66,018 matches
-
în consiliul de administrație aceștia primesc o indemnizație lunară al carei cuantum se stabilește prin hotărârea consiliului de administrație, conform prevederilor legale în vigoare. Articolul 17 Consiliul de administrație se întrunește lunar și ori de cîte ori interesele regiei o cer, la solicitarea președintelui care stabilește astfel ordinea de zi, sau la solicitarea a cel puțin jumătate plus unu din membrii consiliului de administrație. Articolul 18 Pentru luarea unor decizii complexe, consiliul de administrație poate atrage în activitatea de analiză consilieri
HOTĂRÎRE Nr. 330 din 22 iunie 1994 privind înfiinţarea Zonei Libere Brăila şi a Regiei Autonome "Administraţia Zonei Libere Brăila". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110946_a_112275]
-
televiziune că lui îi plac legionarii. Întrebat dacă îi place și antisemitismul acestora, șeful Partidului Noua Generație s-a grăbit să spună că el n-are nimic cu evreii. De ce a zis el că vrea o Românie ca soarele pe cer - slogan legionar ? Că i-a plăcut cum sună. Ca să nu-și închipuie nimeni că el se vrea continuatorul legionarilor, Becali a mai zis că s-a terminat cu ei. Meritul lor în ochii lui Becali? ,Erau patrioți !" M-am gîndit
Cămasa morții la second hand by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12526_a_13851]
-
Ioana Pârvulescu Din ce e făcut un oraș ? Din piatră de construcție, ciment și asfalt, din oameni și mișcări, din vehicule, din monumente și piețe, din cerul care e îndeobște ascuns sub pîclă? Din lumină electrică și apă curentă? Din imagini de album, din contraste pitorești care se dau, gratuit sau la prețuri pipărate, vizitatorilor străini? Din evenimente care apar pe prima pagină a gazetelor și din
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
pliate pe programul marxist, proclamînd o revoltă violentă pornită de un Horia redivivus, cu scopul unei întemeieri sociale mai echitabile: "Cine dintre toți/ s-o ivi ca un munte,/ strîmbătatea s-o înfrunte,/ s-o arunce-ntre roți!!/ Să fie-același cer/ pentru plugar, pentru boier, pentru-împărat, pentru miner". însă alte stihuri pun accentul pe factorul etnic, vituperînd, ca-n Doina eminesciană, invazia capitalei noastre de către "lăcustele" nesățioase ale ciocoismului alogen: "Fanarul s-a mutat la București - Noi, cruzi Tudor Vladimirești/ îți
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
Camionul stopa în fața casei. Soarele ieșise pe cer de câteva ceasuri și tot de atâtea, locatarii forfoteau prin curte. Scoseseră mobilă, covoarele, lenjeria, veselă și tot ceea ce reprezentase existența lor. Când mașina își opri motorul, se repeziră carencotro să-și încarce agoniseală în caroserie. ― Stați așa! îi opri
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
sute de nuvele. Una dintre ele are ca obiect un paradis terestru. Plasat - unde altundeva?! - la Capri. Pînă aici, sînt de acord. Și eu am fost în Arcadia, și am simțit nevoia să rămîn, etern, acolo, contemplînd, de pe o stîncă, cerul, marea. Totuși, deși nu citisem, pe atunci, nuvela lui Somerset Maugham, am plecat din raiul factice de lîngă vedi Napoli, poi Mori (Mori e un sat din imediata apropiere a orașului Neapole, în caz că ați uitat!) după doar cîteva ceasuri. Eroul
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Rodica Bin Între metafizicul ,fir de mărar și cerul albastru", cum se numea prima carte a Sandei Nițescu și între steak-ul de ton roșu sau fasolea bătută, cum sună titlul insolitului ghid al numai ceea ce autoarea considera a fi o microtipologie a cafenelelor pariziene, volum intitulat simplu Cafe publicat
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
sale "mozaicate". Deși se înrudește cu alte scrieri, cum ar fi volumul lui Richard Swartz Room Service, cu cartea lui Rudiger Wischenbart Frica lui Canetti, (ambele apărute în traducere română) ,cu volumul lui Richard Wagner, netradus încă - Der leere Himmel/ Cerul gol totuși, Călătoria transilvană a lui Dieter Schlesak rămîne inconfundabilă prin vibrația autobiografică, dar și prin dramatismul situației de a nu mai fi regăsit acel bineștiut "acasă". Autorul redescoperă o altă Românie și o altă Transilvanie, stă de vorbă cu
