61,510 matches
-
că în momentul actual pictorul se bucură de o mare prețuire la Muzeul Ermitaj. Casetele Papei Pius al VI-lea Standul Sèvres a oferit artiștilor contemporani posibilitatea de a se exprima prin opere realizate în cel mai mare cuptor cu lemne al manufacturii. S-au înegistrat și aici rezultate bune. Vasul Rapin de Barthélémy Togo, a fost achiziționat cu 35.000 de euro, iar vasul Clermont al tânărului Nicolas Buffé, cu 35.000 de euro. Marile modele au fost propuse la
Elegantul Târg BRAFA 2017 deschide balul operelor de artă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105812_a_107104]
-
atins prețul de 7.500 de euro. Masca din bronz și alabastru din A treia perioada Intermediară În domeniul anticariatului, s-au remarcat două superbe Casete ale Papei Pius al VI-lea, de la 1780, furniruite cu 40 de esențe de lemn, cu aplicații de bronz cizelat și aurit, evaluate la 130.000 de euro. Sfânta Margareta de Antiohia Au urmat sculptura antică, designul, covoarele, între care splendide piese turcești și persane la Galeria Vrouyr din Anvers, și Rame, unele, cum au
Elegantul Târg BRAFA 2017 deschide balul operelor de artă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105812_a_107104]
-
au atras în mod special atenția. Ne-am obișnuit ca în aproape toate licitațiile să existe măcar o lucrare de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina). De data aceasta este propusă bine cunoscuta Țărăncuță din Rucăr, un ulei pe lemn,evaluată la 25.000 - 45.000 de euro și provenind din colecția istorică ing. Eugen Ștefănescu. Pe verso se află autentificare olografă Jean Al. Steriadi: "Cap de țărancă pictură în ulei pe panou de lemn. Semnat dreapta jos, autentic de
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]
-
din Rucăr, un ulei pe lemn,evaluată la 25.000 - 45.000 de euro și provenind din colecția istorică ing. Eugen Ștefănescu. Pe verso se află autentificare olografă Jean Al. Steriadi: "Cap de țărancă pictură în ulei pe panou de lemn. Semnat dreapta jos, autentic de N. Grigorescu." Realizat în a doua jumătate a creației artistului, lucrarea păstrează eclerajul folosit de Grigorescu în multe din portretele sale “Prin temă dar și prin subiect pictural, lucrarea noastră se înscrie în ciclul de
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]
-
Păstorel Teodoreanu În cerdac vine să completeze acel univers pe care Tonitza, atât ca artist, cât și ca soț și tată avea să îl experimenteze timp de 3 ani. Subiectul operei este o fetiță surprinsă odihnindu-se pe balustrada din lemn a pridvorului, pridvor ce ajută nu numai la localizarea opera, ciși la datarea ei. Recursivitatea elementului arhitectural în creația lui Tonitza nu este întâmplătoare, pictorul alegând să puncteze anumite compoziții cu mici efecte decorative sau structurale ca balustrada pridvorului. Valoare
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]
-
Republicii Federale, Joachim Gauck, și a Cancelarului german Angela Merkel, a lui Olaf Scholz, Primarul orașului Hamburg și a lui Jacques Herzog, Sala Mare a găzduit concertul inaugural. Un edificiu futurist în inima orașului Hamburg Realizată în esențe deschise de lemn, cu pereții albi și fotoliile îmbrăcate în tweed gri, sala este luminoasă, aerată și contemporană fără agesivitate. Căile de acces, scările și foaierele, cu jocul lor subtil de linii drepte și curbe blânde, de coloane și deschideri către exterior, pregătesc
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
teatru înghețate, comisiilor de vizionare și discuțiilor interminabile pentru replicile unei piese. Ei bine, într-o astfel de iarnă am fost chemat la o ședință în sălile Muzeului de Istorie a orașului București, la Palatul Șuțu. Puseseră șase-șapte bănci de lemn, fără spătar, și înaintea lor o masă tot din lemn, la care se așezase șeful municipal al Culturii, care ne urmărea încruntat cum ne înghesuiam unii în alții, încotoșmănați, cu mâinile vârâte cu mănuși cu tot în mânecile paltoanelor și
Dinu Săraru, un romancier pentru toate anotimpurile… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105826_a_107118]
-
unei piese. Ei bine, într-o astfel de iarnă am fost chemat la o ședință în sălile Muzeului de Istorie a orașului București, la Palatul Șuțu. Puseseră șase-șapte bănci de lemn, fără spătar, și înaintea lor o masă tot din lemn, la care se așezase șeful municipal al Culturii, care ne urmărea încruntat cum ne înghesuiam unii în alții, încotoșmănați, cu mâinile vârâte cu mănuși cu tot în mânecile paltoanelor și cu căciulile trase până la bărbie peste urechile degerate. Ne-a
