62,720 matches
-
fără îndoială, un traumatism secundar și a fixat în memorie definitiv episodul în care pacienta s-a regăsit în „anticamera morții”. Inceputul ședinței: definirea temei de lucru Terapeutul - Vom vorbi din nou despre ultima ședință în timpul căreia ați avut o criză de râs în hohote. Vă amintiți ceea ce s-a întâmplat? Pacienta - Ei bine, da, era puțin bizar deoarece am făcut această ședință de relaxare în mod normal și apoi, la un moment dat, nu-mi mai controlam bine gândurile, imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de pietoni la locul accidentului. Erau mulți oameni opriți lângă această trecere de pietoni, mă priveau cum traversam, eram liniștită și ei începeau să strige, să aplaude ca într-un film american care se termină bine. Atunci am avut o criză de râs în hohote pe care n-am putut s-o controlez, deoarece este într-adevăr ridicol să ai astfel de imagini în minte. Cred că, de fapt, semăna puțin cu o victorie: victoria de a traversa liniștită? In timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutului. Terapeutul îi propune să abordeze relațiile sale cu femeile ca și cum ar fi vorba despre exerciții terapeutice. La început surprins, Xavier se implică în îndeplinirea sarcinii respective. El pune capăt din proprie inițiativă unei prime relații, fără să provoace o criză acută, după ce a încercat să se descopere și să negocieze. Impreună cu partenera următoare, el se manifestă mai direct, mai transparent, iar relația se dovedește a fi mai echilibrată. El descoperă cu această ocazie că acest mod de abordare a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și o repetare a diagnosticelor, o absență a criteriilor diagnostice semnificative pe axa I, o suferință clinică reală, o alterare a funcționării armonioase în multe domenii ale vieții, o repetare a scenariilor de eșec. Unele terapii anterioare au permis depășirea crizelor și controlul fazelor simptomatice dar, datorită întreruperii lor înainte de a fi fost abordate „problemele de fond”, ele n-au reușit să împiedice recăderile, situație care generează o stare de insatisfacție la adresa lor. In cadrul unei noi terapii, utilizarea unei paradigme
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
său psihic și a capacității sale de adaptare la mediu, fără ca o afecțiune medicală sau o altă tulburare psihologică să explice această situație. Greutatea și silueta determină în mod exagerat stima de sine a persoanei care are probleme în legătură cu acestea. Crizele de bulimie sunt asociate unor comportamente compensatorii pentru prevenirea oricărei creșteri în greutate: perioade de restricție alimentară și de post, vomismente autoprovocate, abuz de laxative sau de diuretice, de exercițiu fizic excesiv... Tipologii DSM-IV face distincția între două forme de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pentru Bardone-Cone, bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietăți sociale sau de performanță, aceasta se supraalimentează Privațiunea alimentară antrenează mecanisme psihobiologice de „contra-reglare” sub formă de hiperfagie și perturbări importante (labilitate emoțională, iritabilitate, tensiune, pierderea stimei de sine, izolare socială, apatie, tulburări de concentrare...) care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de performanță, aceasta se supraalimentează Privațiunea alimentară antrenează mecanisme psihobiologice de „contra-reglare” sub formă de hiperfagie și perturbări importante (labilitate emoțională, iritabilitate, tensiune, pierderea stimei de sine, izolare socială, apatie, tulburări de concentrare...) care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori a unor emoții negative. Terapia cognitiv-comportamentală clasică intervine țintit asupra preocupărilor corporale exagerate și a manifestărilor comportamentale sub formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să-și rezolve problema și cum să se afirme pe sine; - ultima etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează un procent de 40 până la 50% cazuri de abstinență și reduce cu 80% crizele de bulimie și vomismentele autoprovocate. Terapia acționează asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgații, restricție alimentară și preocupări corporale) și asupra psihopatologiei asociate (stimă de sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nici în cazul acestei terapii. 