63,417 matches
-
nu numai datorită definiției pe care o dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum “homofobie” sau “homofobic”. Absența acestor cuvinte sugerează că autorii, membrii ai Academiei Române și a clasei intelectuale românești sunt sclavii unei gândiri închistate și pline de prejudecăți. Dicționarul încarnează subdezvoltarea gândirii intelectuale românești, care răspândită în societate prin educație, cauzează stigmatizarea persoanelor LGBT de-a lungul întregii vieți, nu numai de către persoanele fizice, ci și de către instituțiile de învățământ. V.I. Crezi in capacitatea artei de-
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
este zugrăvit, văruit, iar dacă vine cineva de la televiziune să filmeze, îi duc acolo unde este curat. Să vadă ce frumos e făcut. Iar la etajul doi sunt două camere aranjate cu așternuturi noi, frumos, iar în rest saltelele vechi, pline cu gândaci. Dar măcar este renovată o parte, și gândacii s-au mutat acolo unde este renovat - gândacii măcar au posibilitatea să se mute, au deja camere curate. Dar noi am rămas cu aceeași mizerie. Sunt oameni angajați să facă
Noi acolo suntem ca într-o închisoare! () [Corola-website/Science/296093_a_297422]
-
comisie specială, să verifice toate camerele, condițiile de peste tot, nu să îi aducă acolo unde vrea să îi ducă doamna director. Să meargă în toate camerele, și la etajul doi și la etajul trei. Pentru că la etajul doi sunt camere pline cu gândaci, cu mucegai, și nimeni nu face nimic! PARTEA A II-A Domnule M., ce s-a întâmplat în luna decembrie la Centru? După întâlnirea noastră, a fost luată măsura de închidere a centrului din Vasile Stolnicul, din cauza mizeriei
Noi acolo suntem ca într-o închisoare! () [Corola-website/Science/296093_a_297422]
-
orice stat european ni le acordă, dar noi nu le cunoaștem. Gândiți-vă că sunt femei de la țară, dar nu numai, unele n-au făcut altceva decât să prăsească, au emigrat pe la 50 de ani, de sărăcie, au nimerit în plin Occident, privesc în jur cu ochi speriați și habar nu au ce să facă cu viața lor chinuita. Rabdă și atât. Ce drepturi nu v-au fost respectate cel mai frecvent de către angajatori?</i> Am suportat mobbing (n.m. hărțuire) o
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
să uităm de tot că suntem la scoala. Afară se făcea cald, în curtea împrejmuita de garduri înalte și de porți din grilaj înfloriseră pomii și crescuse iarbă. Atelierele s-au ținut vinerea, după ore, și după o saptămână întreaga plină de teme și de obligații. Au fost momente în care ne-am dat cu toții interesul și altele în care copiii nu-și doreau decât să iasă mai repede la joaca, în curte (ceea ce am și făcut, toți). Au fost dați
În viitor - Am zis bine? () [Corola-website/Science/296102_a_297431]
-
gesturile ei se ghicește o hotărâre de neînfrânt. Energia ei impetuoasa, elanul ei, izvorăsc din conștiința legăturii cu masele. Gura ei întredeschisa pronunța desigur cuvinte de îndemn, care au un efect imediat în sufletul celor care o înconjura. Figurile acestora, pline de vitalitate, ca și cea a eroinei, de altminteri, sunt admirabil desenate, „pe caracter” cum ar fi spus Ressu. Pe fețele lor aspre, muncite, în ochii lor ce strălucesc cu pasiune, tăbăcarii exprimă adeziunea lor completă, sigură de victorie, la
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
noastră”. Apartenența la cultul consumului se construiește complet diferit de cea la cultul național, și nu umple golul lăsat de destructurarea acesteia, din moment ce se articulează practic pe statutul economic în interiorul unui sistem al inegalităților. Fantasma abundenței, a unei vieți strălucitoare, pline de bunuri de consum, nu rezistă în fața ”realității” și nu împlinește aceleași nevoi. Și probabil că, din perspectiva unei critici a naționalismului, aceasta e una dintre cele mai serioase teme de reflecție deschise de mărturiile din Vremuri second-hand: cum funcționează
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
și analiză" din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină nouă asupra raportului dintre artist și societate prin teoria selecției, insistând asupra corespondenței dintre idealul artistic și aspirațiile publicului la un moment dat, relație care explică soarta plină de peripeții a artistului de geniu, totdeauna receptat printr-o latură a creației sale și succesul sau insuccesul artistului conformist. În cel de-al doilea, Ibrăileanu stabilește, referindu-se la romanul contemporan, două tipuri mai răspândite, unul constând din prezentarea