Dinu Săraru, un romancier pentru toate anotimpurile… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105826_a_107118]
-
Milanului, Ludovico Sforza, care ar fi comandat portretul. Hermina pe care tânăra o tine în brațe ar putea fi o aluzie la Ducele de Milano, decorat cu Ordinul Herminei. Publicul admirând capodopera lui Leonardo da Vinci Realizat în ulei pe lemn, între 1489 și 1490, tabloul a rămas probabil în proprietatea Ceciliei Gallerani, devenită doamna Bergamini, până la moartea acesteia, în 1536. Soarta lui timp de 300 de ani după aceea a rămas un mister, ca și condițiile achiziționării lui, în jurul anului
Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci, răscumpărată de Polonia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105878_a_107170]
-
care le ocupa, și «aliații», adică rușii, și mai brutali decât dușmanul, în Moldova, pe care de asemenea o ocupau, erau înfofoliți în șubele lor, ocupaseră clădirile cele mai bune, din care îi goniseră pe locatari, și puseseră mâna pe lemnele de foc; lor nu le păsa de frigul ce se abătuse și mai năprasnic peste nenumărații români în zdrențe, fără case sau înghesuiți în locuințe neîncălzite. În această Moldovă suprapopulată, subnutrită, devastată, mizeria și foametea, din care ia naștere tifosul
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
suprafață de teren, pe care o dăruiește mănăstirii Curchi. Donatorii Teodor Sabău și soția să se călugăresc, sub numele de Filaret și Magnisia. Prin anii 1817-18, călugării mănăstirii Curchi care lucrau pe această moșie construiesc aici un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
să se călugăresc, sub numele de Filaret și Magnisia. Prin anii 1817-18, călugării mănăstirii Curchi care lucrau pe această moșie construiesc aici un mic schit din lemn. Între anii 1870-73 călugării construiesc, cu ajutorul răzeșilor din satul Pripiceni, o biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1903 este construită biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce la despărțirea lor. În octombrie 1959 "schitul Pripiceni-Curchi" se desființează
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
Biserica de lemn „Acoperemântul Maicii Domnului” din Palanca, raionul Călărași este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de importanță națională din Republica Moldova. Lăcașul este ridicat pe un fundament de piatră și are particularități tipologice cu bisericile din Horodiște și Vorniceni, elementele
Biserica de lemn din Palanca () [Corola-website/Science/333900_a_335229]
-
Ulmus gablra"), tei pucios ("Tilia cordata"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestică"), alun ("Corylus avellana"), măceș ("Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), salba moale ("Euonymus europaeus"); Ierburi și flori: colțișor ("Dentaria bulbifera"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), leurda brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), ("Allium ursinum"), vinarița ("Asperula odorata"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), garofița albă de stânci ("Dianthus
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
care scrie că sunt bogați și curați. Era o ocupație veche a băieșilor, pe care au abandonat-o după un timp. Dimitrie Cantemir scrie la rândul său, în "Descriptio Moldaviae" (1714), despre țigani aurari. Nume de familie ce reflectă prelucrarea lemnului și aurăritul practicate de romi apar în documente din Transilvania din prima jumătate a secolului al XVIII-lea: în 1735 cel al unei femei pe nume Kalános („lingurar” în maghiară) condamnată pentru vrăjitorie; în 1737, nume cu același sens pe
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
lingurarii din Țara Românească și din Moldova. Un autor sârb, Spiridon Jović, într-o carte apărută în 1835, relatează despre țiganii care trăiau în regiunea graniței militare din Slavonia a Imperiului Austriac, și dintre care o parte făceau obiecte din lemn, mai ales albii. Termenul „băiaș” tradus printre altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
nordul Croației de astăzi, spre sud în Țara Românească și Bulgaria și spre est în Moldova. Această migrație ar fi pornit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Și-au continuat ocupația legată de aur, la care au adăugat ulterior prelucrarea lemnului în ustensile de gospodărie. O parte din cei care au trecut în sudul Dunării ar fi revenit în Țara Românească, aducând cu ei obiceul gurbanului (vezi mai jos secțiunea Obiceiuri, folclor, religie), împrumutată de la populațiile din Bulgaria, precum și unele cuvinte