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Gwen are 20 de ani și studiază să devină infirmieră. In urma sfaturilor primite de la medicul său, ea consultă un psihoterapeut psiholog și un psihiatru pentru a-și trata crizele de bulimie. Ea își provoacă stări de vomă și abuzează de laxative. Ea suferă de o depresie clinică cu riscuri suicidare. Situație familială Tatăl lui Gwen, în vârstă de 53 de ani, este director comercial într-o mare întreprindere de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bea apă gazoasă „light” și fuma pentru a-și înșela foamea. Ea cântărea atunci 55 kg la o înălțime de 1,76 m. Aceasta este perioada în care sora sa Estelle a plecat în Statele Unite și când au apărut primele crize de bulimie. Gwen a suferit o depresie, dar a ascuns acest lucru părinților și prietenilor săi. Ea reușea din ce în ce mai greu să se concentreze și a studiat mai mult pentru a compensa lipsa sa concentrare. Ea dorea să facă studii de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
era prezentă, ea învăța limba engleză. Trăia repliată în sine însăși. In anul academic următor, Gwen a început cursurile de infirmieră, „o a doua alegere și ultima mea șansă de a reuși”. Ingrozită în perioada examenelor, ea a observat cum crizele sale de bulimie-vomisment se dublează și s-a prăbușit într-o stare de depresie severă. A luat în greutate (59 kg) și a început atunci să abuzeze de laxative pentru a ajunge din nou la 55 kg. Epuizată și disperată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stima de sine și experiența corporală. - Ea ține cont de contextul social, în special de cel familial. - Ea este structurată și transparentă. - Ea este individualizată. - Ea este limitată în timp și face obiectul unor evaluări regulate. Obiectivele terapiei bulimiei - Stoparea crizelor de bulimie și a comportamentelor de purgație. - Normalizarea alimentației (în ceea ce privește regularitatea, cantitatea și diversitatea). - Modificarea atitudinilor negative față de greutate și de siluetă. - Tratamentul tulburărilor co-morbide (depresie...). - Ameliorarea problemelor subiacente sau asociate (slabă stimă de sine, anxietate socială, perfecționism clinic, anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inventar al comportamentelor sale care ridică probleme, al motivației sale pentru schimbare și a resurselor sale adaptative. La prima ședință, Gwen cântărește 60 kg la o înălțime de 1,77 m. Comportamentele care ridică probleme Gwen are cinci până la opt crize de bulimie pe săptămână, toate compensate prin vomismente voluntare (bulimie cu vomismente). Bulimiile apar în timpul săptămânii, la începutul serii, la întoarcerea de la cursuri sau după cină. In timpul week-end-ului, acestea se manifestă după-amiaza, după masa de prânz. Gwen își provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de mai multe ori pe noapte. De puțin timp, pentru „a uita îngrozitoarea persoană care a devenit”, ea consumă în fiecare zi, pe ascuns, două pahare cu alcool și apă minerală (abuz de alcool). Motivarea schimbării Gwen dorește să întrerupă crizele sale de bulimie, dar nu se simte capabilă să facă acest lucru. Ea nu se gândește să stopeze purgațiile, nici cântăririle compulsive, din moment ce este incapabilă să-și controleze compulsiile alimentare. Dorește să-și limiteze exercițiile fizice care o epuizează. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Figura 3. Analiza funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen Timiditate Suprainvestire Indoială de sine școlară Anxietate de eșec Insatisfacție corporală Pubertate Deces al bunicului Comentarii Eșec sentimental privind aspectul fizic Conflicte conjugale Regim Plecarea surorii Eșec școlar Afecte depresive Crize de Gânduri compulsive bulimie Exerciții de abdomen Abuz de alcool Automutilări Izolare Vomismente Idei suicidare socială Abuz de laxative Terapeutul îi explică lui Gwen teoria holistică și analiza funcțională, iar Gwen este de acord cu imaginea problemelor sale. Plan terapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
socială Abuz de laxative Terapeutul îi explică lui Gwen teoria holistică și analiza funcțională, iar Gwen este de acord cu imaginea problemelor sale. Plan terapeutic în cazul Gwen Obiectivele lui Gwen Terapeutul stabilește obiectivele terapeutice: - un control mai bun al crizelor de bulimie, - diminuarea exercițiilor abdominale, - încetarea consumului de alcool, - restabilirea comunicării cu părinții săi, - diminuarea stării depresive și a dorințelor de a muri, - ieșirea din izolarea socială prin reluarea progresivă a contactelor cu unele prietene pe care le-a neglijat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]