66,018 matches
-
nesatisfăcător, ilustrînd o defulare prin emisia imaginii, o terapeutică prin scriitură (impresia aparent bizară a Angelei Marinescu, potrivit căreia am avea a face cu o producție livrescă, ar putea fi omologată în sensul acesta): ,cînd/ curul tău se rostogolea pe cer/ nourii treceau peste el, încet/ luna se mișca de la/ o margine la alta/ a patului" (Iulian Fruntașu: Poem de dragoste). Sau: ,fac sex oral cu soarele limba mea reușește să se strecoare/ printre razele lui cam păroase/ unele, altele atent
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
pămînt.// Cîntecul trist, cîntecul cel mai trist/ vine cu clopotul din asfințit,/ îl auzi în glasul sterp al vrăbiilor/ și răspunde din umilința talăngilor.// E toată viața care doare așa,/ zi cu zi pe întinderea stepelor/ între arborii neajunși la cer,/ între apele ce-și urmează albia,/ între turmele ce-și pasc soarta pe cîmp/ și între frunzele care se dau în vînt" (Declin). Această elegie alcătuiește poate inima poeziei lui Vinea. Ieșit din turnul său de ivoriu, emblematic însă oarecum
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
tânguindu-se. Sunt de santinelă când se lasă noaptea de pe creastă din vârf de munte într-un război fără somn. Gloanțele ciuruiesc gheața-n lumina lunii aștept să mă zguduie cutremurul gerului ca să tremur fără rușine. Mi-e frică de cer, să nu se facă ziuă, mi-e frică de pământ să nu mă-nghită de viu, mi-e frică de suflarea ce urcă albă în întuneric și face din mine o țintă, mi-e frică, doamne: de ce toate astea mie
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
plânge la primăvară. Dintr-o pagină din ,Bercrap Rabba" Zgomotul a trei lucruri umblă prin lume peste oceane, zăpezi, pământuri de secetă și orezării: și nici o membrană-a auzului nu prinde zgomotul celor trei lucruri. Zgomotul soarelui care merge prin cer zgomotul ploii când vântu-o desprinde de nori și zgomotul sufletului dintr-un trup ce-l scuipă. Tu Un cuvânt e de-ajuns și îmi smulgi strigăte, mă vei atinge, va ieși repede sângele, mă vei privi, voi fi de îndată
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
a sa devenită, după toate aparențele, inutilă: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice// «ai terminat?»/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce o săruta privea
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
resignate: "Acum deasupra caselor încep să zornăie salcîmii/ într-un loc de verdeață/ atîta praf atîta melancolie/ pentru un bătrîn care se-ntoarce din piatra albă/ și renunță/ apoi în zgomotul de ronțăieli de capre cocoțate pe coasta/ galbenă sub cerul tîrîndu-se cu cele o sută de burți de cîini/ prin aurul moale și prin verdele tare: ah, marea, schimbăcioasă/ plîngînd cu fire de nisip la colțul gurii" ( "Work in progress"). Parcă radiografiind fenomenele "poetice", Ioan Moldovan le dă în vileag
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
n-ai apă în fîntîna. Îți mor florile, roșiile, cartofii, pomii, n-ai ce bea, cu ce te spăla. Măcar pe picioare, înainte de a intra în casă. Cei de acolo nici că se gîndesc la toate astea. Sînt mai aproape de cer. Sau așa par. Am urcat în sus și-n jos, mi-am îmbibat nările de toate mirosurile, auzul de sunete incredibile, m-am jucat cu distanțele și m-am lăsat păcălită de ele, în sus, în jos, am stat cu
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
tristeții adânci ( " Viața e nașpa/ Iubirea e marfă.../ Tango"). Ștefan Radof privește ( din)spre trecut. Prezentul, când se manifestă în discurs este o imagine concretă a dezolării sale adânci. Această poezie cultivă un soi de simbolistică primară, a apei și cerului ( răsturnate), a arborilor, a ierbii și a pământului ( răsturnate). A rămas întipărită pe retină fereastra imaginată între pereții de sticlă opacă ai serei-închisoare. În momentul descătușării, nimeni nu a mai știut cum să-și folosească propria libertate. Plantele, până
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
