64,222 matches
-
teorie a crescut simțitor. În prezent, Teoria atașamentului este recunoscută ca făcând parte din teoriile consacrate ale psihologiei. O mare masă de cercetători și oameni de știință studiază atent atașamentul și interacțiunile dintre părinți și copii, rezultatele cercetărilor întregind constructiv teoriile privind dezvoltarea normală și patologică.Acest fapt a condus implicit la folosirea acestor resurse teoretice, în special în psihoterapia adulțior si a copiilor. Atașamentul (engl.: "attachment") definește legătura emoțională strănsă dintre oameni. Între nou-născut și părinții acestuia sau alte persoane
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
la adulți, atașarea în forma ei originară, observabilă cu ochiul liber, nu mai este atât de evidentă.Gesturile de apropiere și de îndepărtare de persoana de referință, comportamentul atașant și explorator evident dispar. Totuși, folosindu-se de bazele teoretice ale teoriei atașamentului, cercetătorii au descoperit cauzalități clare între comportamentul atașant al copilului mic și comportamentele din copilăria târzie, adolescență si maturitate. În urma experiențelor timpurii cu persoanele de referință,copilul dezvoltă un model internalizat de reprezentare (en: inner working model ), o matrice
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Psihologia socială folosește acest termen pentru a se referi la reciprocități sau condiționări reciproce în context social. John Bowlby a folosit acest termen pentru prima dată în lucrarea sa Despre atașamentul mamă-copil în contextul comportamentului social. Pe fundamentul teoretic al Teoriei atașamentului,cercetătorii au reușit să operaționalizeze interacțiunea atașantă și să o probeze empiric prin testul intitulat Situația neobișnuită ( "Strange situation"). În acest test se cercetează sensibilitatea persoanei de referință , atașamentul copilului și legătura dintre cele două aspecte. Comportamentul specific atașării
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
și colegii ei, au pus la punct în anul 1969 un test numit „Situația necunoscută“ (engl: "Strange Situation") cu scopul de a cerceta comportamentul specific atașării la copii. În acest test calitativ s-au putut dovedi experimental comportamente care corespundeau teoriilor lui Bowlby. Copii cu vârste cuprinse între 11 si 18 luni sunt observați în situații apropiate de cele naturale, care conform teoriilor lui Bowlby activează comportamente atât de atașare cât și de explorare. Comportamentul copilului în prezența și în absența
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cerceta comportamentul specific atașării la copii. În acest test calitativ s-au putut dovedi experimental comportamente care corespundeau teoriilor lui Bowlby. Copii cu vârste cuprinse între 11 si 18 luni sunt observați în situații apropiate de cele naturale, care conform teoriilor lui Bowlby activează comportamente atât de atașare cât și de explorare. Comportamentul copilului în prezența și în absența mamei precum și reacția lui la reuniunea cu mama după absența acesteia este factorul esențial în studiul tipului de atașament.. Se fac înregistrări
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
a feței foarte afectată, sau se rotesc în cerc, sau se aruncă pe jos cănd se adresează persoanei apropiate. Unii reacționează temător pe tot parcursul „Situației necunoscute“ cu expresii ale feței pline de anxietate, umeri ridicați sau paralizia tuturor mișcărilor. Teoria atașamentului pornește de la premiza ca orice copil trebuie să stabilească o relație de atașament față de o anumită persoană. Comportamentul aferent atașamentului este activat de îndată ce copilul simte nevoia de ocrotire sau sprijin, sau dacă persoana de referință se află în apropiere
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
percepe lumea înconjurătoare ca pe un loc amenințător a cărui groază se oglindește pe fața adultului. Cercetările lui Ainsworth și Crittenden au dus la o clasificare asemănătoare, pe care au numit-o ambivalent-evitantă ( de tip A/C) respectiv instabil-evitantă. Prin teoria atașamentului s-au putut dovedi efectele pe termen lung ale relației timpurii dintre persoana de referință și copil. În funcție de rezultatele testului „Situația necunoscută“ făcute cu copii între 12-18 luni, se pot deduce cu siguranță unele din efectele pe care tipul
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
în testul „Situația necunoscută“ copii manifestă diverse tipuri de atașament. Aceste tipuri sunt de fapt strategii cu care copii tind să iși regleze raporturile emoționale față de persoana de referință. Un punct important pe ordinea de zi a cercetărilor din domeniul teoriei atașamentului îl constituie și reacțiile persoanei de referință la comportamentul atașant al copilului, modul în care adultul înțelege comportamentul de atașament al copilului și cauzele pentru care adulții înțeleg în mod diferit comportamentul de atașare a copilului. Dacă la copii
