62,720 matches
-
de receptor, prin intermediul unor canale specifice. Comunicarea este elementul dinamizator al proceselor manageriale și, în același timp, condiție a unui climat organizațional și motivațional adecvat realizării obiectivelor. Funcția cel mai dificil de exercitat de manageri, mai ales în perioade de criză, este antrenarea. Este dificil de exercitat pentru că, iarăși, raporturile dintre manageri și subordonați sunt foarte strânse, primilor revenindu-le sarcina de a aprecia ce au făcut ceilalți și de a le acorda stimulente sau sancțiuni. Antrenarea - ca secvență distinctă a
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
între membrii comisiei de evaluare și decizia nu întrunește două treimi din numărul membrilor săi, atunci președintele comisiei va solicita reanalizarea punctelor de divergență; − în situația în care comisia de evaluare nu ajunge la un acord, și se constată o criză de timp, deciziile se adoptă cu majoritate simplă (jumătate plus unu); − membrii comisiei care nu sunt de acord cu decizia adoptată sunt obligați să-și prezinte punctul de vedere în scris, elaborând în acest sens o notă justificativă, o „declarație
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
sau pentru a se instala. A merge prea repede ” Prea repede” este unul dintre comentariile cele mai frecvente făcute pe parcursul supervizărilor: într-adevăr, terapeuții au tendința de a aplica prea repede metodele, fără a verifica etapele procesului psihoterapeutic. Pacienta - Fac crize de panică, asta mi-a spus medicul meu. Este insuportabil, în fiecare seară, la lăsarea nopții... Trebuie neapărat să găsesc pe cineva și sunt gata să ies în stradă și să vorbesc cu oricine! Terapeutul - Suferiți într-adevăr de atacuri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
gata să ies în stradă și să vorbesc cu oricine! Terapeutul - Suferiți într-adevăr de atacuri de panică. Este o problemă care se tratează bine într-o terapie comportamentală. Vă voi explica câteva exerciții care să vă permită să controlați crizele. Pacienta - Dar, doctore, medicul meu m-a învățat deja niște exerciții și nu-mi sunt de folos. Aceste crize mă fac să-mi fie frică chiar și să respir așa după cum mi-a spus medicul. In acest moment, terapeutul propune
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o problemă care se tratează bine într-o terapie comportamentală. Vă voi explica câteva exerciții care să vă permită să controlați crizele. Pacienta - Dar, doctore, medicul meu m-a învățat deja niște exerciții și nu-mi sunt de folos. Aceste crize mă fac să-mi fie frică chiar și să respir așa după cum mi-a spus medicul. In acest moment, terapeutul propune un tratament fără a fi efectuat analiza funcțională și cu mult înainte ca relația colaborativă să se fi instalat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fără a fi efectuat analiza funcțională și cu mult înainte ca relația colaborativă să se fi instalat. Tratamentele anterioare n-au fost explorate. Toate aceste lucruri întăresc neîncrederea pacientei. Invers, terapeutul este interesat să nu avanseze prea repede: Pacienta - Fac crize de panică, asta mi-a spus medicul meu. Este insuportabil, în fiecare seară, la lăsarea nopții... Trebuie neapărat să găsesc pe cineva și sunt gata să ies în stradă și să vorbesc cu oricine! Terapeutul - Problema constă, deci, în manifestarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Whittal și al. a comparat studiile controlate și aleatoare privind farmacoterapia (9 studii) și TCC (26 studii) aplicate unor pacienți cu bulimie. Pe termen scurt, TCC produce efecte de nivel superior celor produse de farmacoterapie pentru toate variabilele examinate: frecvența crizelor bulimice (binges), frecvența crizelor vomitive, dispoziția depresivă, atitudinile vis-à-vis de mâncare. Aceasta nu înseamnă că TCC este mereu eficientă în bulimie, dar, așa după cum precizează Ricca și al. în studiul său legat de acest subiect, nici un alt tratament nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comparat studiile controlate și aleatoare privind farmacoterapia (9 studii) și TCC (26 studii) aplicate unor pacienți cu bulimie. Pe termen scurt, TCC produce efecte de nivel superior celor produse de farmacoterapie pentru toate variabilele examinate: frecvența crizelor bulimice (binges), frecvența crizelor vomitive, dispoziția depresivă, atitudinile vis-à-vis de mâncare. Aceasta nu înseamnă că TCC este mereu eficientă în bulimie, dar, așa după cum precizează Ricca și al. în studiul său legat de acest subiect, nici un alt tratament nu este mai eficient decât TCC