Review, 80, 4, 1998, p. 531-532. 34 Mark S.M. Scott, op. cit., p. 83. 9 Hristos, prin aflarea tainelor mistice - toate acestea alcătuind hrana pentru mintea noastră. Sarcina noastră principală în lumea aceasta și bucuria noastră cea mai mare, sus, în cer, este să descoperim și să recunoaștem Sfânta Treime. Căutarea noastră se încheie atunci când ajungem înaintea Cuvântului, care ne va umple de cunoaștere și ne va lumina mintea. Această stare este prefigurată prin îndemnul neîncetat și mereu actual de a cerceta
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
p. 115. 12 nenumărate cuvinte evanghelice în care altul este înțelesul nemijlocit și altul, cel urmărit prin cele spuse. Așa sunt: apa făgăduită celor ce însetează, prin care cei credincioși se fac izvoare de râuri, pâinea ce se pogoară din ceruri, biserica ce va fi surpată și în trei zile ridicată, calea, ușa, piatra nesocotită de ziditori și așezată în capul unghiului, cei doi dintr-un singur pat, râșnița, cele care râșnesc, dintre care una va fi luată, cealaltă lăsată, stârvul
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
de a Romei spirit mare l-au creat... În noi el este; noi îl stingem. Dacă moare, noi murim...ramul din urmă din trupina de giganți. Când îi cugeți, cugetarea sufletu-ți divinizează. In trecut mergem, cum zeii trec în cer pe căi de raze. Peste adâncimi de secoi ne ridică curcubei; un popor de zei le trecem, căci prin evi de armonie auzim cetatea sfântă cu-nmiita-i armonie... și ne simțim mari, puternici, numai de-i gândim pe ei
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
complicație ce se dizolvă-n frăgezime: "Chipul tău, mamă,/ Ca o mie/ De privighetori rănite,/ Ochii tăi/ În care s-au întîmplat/ Toate/ Cîte se pot întîmpla/ Pe lume/ Lacrima ta:/ diamant ce taie-n două/ Oglinda zilei./ Nedespărțită de cer/ Ca apa de uscat,/ Locuiești o casă/ Cu două ferestre:/ Una ce dă spre viață,/ Alta cu fața spre moarte,/ La fel de limpezi amîndouă./ O, mamă,/ Spre mine mîinile-ți întinde:/ Spre cel/ Care cu dor te-așteaptă,/ Și ție apropiindu-mă
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
visul austerității franciscane. De altfel, ultimii ani Vasile Kazar și i-a petrecut într-o rasă de călugăr franciscan, vorbind cu semnele sale explicite sau obscure de pe planșetă așa cun Sf. Francisc însuși vorbea cu animalele pămîntului și cu păsările cerului.
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
scutura sămînța spaimei: atunci se vor arăta semnele de pămînt și te vor lovi/ cu patimă cu sînge cu noapte:/ tu care auzi în lacrima sălbăticiunii bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii/ ehei anii anii anii se duc omule bun:/ azi vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna stîngă, demonică, poetul livrează cu dărnicie imagini crunte, inconfortabile, la modul performant în care s-ar
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile/ ridicate purtîndu-mă ca un prapor/ eu umbră/ căzută pe spinarea Tisei adun bucăți de țară:/ aici stau și scriu pe crucea morților
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
s-o întunece, texte nebunești ce plac la nebunie nebunilor bolnavi de plictiseală. mea, ca pentru fiecare, căutat și găsit în singurătate, în propria lui conștiință, este: "Și tot mai crezi că poezia se face din nimic? Că nimeni din cer nu asistă la naștere? Plini de mister, de scamă, de număr sunt sâmburii ei. Numai Dumnezeu știe cât chin, câtă jertfă și câtă iubire cere cuvântul la convertire, îngrozit că pornește și nu mai ajunge". Pornește și nu mai ajunge
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
și de vizibil ( ceva ce, spus în altă formă, găsim, de exemplu, în rețetele culinare)? Cititorul știe de ce: pentru a ne spune, la sfîrșit: "și la masă/ sosesc proaspăt căsătorite/ savoarea mării și pămîntului/ pentru că în farfuria ta/ să cunoști cerul". Cerul? Eu? Tocmai, în fiecare lucru evident, în fiecare colț al lumii, se află cerul, minunatul și mărețul, infinitul. De la lucrul cel mai concret ( țiparul mării și verdețurile pămîntului) Neruda trece la ceea ce este mai departe, la transcendență ( la cer
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
de vizibil ( ceva ce, spus în altă formă, găsim, de exemplu, în rețetele culinare)? Cititorul știe de ce: pentru a ne spune, la sfîrșit: "și la masă/ sosesc proaspăt căsătorite/ savoarea mării și pămîntului/ pentru că în farfuria ta/ să cunoști cerul". Cerul? Eu? Tocmai, în fiecare lucru evident, în fiecare colț al lumii, se află cerul, minunatul și mărețul, infinitul. De la lucrul cel mai concret ( țiparul mării și verdețurile pămîntului) Neruda trece la ceea ce este mai departe, la transcendență ( la cer). Așa cum
