l și aclame pentru că Uniunea Europeană a decis să monitorizeze cu atenție România. Faptul că alianța PNL-PD a cerut demisia guvernului, după ce a susținut că Uniunea nu trebuie să întrerupă negocierile cu Bucureștiul
România a luat cartonașul galben by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13100_a_14425]
-
Opoziția parlamentară ar fi susținut și în țară Guvernul Năstase, după ce a făcut asta în străinătate, atunci chiar că monitorizarea României s-ar face la sînge. Ce credibilitate mai are o opoziție care cîntă în struna Puterii și la ea acasă? Pentru jocul politic de toate zilele, Executivul poate reproșa Opoziției orice, mai puțin că România a intrat în colimatorul Uniunii Europene. Pentru același uz intern poate fi întrebuințată și teoria conspirației și cea a jocurilor de interese externe care umblă
România a luat cartonașul galben by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13100_a_14425]
-
țărancă, îmbrăcată în negru, cu basma pe cap, ca la noi sătencele, tunde iarba la baza Kremlinului, verdeața rebelă ce îndrăznește să-l invadeze. Mașina are un motoraș mititel, însă foarte harnic. Ea tunde buruiana, cu grijă, ca la ea acasă, la țară. Unealta, extrem de modernă și rusticitatea personajului ce o mânuie, trădează contradicția fundamentală a Maicei Rusii: tehnică, armament de ultimul tip, lansare în spațiu, și un suflet feudal, țărănesc, pe care colectivizarea forțată făcută de Stalin l-a împiedicat
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
bîrfă beton: în 1978-1979, bursier Herder la Viena, la recomandarea lui E. Barbu, C. V. Tudor care, „în afară de «Heil Hitler!», nu știa nimic în germană, după o singură lună de frecat menta pe străzile Vienei, a fost făcut pachet și trimis acasă”. Precizăm că, în realitate, lucrurile au fost ceva mai complicate. Că bursierul nu știa germana, asta e neîndoielnic, doar că, suferind de dorul limbii materne, nu a răspuns la nici un apel al celor care dirijau bursele din partea Fundației Herder, refuzînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13101_a_14426]
-
care dirijau bursele din partea Fundației Herder, refuzînd pînă și vizita medicală obligatorie. De frecat menta, n-o freca pe străzi, ci în căminul bursierilor, încuiat în cameră, nebărbierit și în pijama, de unde nu ieșea niciodată. De plecat, a plecat singur acasă, odată ce-și încasase bursa pe 9 luni, cîte prevedea regulamentul. Urmarea acestui minunat gest de patriotism a fost că bursierii români care i-au succedat (între ei, regretatul Mircea Scarlat, recomandat de Al. Rosetti) n-au mai primit bursa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13101_a_14426]
-
Nopți la rând mă vizita. O dată, în stare de veghe, la Pietroșița, vorbeam cu cineva despre ce mai meșteream prin casă și voiam să folosesc un anumit termen. Nu găseam cu nici un chip cuvântul și, înnebunit, am telefonat ca să întreb acasă, la București, chiar dacă asta însemna risipă de parale. Răspunsul nu era altul decât: bricolaj. Mi-am scris mare, pe o foaie, cuvântul, convins că asta mă va ajuta să mi-l întipăresc; peste două zile foaia a dispărut și l-
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
refuzând orice răscumpărare, fiindcă așa cum scria N. Iorga el "nu se ducea peste graniță ca să prindă robi și să-i vândă". Dacă tătarii care au atacat Moldova și-au primit pedeapsa, cei ce au jefuit Polonia s-au întors liniștiți acasă. Pentru a nu fi surprins de asemenea incursiuni, Ștefan cel Mare a reorganizat apărarea graniței de răsărit a țării, ridicând o cetate nouă, la Orhei.
Bătălia de la Lipnic(1740). In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2244]
-
MI-E DOR DE TINE (scrisoare fratelui meu, închis și deportat de sovietici, 1940) Mi-e doar de tine, frate bun și drag... Azi am venit din nou cu toți acasă Și mama ne-a ieșit zâmbind în prag Mi-a spus c-am mai crescut, că-s mai frumoasă. Și Sandu i-a părut c-a mai slăbit Ne-a sărutat pe rând pe fiecare Și-apoi privi departe, în
Mi-e dor de tine. In: Curierul „Ginta latină” by M. B. () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2247]