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă tranșant și definitiv. Dar cum în jocul abstracțiilor și al incorporării, Cuvîntul joacă întotdeuna un rol esențial, Paul Neagu a scris: Leș Din cer, ceară Evidența ploii Căderea și deci Urcarea sevei spre înalt Rîurile duc Leșia pămîntului la ocean Destin al pocăinței Adierea lacrimei Aburii Înving metalul Organismul zburător Londra, 1987 V Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
meu susură încă.// Toate izvodesc,/ pleacă și se întorc.// Alunecînd pe lacrimă, trăiesc" (Atingere). Modelul Ungaretti e urmat cu rezultate caracteristice: "Mi s-a părut/ că ai urcat pe umbră/ și ai dispărut./ Lebădă erai,/ făcîndu-mi semne/ disperate cu aripile./ Cerul se cojise/ și zborul tău - ce jalnic era -/ săpa imensitatea" (Semne, semne). A doua direcție pe care o reflectă versurile lui Radu Cange este una "naivă", capabilă de perspective infantil-mirifice. De data aceasta, unicitatea (solitudinea funcțională) a tuturor celor ce
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc, într-un fel nou; florile albastre de cicoare, ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face cu grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru și, într-adevăr
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face cu grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru și, într-adevăr, pitpalacul turburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu care nu s-au copt încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
pe loc și zvârle din copitele lui mici cât pumnul de copil, maimuțărind goana cailor mari; atunci omul râde încet, obsesiile lui se topesc și o bucurie liniștită, aproape neștiută nici de el însuși, dar luminoasă și eternă ca și cerul, se așterne pe chipul lui." (pp. 1096-1097). De la perspectiva înaltă și integratoare a acestei descrieri, privirea autorului coboară treptat, mai întâi pe loturile Moromeților și pe familia muncită în fiecare an, iar apoi, cu o precizie sporită, pe secerișul de
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
este numai de ordin compozițional. Sugestia mai profundă e că în jurul personajului central sunt cercuri de timp tot mai condensat și mai puțin respirabil, amenințând să-l sufoce ori să-l modifice. Departe de a fi decupată și translată de pe cerul senin al unei veri eterne, silueta lui Moromete se micșorează, se comprimă, ajungând în cele din urmă la scara problemelor lui atât de contondente. Realismul lui Preda e mai puternic decât aspirația solară pe care, neîndoielnic, și prozatorul, și protagonistul
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. În același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selectează, asemenea unui Marcel Duchamp, de pildă, imagini fotografice de-a gata, forme deja constituite
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
Mariei să-i aștearnă culcuș de adormire. Heraclit Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg. Nisipu'n mână, totuși, te uită cum rămâne: colina-și înstelează luceferii'n amurg, anticipând, regală, aurorele de mâne. San Francesco nel Deserto Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși. Mai văd pe sub amurguri, încununați cu laur, rugându-se, umilă, o ceată de leproși - și-o'ntreagă seară curge în rănile de aur. Lui Ion Pillat îi va fi făcut plăcere acest ,dialog" peste depărtări
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
aparținând tot unui ,iconarist", tânărul poet bucovinean Vasile I. Posteucă. Noile ,comentarii" vor fi publicate de data aceasta în revista ,Iconar" (anul II, nr. 8, 1937). Lalele Oștirea cu turbane stă șiruri în grădină, În lung popas de cântec, sub cer de dimineață Și-n albă bucurie, spre dincolo de viață, Împarte primăverii mari imnuri de lumină. Lacrimi De plângi, o primăvară s-o scutura de flori S'adurmece spre toamnă în albe dimineți, În zarea'nlăcrimată, lungi șiruri de cocori Ce-
