61,325 matches
-
pe care au fost forțați să-l ducă. Astăzi, ei construiesc un stat liber și independent." Mesajul de însoțire susținea că datoria Republicii Armenia și a tuturor Armenilor este de a contribui la consolidarea și dezvoltarea statului Nagorno-Karabah, precum și la recunoașterea internațională a independenței republicii.
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
armenilor din comunitățile învecinate. „Chestiunea armeană” cuprinde o perioadă de 40 de ani a istoriei armeano-otomane, în contextul politicii engleze, germane și ruse între 1877-1914. Termenul „chestiunea armeană” este folosit adesea de armeni pentru a se referi la lipsa de recunoaștere de către Turcia a evenimentelor legate de Genocidul Armean. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Marile Puteri au început să se intereseze de tratamentul minorităților creștine din Imperiul Otoman și să facă presiuni tot mai mari pentru că otomanii să acorde
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
selecție sau prin plecări voluntare. Deoarece conflictul de interese a persistat până la începutul primăverii 1919, militarii unității au fost folosiți până atunci doar la activități de pază ale unor puncte strategice și de control al unor lagăre. Un acord pentru recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei, mediat de francezi între delegația condusă de Ion I. C. Brătianu la Conferința de Pace și guvernul amiralului Kolceak, a făcut ca Legiunea să intre sub ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia, pentru a lupta la apărarea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aflate în depozitele din Extremul Orient rus. După reintrarea României în război, odată cu remobilizarea Corpului Voluntarilor au fost chemați la arme și cei proveniți din prizonieratul rus care ajunseseră în țară. Parcursul tuturor în perioada interbelică a fost marcat de recunoașterea meritelor acestora, dar după intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, foștii voluntari au avut de suferit, pierzându-și gradele militare și îngroșând rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. În acea perioadă, fenomenul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de a pune Legiunea să lupte în Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către guvernul amiralului Kolceak. Ca atare, legionarii au primit după o săptămână misiunea de a asigura paza Transsiberianului pe aliniamentul Zima-Tulun-Nijneudinsk-Baironovka-Taișet, în ariergardă pentru a asigura retragerea trupelor cehoslovace spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a atacat dinspre nord-vest satul Traktovaia, de unde batalionul cehoslovac care asigura localitatea s-a retras. Ca efect, românii au fost atacați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
până în anul 1935 și a avut secretariatul la Praga. În 1933 Victor Deleu a fost ales in funcția de președinte al "Micii Antante a Voluntarilor". În 1936 medalia "Ferdinand I" cu spade pe panglică a fost oferită în semne de recunoaștere militarilor din Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni și celor din Legiuni. După intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, voluntarii ardeleni din Prima Conflagrație au avut de suferit. Aceștia și-au pierdut gradele militare și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a Testelor Nucleare. Semnatar al Manifestului Russell-Einstein (1955), el a fost secretar-general al Conferințelor Pugwash cu privire la Știință și Afaceri Mondiale de la înființare și până în 1973. În anul 1995 a fost distins, împreună cu Conferințele Pugwash, cu Premiul Nobel pentru Pace, drept recunoaștere a eforturilor depuse pentru dezarmarea nucleară. Józef Rotblat s-a născut într-o familie evreiască din Varșovia, pe atunci parte a Imperiului Rus, la 4 noiembrie 1908, ca unul dintre cei șapte copii (dintre care doi nu au supraviețuit nașterii
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
care a insuflat-o celor care au luat parte la ea. În 1988 Shahan a publicat cartea "Bakfor halohét:Ghetaot Transnistria" (În gerul cel aprig:Ghetourile din Transnistria), cercetare cuprinzătoare a Holocaustului din Transnistria, care a dus prima dată la recunoașterea amplorii genocidului perpetrat în acea regiune. Numărul evreilor români și ucraineni omorâți în Transnistria era, după aprecierea lui Shahan, de circa 400,000, și nu de 35,000-70,000 cum se apreciase înainte pe baza unor cifre susținute de surse