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
aceste variante provenind din termenul românesc "băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim pentru toți membrii acestei etnii. După ce au abandonat activitatea de colectare a aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe, roți, piese pentru războaiele de țesut, albii, donițe, străchini, linguri, fuse, mosoare etc. Conform tuturor cercetătorilor, aceasta a fost ocupația principală atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și a celor din țările în
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și a celor din țările în care au emigrat. Până la al Doilea Război Mondial au trăit în general în bordeie sau colibe, în păduri sau la marginea unor păduri de unde procurau lemnul și unde îl prelucrau, în apropierea satelor. Duceau o viață de nomadism redus, în sensul că erau stabiliți pe teritoriul câte unui sat și se deplasau în localitățile din apropiere pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
În Serbia, pe lângă astfel de fenomene sociale, a existat și există cel al plecării la muncă în străinătate. Alt motiv al pierderii ocupației tradiționale a băieșilor a fost scăderea cererii pentru produsele lor, înlocuite de obiecte din plastic sau din lemn produse industrial. Cultura scrisă și școala nu fac parte din trandițiile romilor, și nici băieșii nu fac excepție. De exemplu în Ungaria, înainte de 1945 numai jumătate din copiii romi frecventau școala timp de câțiva ani. E drept că în a
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
1990, băieșii au fost printre cei mai afectați de șomaj, din cauza nivelului lor scăzut de școlarizare și calificare. Pentru cei care ar vrea să trăiască din meseria tradițională, practicarea acesteia este împiedicată și de dificultatea cu care ajung să procure lemn, neavând păduri în proprietate și nici mijloace de a cumpăra lemn. În România se întâlnesc rudari care lucrează în domeniul lemnului, dar la exploatarea mai mult ilegală și transportul acestuia. Unii au căruțe, cal (cai) și eventual ferăstrău cu lanț
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
nivelului lor scăzut de școlarizare și calificare. Pentru cei care ar vrea să trăiască din meseria tradițională, practicarea acesteia este împiedicată și de dificultatea cu care ajung să procure lemn, neavând păduri în proprietate și nici mijloace de a cumpăra lemn. În România se întâlnesc rudari care lucrează în domeniul lemnului, dar la exploatarea mai mult ilegală și transportul acestuia. Unii au căruțe, cal (cai) și eventual ferăstrău cu lanț. Aceștia exploatează și scot lemnul din pădure. Câțiva mai bogați au
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
ar vrea să trăiască din meseria tradițională, practicarea acesteia este împiedicată și de dificultatea cu care ajung să procure lemn, neavând păduri în proprietate și nici mijloace de a cumpăra lemn. În România se întâlnesc rudari care lucrează în domeniul lemnului, dar la exploatarea mai mult ilegală și transportul acestuia. Unii au căruțe, cal (cai) și eventual ferăstrău cu lanț. Aceștia exploatează și scot lemnul din pădure. Câțiva mai bogați au camion cu care îl transportă la câmpie, iar alții, care
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
și nici mijloace de a cumpăra lemn. În România se întâlnesc rudari care lucrează în domeniul lemnului, dar la exploatarea mai mult ilegală și transportul acestuia. Unii au căruțe, cal (cai) și eventual ferăstrău cu lanț. Aceștia exploatează și scot lemnul din pădure. Câțiva mai bogați au camion cu care îl transportă la câmpie, iar alții, care nu au nici căruțe, lucrează cu brațele pentru ceilalți. În alte locuri lucrează ocazional la agricultori. În diferite țări, băieșii fără loc de muncă
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
de asemenea, un cercetător a întâlnit femei bătrâne care făceau fuse. În Serbia, în anul 2005, din satele Orašje și Plažane (districtul Pomoravlje) erau mulți plecați la muncă în străinătate, dar cei rămași acasă produceau încă fuse și linguri de lemn, iar condițiile lor de trai erau relativ bune. În Ungaria sunt băieși tiseni (de la Tisa) care s-au profilat pe confecționarea de coșuri și alte produse din nuiele. În Slovacia, un cercetător a avut un interlocutor băieș care în 1999
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]