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
-l caute. Fiecare s-a întors cu misiunea neîmplinită. Era un soare strălucitor în ziua cînd sosi pictorul. Se coceau cireșele. Norii de mai se buluceau unii peste alții de parcă însăși Sin-Lin, pădurea de Piatră, s-ar fi mutat pe cer. Absent, Liu trase spre sine o rămurea fragilă, atinse cirochinele de-un roșu pal al fructelor. La Curtea Morții tocmai era executat un funcționar, dovedit hoț de tuș. Sub brațul pictorului se afla o mică ramă, ce cuprindea o pînză
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
intenționat pierdută, cu cel mai important dușman al împărăției, comandantul Babang, care niciodată nu plătea tributul la timp și plasa întruna peste granițele imperiului cîini infectați cu fel de fel de boli. Împăratul stătea la intrarea în templu și cerceta cerul. Nori plini de ironie se fugăreau pe sus. îl ironiza azurul celest și-l ironiza vîntul călduț care-i mîngîia fața. Pe neașteptate, auzi voci. Un bărbat în vîrstă ducea de mînă un copil pe aleea care mergea spre templu
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
sfîrșit. Se ofilise fiecare petală, fiecare floare se scuturase, murise. Răzorul peoniilor era răscolit, zăpada murdară, grunjoasă, era amestecată cu bulgări de pămînt. Grădina arăta de parcă acolo s-ar fi luat la trîntă niște căpcăuni. împărăteasa își ridică fruntea spre cer și scutură din cap. Apoi păși atît de hotărîtă pe răzor, încît soldaților din gardă nici nu le-a mai rămas timp să se arunce sub botinuțele ei. Printre bulgării de pămînt înflorea, singuratică, o peonia. Ciua, grădinarul cel tînăr
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
cînd te uiți la ea? - Că e frumoasă? - bîigui băiatul. - îți mulțumesc, Ciua - spuse împărăteasa scuturîndu-și căpșorul arătos -, îți mulțumesc mult - repetă. Și izbucni subit în rîs. începu din nou să ningă și o rafală de vînt rece mătură grădina. Cerul se întunecă. - Dar ce să fac cu ea? - strigă grădinarul cel tînăr. - Oare ce-ai mai putea face acum cu ea? - rîse împărăteasa și o porni în grabă spre palat. Se duse direct la poetul curții. Maestrul Vang ședea îngîndurat
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
urmele de țînțari și de muște moarte, desenele zugravului, baroce de-a dreptul, liniile care formează o stea, ușor deformată. Chiar deasupra capului meu. Într-o noapte, am evadat! Pe uliță. Am ridicat capul și, atît de aproape de mine, un cer superb, limpede, foarte jos și încărcat cu stele. Cerul înstelat deasupra mea... În zilele și nopțile de la Sibiel am înțeles că panica mea structurală, agitația mea, anxietățile sînt alimentate infernal de o formă reziduală și continuă a "civilizației" în care
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
baroce de-a dreptul, liniile care formează o stea, ușor deformată. Chiar deasupra capului meu. Într-o noapte, am evadat! Pe uliță. Am ridicat capul și, atît de aproape de mine, un cer superb, limpede, foarte jos și încărcat cu stele. Cerul înstelat deasupra mea... În zilele și nopțile de la Sibiel am înțeles că panica mea structurală, agitația mea, anxietățile sînt alimentate infernal de o formă reziduală și continuă a "civilizației" în care trăiesc. O trepidație nesfîrșită îmi bîțîie trupul și mintea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
altă etapă a avangardei autohtone, impregnînd-o, ca și predecesorii lor direcți, de datele cotidianului actual, de starea de spirit jemanfișistă, de, în genere, inconformismul conjugat, moral-formal. Iată stihuri tangente la tonalitatea metropolitan-ațîțată a lui Mircea Cărtărescu: ,cumva am penetrat un cer nou, plutesc căpșuni și lapte și e soare./ simt dragoste cînd bate vîntul dinspre tine, cu miros umflat/ și simt dragoste cînd ți se redimensionează buzele și limba, și/ acoperă/ metroul și TNB-ul și Universitatea" (Adrian Urmanov: avortînd anusian
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]