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul. Din copilăria într-un oraș în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Atmosferă orașului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei "Angajare de clown". Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
bienala din Veneția; călătorește în Italia. În 1959 se instalează în atelierul din strada Lepic. În 1961 călătorește în Italia. Se instalează la Varangéville, unde lucrează în cea mai mare parte a timpului. În 1965, creează un ansamblu de tablouri-obiecte pline de inventivitate și vioiciune, regrupate sub titlurile ""Mythologie"". și ""Fêtes des mythes"". Mitologia lumii moderne, unde omul este înfățișat cu umor, tandrețe și pesimism totodată, înstrăinat de noile sale "mame" care sunt ""L'automoma"" și ""L'aeroplapa"". Critica sau acceptarea
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
în care "realitatea devenea un lucru teribil de vătămător", dar pe care viața a făcut-o mai acceptabilă. Nu se va nega că aceste tablouri, pictate la Varangéville, în 1964 la Athanor, unde Victor Brauner s-a retras, sunt viziunile pline de umor și de fantezie a lumii viitorului, pe care voia să ni le lase, ca un dar (sărbătoare) pe care ni-l oferă ea acum. În această Mitologie se află și ultimul tablou prevestitor ""La fin et le debut
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.” "[...] În ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și aroma graiului. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascunzișuri ironice..." "„Dacă stăm bine să ne gândim, tonul literaturii române e dat de pe acum. Cronicarul (Grigore Ureche) e sfătos și ține să facă «nacazanie, adecă învățătură» către cititor, spre luare-aminte, vorbește în pilde și proverbe, are un limbaj
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
noștri". Tot în anul 1881, cu prilejul încoronării regelui Carol I, Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român”. În evoluția artistică a lui Alecsandri se pot distinge cel puțin trei momente, trei vârste aflate în deplină corelație cu epoca plină de transformări prin care trece societatea românească a acelor timpuri. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric ("Buchetiera de la Florența", "Doine și lăcrimioare") dar și al unei necruțătoare critici a ridicolului social în piesa "Iorgu de la Sadagura
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca în marea poezie romantică, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă (vezi poeziile dedicate primăverii: "Câmpia scoate aburi; pe
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
stat. În 1905, este numit la Ministerul Educației, condus pe atunci de conservatorul Mihail Vlădescu. Supervizorul său era poetul D. Nanu; i-a avut colegi pe George Vâlsan și Nicolae N. Beldiceanu. Nanu scria în acea perioadă: „Este o clădire plină cu oameni de litere. Aici nu se lucrează. Oamenii fumează, își beau cafeaua, creează vise, poeme și proză [...]." Slujba sa administrativă este întreruptă de o a doua încorporare în 1906, în Forțele Terestre, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de formele pe care natura le oferă omului.” A mai adăugat că estetica lui Sadoveanu amintește de arta Epocii de Aur din Olanda: „S-ar putea spune că Sadoveanu reclădește în Moldova zilelor noastre [...] ulcioarele cu vin olandeze și mesele pline cu vânat și pește.” Vianu susține că Sadoveanu nu a folosit descrierea numai pentru rolul ei estetic, ea fiind des prezentată într-o manieră impresionistă, primind un rol specific, chiar discret, în cadrul operelor, servind la elaborarea acțiunii. Tradiționalistul Garabet Ibrăileanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Sandu Faliboga, îi tâlhăreau pe cei care fugeau de autorități și a căror comportare semăna cu cea ale coloniștilor din America. Lepădatu, un copil nedorit, vorbește în numele întregului grup: „Ce aș putea să fac? [...] dacă oriunde sunt aceste târguri mari pline de oameni? Aș avea un timp mai bun cu vitele; cu ele am crescut și cu ele m-am obișnuit." Romanticizând evenimente obscure ale perioadei medievale timpurii în "Vremuri de bejenie", Sadoveanu schițează apărarea improvizată a unei comunități de refugiați
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