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei rute având rolul de a împiedica intrarea lor pe teritoriul maghiar în calitate de unități constituite ale trupelor ungare. Prin aceasta s-a urmărit evitarea recunoașterii autorității noilor conducători maghiari prin prestarea jurământului militar, într-un context în care ultimele guverne ungare din toamna anului 1918 au urmărit menținerea integrității Ungariei cu orice preț. În acest cadru, capitala Imperiului - Viena, a fost unul dintre principalele centre
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
funcția de președinte, preotul militar Gheorghe Oprean și-a asumat funcția de secretar, iar doctorul Epifan Munteanu pe cea de casier. Tot în cadrul aceleiași ședințe Iuliu Maniu a propus atât trimiterea unei delegații la Ministerul de Război pentru a solicita recunoașterea organizației și a cere sprijin, cât și trimiterea unei delegații la Praga cu scopul informării regimentelor românești aflate acolo despre constituirea organizației și pentru a le solicita acestora constituirea unui Senat similar. Deasemni, tot atunci s-a hotărât înființarea unui
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
lui au fondat 68 Publishers care, în următorii 20 de ani, au publicat cărți cehe și slovace interzise. Tipografia a devenit un important canal de exprimare pentru scriitori disidenți precum Václav Havel, Milan Kundera și Ludvík Vaculík. În semn de recunoaștere a meritelor lor, președintele Cehoslovaciei post-comuniste, Václav Havel, a acordat soților mai târziu Ordinul Leul Alb în 1990. A predat la Departamentul de limba engleză al Universității din Toronto, unde a fost numit în cele din urmă profesor emerit de
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
de Łuczyce, în conformitate cu o interpretare mai modernă a cronicarului din secolul al XV-lea Jan Długosz, dar familia a câștigat dreptul deplin de proprietate asupra castelului numai în 1422 de la Regele Vladislav al II-lea al Poloniei în semn de recunoaștere a serviciului credincios în Bătălia de la Grunwald de către Piotr Szafraniec, șambelan din Cracovia. Castelul a fost reconstruit în 1542-1544 de către Niccolò Castiglione cu ajutorul lui Gabriel Słoński din Cracovia. Sponsor al reconstrucției castelului în stil manierist a fost calvinistul Stanisław Szafraniec
Castelul Pieskowa Skała () [Corola-website/Science/336210_a_337539]
-
al comunității noastre, nu unul al comunității apostaților. Au fost cinci generații între el și Adam.” Într-un singur paragraf, Ar-Razi arată fără rețineri atât faptul că Hermes este același și cu Idris din Coran și cu Enoh, cât și recunoașterea lui drept profet al comunității islamice ismailite. Gânditorii ismailiți au luat în considerar și problema surselor. Aceștia au încercat să își explice modul în care învățătura hermetică a ajuns până la ei, cu atât mai mult cu cât considerau că a
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
a avut loc la Galeria Mánes din Praga în 1946. În același an, Kupka a participat la Salon des Réalités Nouvelles, unde a continuat să expună în mod regulat până la moartea sa. La începutul anilor 1950, el a dobândit o recunoaștere generală și a avut mai multe expoziții personale la New York. Între anii 1919 și 1938 Kupka a fost susținut financiar de către bunul său prieten, colecționarul de artă și industriașul Jindřich Waldes care a adunat o colecție substanțială de lucrări ale
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
folosirea expresiei „mozaic uman”, reprezentând produsul unui lung proces istoric. Aproape fiecare țară din regiunea Orientului Mijlociu are comunități locale și grupuri distincte de restul socității în ansamblu, fiind recunoscute ca atare în comunitatea din care fac parte. De fapt, recunoașterea și acceptarea diferențelor comunitare sau etnice a fost componenta de bază a organizării sociale și politice în Orientul Mijlociu. Islamul este mai mult divers decât omogen și diversitatea islamului, poate fi înțeleasă, luând în calcul faptul că 1,2 miliarde de
Mozaicul islamic () [Corola-website/Science/336303_a_337632]
-
NRZ - prescurtarea expresiei din limba rusă ” Наземный Радиолокационный Запросчик” - este un interogator terestru prin radiolocație. Luînd în considerare destinația interogatorului acesta are, în traducere, și alte denumiri: instalație de întrebare de la sol sau aparat terestru de recunoaștere. Expresia folosită în domeniul militar în România este și Aparat Terestru de Recunoaștere (ATR). A fost și este instalat pe toate radiotelemetrele, și alte tipuri de radare, fabricate în fosta URSS și Rusia. Interogatorul nu poate funcționa independent ci în