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca această terapie să fie prima alegere în tratamentul bulimiei. In ceea ce privește tratamentele combinate, meta-analiza lui Whittal și al. a evidențiat faptul că asocierea farmacoterapiei cu TCC era semnificativ mai eficientă pe termen scurt decât farmacoterapia singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie și a celor de vomitare, și mai eficientă decât TCC singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie dar nu și pentru cele de vomitare. In studiul publicat de Zwaan și Roerig privind 6 experimente controlate și aleatoare, doar unul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lui Whittal și al. a evidențiat faptul că asocierea farmacoterapiei cu TCC era semnificativ mai eficientă pe termen scurt decât farmacoterapia singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie și a celor de vomitare, și mai eficientă decât TCC singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie dar nu și pentru cele de vomitare. In studiul publicat de Zwaan și Roerig privind 6 experimente controlate și aleatoare, doar unul singur a demonstrat că tratamentul combinat era mai eficient decât TCC ca unică terapie. Eficiență pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
între zece săptămâni până la trei ani după încetarea tratamentului sunt prezentate în raportul Inserm. In ceea ce privește farmacoterapia, un studiu al lui Romano și al. referitor la pacienții care au răspuns bine la un tratament cu fluoxetine în perioada de criză acută a demonstrat că au existat mai puține recăderi (sau au avut loc recăderi tardive) într-o perioadă de supraveghere de douăsprezece luni la pacienții care continuau să primească medicația. In ceea ce privește tratamentele combinate pe termen lung, un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inițial trebuie să se țină cont de: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Hiperfagia bulimică Hiperfagia bulimică este un sindrom caracterizat prin apariția cu regularitate a crizelor de bulimie (binges), dar comportamentul bulimic nu este asociat apelării cu regularitate la unele comportamente compensatoare neadecvate. Persoanele care sunt diagnosticate cu BED sunt adesea supraponderale sau obeze. BED a fost inclusă în anexa B a DSM-IV ce conține criteriile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
recent, Dingemans și al. au ajuns la concluzia că TCC este tratamentul preferat în cazul tulburării BED, dar consideră că și alte psihoterapii sunt probabil la fel de eficiente, acest lucru fiind valabil și pentru SSRI. Tratamentul are drept prim scop stoparea crizelor binges. Stoparea crizelor de tip binges poate fi însoțită de o reducere a greutății, dar acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Tratamentul tulburării BED trebuie, deci, să fie urmat de un tratament pentru reducerea greutății sau a obezității
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al. au ajuns la concluzia că TCC este tratamentul preferat în cazul tulburării BED, dar consideră că și alte psihoterapii sunt probabil la fel de eficiente, acest lucru fiind valabil și pentru SSRI. Tratamentul are drept prim scop stoparea crizelor binges. Stoparea crizelor de tip binges poate fi însoțită de o reducere a greutății, dar acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Tratamentul tulburării BED trebuie, deci, să fie urmat de un tratament pentru reducerea greutății sau a obezității. Sase studii controlate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fi ajutat și salvat. Pentru a evita întâlnirea catastrofă și supărarea (terapeutică), iată trei informații cheie pe care pacienții au nevoie să le cunoască. Să denumească tulburarea „Ceea ce-mi descrieți, ceea ce tocmai îmi explicați (anxietatea dumneavoastră, dificultățile dumneavoastră, blocajele, crizele de angoasă, aceste ritualuri...), le înțeleg și nu-mi sunt necunoscute. Nu există nimic irațional în ceea ce-mi spuneți. Dificultățile dumneavoastră sunt cunoscute de către medici, de către psihologi. Este vorba despre tulburări prezente în clasificările internaționale validate. Pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
perturbă, uneori într-o manieră invalidantă, modul de viața și activitățile personale, sociale și profesionale ale celor care suferă de această tulburare. Atacul de panică și tulburarea de panică Atacul de panică Atacul de panică poate fi definit ca o criză de angoasă majoră în cadrul căreia apar numeroase simptome cum ar fi palpitațiile, o impresie de sufocare, senzații de ștrangulare, de instabilitate, de derealizare... Aceste simptome crează persoanei respective sentimentul de pierdere a controlului de sine, și poate provoca de la teama
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