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
Cititorul știe de ce: pentru a ne spune, la sfîrșit: "și la masă/ sosesc proaspăt căsătorite/ savoarea mării și pămîntului/ pentru că în farfuria ta/ să cunoști cerul". Cerul? Eu? Tocmai, în fiecare lucru evident, în fiecare colț al lumii, se află cerul, minunatul și mărețul, infinitul. De la lucrul cel mai concret ( țiparul mării și verdețurile pămîntului) Neruda trece la ceea ce este mai departe, la transcendență ( la cer). Așa cum s-a spus în alt mod, fiecare lucru conține în sine întreg universul. Întreg
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
cerul". Cerul? Eu? Tocmai, în fiecare lucru evident, în fiecare colț al lumii, se află cerul, minunatul și mărețul, infinitul. De la lucrul cel mai concret ( țiparul mării și verdețurile pămîntului) Neruda trece la ceea ce este mai departe, la transcendență ( la cer). Așa cum s-a spus în alt mod, fiecare lucru conține în sine întreg universul. Întreg? Da, întreg. Acesta este un mister, cuvînt de origine greacă ce înseamnă secret. Un secret împărtășit cu cei care vor să participe la acest festin
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
am putut crede, nefericitul de mine, măcar o singură clipă că...? Ce moment de rătăcire psihică am avut? Nu, nu e cu putință "Schimb" pe "Vectorul Cristoiu", fiindcă acolo-i CNN-ul nostru, acolo se monitorizează de câte ori bate toaca în cer, dar mă lovește și el ( vectorul) nemilos; Mona Nicolici, semiserafică, îmi ( su)râde în nas; Horia Alexandrescu, la "Cafeneaua politică", tocmai își depășește invitații cu o atotștiitoare lungime de barcă ( Patzaichin nu e printre ei); Florin Piersic vorbește de 32
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
intensive (și de mai mare rîsul), ca într-un an-doi, să primească diplomă de absolvire a 8 clase. (acum, privind la televizor, sînt convinși că Păunescu e cel mai mare poet în viață, iar Dinescu "un nebun, dă-l dracu"; cer scuze ambilor poeți pentru neadevăr.) Desigur, cu scurtul rezumat de formare intelectuală (mult spus, cetățenească de fapt) a multor pensionari de azi, nu vreau nici să-i blamez (unii îmi sînt colegi, amici) și nici, iarăși, să vă spun o
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13726_a_15051]
-
benzinei din rezervor supuse unui șoc puternic, explodează discret și ard fâsâit, până la venirea pompierilor. În filmele americane, ele sar în aer cu o asemenea violență, încât suflul exploziei le spulberă pe personajele din jur, iar vâlvătăile incendiului urca până la cer, ca și cum ar fi alimentate de o cisterna de benzină. Puștile cu lunetă, în filmele americane, sunt folosite doar de personajele negative ( cele pozitive nu sunt atât de lipsite de fair-plair încât să ucidă fără să fie văzute de victimă). În
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
pagubă/ că nu era popă să aibă ocoluri prin stofă/ apoi a luat un măr(...)/ și l-a înfipt în vîrful cuțitului/ e pace a strigat o femeie, e pace/ și toți am început să cîntăm/ Tatăl nostru care Ești în ceruri/(după ambele testamente la fel)/ atunci a intrat controlorul/ cu geanta pe burtă și ne-a spus/ societatea națională a căilor ferate române/ vă urează o călătorie ușoară de-a pururi". Lăsînd la o parte aluziile facile și poeziile de
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
credință, poate datorită și indianismului său pesimismului schopenhaurian, într-un vers subtil „în noaptea gândurilor mele, vină”, dar speranța-virtute teologică prin excelență îl îndreptățește să invoce ajutorul divin pe calea mântuirii: „Dă-mi tinerețe, redă-mi credința / Și reapari din cerul tău de stele / Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie” Scriind acest sonet în 1879, Eminescu similar cu Fericitul Augustin în „Retractări” se răscumpăra de înstrăinarea religiei, exprimată plastic în „Împărat și proletar” din 1874, poezie cu caracter social
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]