NRZ radar () [Corola-website/Science/336299_a_337628]
-
este un interogator terestru prin radiolocație. Luînd în considerare destinația interogatorului acesta are, în traducere, și alte denumiri: instalație de întrebare de la sol sau aparat terestru de recunoaștere. Expresia folosită în domeniul militar în România este și Aparat Terestru de Recunoaștere (ATR). A fost și este instalat pe toate radiotelemetrele, și alte tipuri de radare, fabricate în fosta URSS și Rusia. Interogatorul nu poate funcționa independent ci în corelație cu instalația care-i poate da răspunsul. Pentru determinarea apatenenței de stat
NRZ radar () [Corola-website/Science/336299_a_337628]
-
paralel, este ilustrată și nevoia unei reforme politice și economice, care să schimbe în bine o lume tulburată de violență. Începând cu anii 60, numeroși autori egipteni încep să își contureze individualități și viziuni specifice. Romanul atinge apogeul prin prisma recunoașterii internaționale a operelor lui Mahfuz, care câștigă, în 1988, Premiul Nobel pentru Literatură. Pe lângă acesta, un alt autor prolific al generației a fost Muhammad Yusuf al-Quˁayyid, cu romanul reprezentativ "Al-Hidad" (Doliul). În această etapă, temele abordate sunt extrem de variate, barierele
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
a este procedura efectuată de autoritățile competente din România , prin care se atestă, pentru statele care nu au calitatea de parte a Convenției de la Haga sau cu care România nu are tratate bilaterale pentru recunoașterea reciprocă a actelor, faptul că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului și identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act. În România, a este o procedură diferită față de
Supralegalizare () [Corola-website/Science/336363_a_337692]
-
împăcat niciodată cu unele prevederi ale acestuia, în special cu cele care au avut ca subiect trasarea liniei de demarcație și menținerea administrației transilvănene sub control ungar. De cealaltă parte însă, guvernul Károlyi a încercat să prezinte actul drept o recunoaștere a integrității teritoriale a Ungariei. Începând cu 26 noiembrie 1918, la Budapesta a funcționat o misiune militară franceză cu menirea de a supraveghea aplicarea Convenției de Armistițiu. Conducerea acesteia a fost încredințată locotenent-colonelului Fernand Vix. După o scurtă perioadă, Guvernul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Conferinței de Pace de la Paris au decis crearea unei zone neutre între trupele române și cele ungare. Datorită atât lipsei unor alte forțe disponibile pentru a ocupa poziții de-a lungul liniei de demarcație din Transilvania cât și a unei recunoașteri în fapt a Armatei Române ca forță militară aliată, trupele române au primit permisiunea de a realiza operațiunea de ocupare a primului aliniament demarcațional. Deși pe hârtie Armata Română era constituită dintr-un anumit număr de oameni, aprecierile precum că
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
redactor și în final redactor principal. În anul 1965 a fost reprimit în învățământul superior, la Institutul Pedagogic Constanța, actuala Universitate „Tomis”. A susținut Teza de doctorat, la Universitatea din București. În anul 1973 a ieșit la pensie. Ca o recunoaștere a meritelor sale în activitatea științifică și didactică, cu toate ca nu era membru P.C.R., i s-a conferit Ordinul Muncii, Clasa a III-a. A continuat activitatea științifică publicând lucrări în domeniul slavisticii și lingvisticii. A fost membru a Asociației Slaviștilor
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
aduce mai aproape de suprafața pământului și pentru acest lucru radarul putea, de asemenea, localiza ușor avioanele care zboară la înălțime foarte mică (300 - 500 m). Radarul a fost echipat cu sistemul de interogare prin radiolocație care lucra în sistemul de recunoaștere ”Kremnîi-2”, NRZ-15. Radarul P-15 a fost montat pe un vehicul împreună cu sistemul de antenă cu două etaje și putea fi gata de luptă din poziția de marș în 10 minute. Unitatea de furnizare a energiei electrice era transportată în
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
avioanelor, P-12 ”Enisei”. Radarul P-18 a fost realizat pe baza radarului P-12MP, pe calea translatării aparaturii pe noua bază de elemente (două camioane tot-teren de tip Ural). În același timp a fost prevăzută conjugarea radarului cu sistemul de recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]