teamă intense, sau în timpul declanșării subite a activării sistemului nervos autonom. Tulburarea de panică ar reprezenta o adevărată disfuncție paroxistică a sistemului nervos autonom, al cărui caracter neașteptat ar fi la originea anxietății care se dezvoltă în asociere cu aceste crize, și care ar putea rezulta dintr-o predispoziție biologică. O teorie a sufocării Klein a elaborat o teorie a sufocării. Acest model se bazează pe existența unui centru al sufocării situat în sistemul nervos central și sensibil la nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încredere în medicamente și este anxioasă la ideea că i se va impune un tratament. Istoria bolii Doamna S. suferă de atacuri de panică și agorafobie de doi ani. Ea este incapabilă să precizeze ziua și circumstanțele exacte ale primei crize, apărute cu puțin timp înaintea căsătoriei sale (în perioada pregătirilor). Crizele, frecvente totuși, n-au deranjat desfășurarea ceremoniei. Ulterior, ele s-au diminuat fără să dispară. In ultimul an, frecvența lor și intensitatea lor se amplifică. In ultimele două luni
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
va impune un tratament. Istoria bolii Doamna S. suferă de atacuri de panică și agorafobie de doi ani. Ea este incapabilă să precizeze ziua și circumstanțele exacte ale primei crize, apărute cu puțin timp înaintea căsătoriei sale (în perioada pregătirilor). Crizele, frecvente totuși, n-au deranjat desfășurarea ceremoniei. Ulterior, ele s-au diminuat fără să dispară. In ultimul an, frecvența lor și intensitatea lor se amplifică. In ultimele două luni situația a devenit insuportabilă, atât pentru pacientă cât și pentru familia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ultimul an, frecvența lor și intensitatea lor se amplifică. In ultimele două luni situația a devenit insuportabilă, atât pentru pacientă cât și pentru familia sa. Atacurile de panică se manifestă zi și noapte. Frecvența lor este de două până la trei crize pe zi. Simptomele ating un paroxism insuportabil în mai puțin de zece minute și nu dispar niciodată în mod spontan. In timpul nopții, pacienta se trezește și începe să țipe, trezind toată casa. Soțul său nu poate s-o ajute
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
s-o ajute. Medicul a examinat-o de mai multe ori și cei doi soți s-au dus de mai multe ori la serviciul de urgență al spitalului în ultimele două luni. Bilanțul somatic se dovedește a fi negativ. Aceste crize se produc în lipsa oricărui factor declanșator identificat de către pacientă, ele au loc chiar și atunci când aceasta se află acasă într-o atmosferă de calm. Dacă la începutul manifestării tulburării doamna S. nu acuză și simptome de agorafobie, accentuarea frecvenței și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezentat unele atacuri de panică. Ea este incapabilă să-și amintească în ce context anume au avut loc acestea. Singurul eveniment care s-a produs în aceeași perioadă este pubertatea, adică au apărut caracteristicile sexuale secundare (sânii) și menstruația. Aceste crize au dispărut fără tratament medicamentos sau psihologic. Perioada școlară nu a prezentat particularități deosebite. Ea a urmat studii secundare generale, apoi superioare cu succes. Pentru că nu a găsit de lucru în domeniul său, ea s-a prezentat la diferite oferte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în viață pe obiecte”. ”” Am herpes, voi molipsi pe ceilalți dacă las firimituri sau dacă ating vesela”. / ” Virusul herpesului nu poate trăi în afara corpului uman”. Trebuie să-i fac pe copii mei să mănânce în situația în care am o criză de herpes”. Dacă mânânc cu ei, prosopul meu se murdărește”. Dacă cineva îmi atinge fețele de masă, nu este contact direct. Trebuie să existe un contact între două epiderme pentru ca să existe contaminare”. Doamna Y lucrează și cu un dublu standard
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca și mine”. A fi acasă. Crispare ” Mi-e teamă să nu mă molipsesc de herpes”. / ”Imi verific de cel puțin douăzeci de ori buzele în oglindă”. Nu sunt obosită, sunt sub tratament, nu există nici un motiv să fac o criză acum”. A schimba husa patului de puf. Crispare, proastă dispoziție ” Voi atinge acest pat de puf care a fost poate în contact cu cearșafurile mele atunci când aveam herpes. ”Mă voi contamina de la praful murdar”. Trebuie să mă schimb și să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Normalizare. 6. Planificarea viitorului. 7. Dezangajare. Această metodă a fost utilizată mai ales în cazul unei calamități colective, a catastrofelor naturale sau a unui accident grav. Este vorba, mai mult decât despre un veritabil tratament, despre un management imediat al crizei, al cărui scop este acela de a asigura o terapie de urgență și de a preveni stresul post-traumatic. Intr-o meta-analiză celebră, actualizată periodic în Cochrane Collaboration, Wessely și colegii săi au studiat rezultatele debriefing-ului în opt studii de bună
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]