porni o campanie împotriva Troiei, pentru recâștigarea Elenei sau răzbunarea insultei. După un asediu eșuat de zece ani al orașului Troia, grecii și-au păcălit adversarii prefăcându-se că se retrag și lăsând în urmă un imens cal de lemn plin cu soldați. Locuitorii Troiei au dus calul în cetatea lor, triumfători, aducând asupra lor pieirea. Diferite episoade din Războiul Troian și din evenimentele ulterioare (incluzându-le pe cele de după întoarcerea acasă a regilor greci victorioși) au fost folosite și refolosite
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
motive întemeiate să scrie o epopee avându-l ca personaj principal pe Eneas, deoarece prin relatarea faptelor lui el cinstea măreția Romei. Încurajat de însuși împăratul Augustus, Vergiliu a creat o epopee "oficială" ce descria trecutul mitic, dar era și plină de referiri la splendidul prezent imperial în care trăia. Eneida urmează în mod deliberat tradiția homerică în care zeii (de data aceasta zeii romani) intervin în treburile oamenilor. Eroul său hoinar este tulburat de zeița Junona, dar protejat de mama
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857). În prima intră "Amintirile din junețe", câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu "Zoe" (1829) și "O alergare de cai" (1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină de interes, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. "Fiziologia provințialului" reprezintă poate cea mai bună fiziologie scrisă în limba română. Tot în această grupă intră și povestea "Toderică, jucătorul de cărți" (1844), imitată cu destulă libertate după "Federico
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
tipului full-contact) karate, fondat de Masutatsu Oyama. În lupte sînt interzise tehnicile letale (care duc la moartea adversarului) și tehnicile care urmaresc rănirea adversarului (de exemplu fracturi de os, ruperea de încheieturi, orbirea etc.), dar tehnicile permise se execută cu plină forță și impact plin (adică fără stopare înaintea momentului de impact, care este uzuală în alte stiluri de karate). În kyokushin karate adversarii de regulă nu poartă protecție de corp sau doar protecție minimală. Aprecierea adversarilor se face numai după
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
de Masutatsu Oyama. În lupte sînt interzise tehnicile letale (care duc la moartea adversarului) și tehnicile care urmaresc rănirea adversarului (de exemplu fracturi de os, ruperea de încheieturi, orbirea etc.), dar tehnicile permise se execută cu plină forță și impact plin (adică fără stopare înaintea momentului de impact, care este uzuală în alte stiluri de karate). În kyokushin karate adversarii de regulă nu poartă protecție de corp sau doar protecție minimală. Aprecierea adversarilor se face numai după efectul tehnicilor (pagubă), și
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
trăirea ce trebuie puse în orice manifestare artistică de prestigiu. După spectacolul de absolvire a Conservatorului în iunie 1936, în care Maria Moreanu a interpretat rolul lui Orfeu din opera cu același nume de Christoph Willibald Gluck, cronicile muzicale sunt pline de aprecieri elogioase: "Glas cu rezonanțe grave și de o largă expresivitate", "element de elită cu mari perspective în operă și concert". Un an mai târziu, în mai 1937, debutează sub bagheta lui Ion Nonna-Otescu pe scena Operei Române în
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
pe scena Operei de Stat din Viena, 1943 în Frankfurt și München. La München a apărut și în rolul Azucenei din opera "Trubadurul" de Verdi, unde directorul general al operei îi propune un angajament permanent. Situația generală de atunci în plin război nu i-a permis să accepte, asfel că Maria Moreanu a revenit în țară. Repertoriul Mariei Moreanu se îmbogățește cu roluri în operele "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner, "Rigoletto" și "Falstaff" de Giuseppe Verdi, "Dama de pică" de
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
artistice din străinătate. Între anii 1939 - 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul "Nicolae Grigorescu"). În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice ("Dragoș Vodă și Zimbrul"), reprezentările alegorice ("Atlas", "Pescarii", "Victorie") converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane. Expoziții personale: Expoziții de grup: "Medrea
Cornel Medrea () [Corola-website/Science/297688_a_299017]