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
reduce atașamentul față de educatoarea de la grădiniță de exemplu, la dimensiunea unui aspect pur funcțional, în cazul existenței unui atașament sigur față de o persoană principală de referință. Copii atașați sigur, nu își modifică comportamentul în mod semnificativ chiar dacă educatoarea se schimbă. Teoria lui Bowlby este confirmată însă în același timp, de faptul că obișnuirea copilului în mediul nou al gradiniței reușește mai bine dacă acesta este însoțit de mamă în primele zile, permițându-se adaptarea treptată a acestuia la noul mediu. S-
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Scopul procesului psihic care însoțește doliul, este de a accepta lipsa persoanei dispărute. Conceptul conform căruia mamei trebuie să i se acorde dreptul de a fi alături de copil pe parcursul staționării acestuia în spital, (Rooming in) se bazează de asemenea pe teoria atașamentului. Anomaliile de atașament se deosebesc de tipurile de atașament nesigur, definite ca adaptări comportamentale dezavantajoase, care însă nu intră în domeniul patologicului. În cazul anomaliei, se dezvoltă modele psiho-comportamentale stabile, care însoțesc copilul și tânărul și care au însemnătate
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
dau dovadă cel mai des, de dificultați în comportamentul social și în autocontrolul impulsurilor. Unele liste de coduri cum ar fi ICD-10 sau DSM-IV folosesc conceptul de atașament în unele diagnostice. Anomaliile de atașament însă, așa cum sunt ele descrise în Teoria Atașamentului, nu constituie diagnostice medicale. Totuși, în ICD-10, sistemul de clasificare a diagnosticelor din cadrul Organizației Mondiale a Sănatății, există două diagnostice asociate direct atașamentului: Anomalia reactivă descrie atitudinea inhibată fată de contactul cu adulții, atitudine dominată de ambivalenză și teamă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
dezinhibată, descrie o imagine patologică, caracterizată de o lipsă majoră de inhibiții și de distanță vizavi de persoanele adulte. Ambele anomalii sunt puse pe seama neglijării și/sau abuzurilor asupra copilului. În acest sens, clasificarea ICD-10 nu corespunde întru totul clasificărilor Teoriei Atașamentului. Acestea sunt adaptări prin care însă, nu se poate diagnostica atașamentul în sine. Următoarele diagnose din ICD-10 sunt de asemenea bazate pe conceptele din Teoria Atașamentului: Cercetarea atașamentului se preocupă detaliat cu copii abuzați și neglijați. În acest sens
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
sau abuzurilor asupra copilului. În acest sens, clasificarea ICD-10 nu corespunde întru totul clasificărilor Teoriei Atașamentului. Acestea sunt adaptări prin care însă, nu se poate diagnostica atașamentul în sine. Următoarele diagnose din ICD-10 sunt de asemenea bazate pe conceptele din Teoria Atașamentului: Cercetarea atașamentului se preocupă detaliat cu copii abuzați și neglijați. În acest sens s-a dovedit pe baze empirice clar verificate de psihologia dezvoltării că, copii abuzați prezintă mai des decât cei neabuzați, un comportament tulburat, agresiv în raport cu cei
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
experiențelor traumatice cum ar fi abuzul sexual sau agresiv. În sens terapeutic se pot utiliza ulterior resursele rezultate din relațiile de atașament sigur, pentru a influența pozitiv tulburările rezultate din experiențe negative. Bowlby a încercat să caute căi prin care Teoria atașamentului să fie întrebuințată în practică. Cu toate acestea, această teorie cunoaște o foarte redusă aplicabilitate directă. Teoria atașamentului, stă mai degrabă la baza cercetărilor psihologiei dezvoltării. Bowlby era de părere că observțiile lui erau poate prea behavioristice pentru a
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
terapeutic se pot utiliza ulterior resursele rezultate din relațiile de atașament sigur, pentru a influența pozitiv tulburările rezultate din experiențe negative. Bowlby a încercat să caute căi prin care Teoria atașamentului să fie întrebuințată în practică. Cu toate acestea, această teorie cunoaște o foarte redusă aplicabilitate directă. Teoria atașamentului, stă mai degrabă la baza cercetărilor psihologiei dezvoltării. Bowlby era de părere că observțiile lui erau poate prea behavioristice pentru a putea fi luate în seamă de pshihoterapeuți. Dezvoltările psihanalizei însă, de la
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
din relațiile de atașament sigur, pentru a influența pozitiv tulburările rezultate din experiențe negative. Bowlby a încercat să caute căi prin care Teoria atașamentului să fie întrebuințată în practică. Cu toate acestea, această teorie cunoaște o foarte redusă aplicabilitate directă. Teoria atașamentului, stă mai degrabă la baza cercetărilor psihologiei dezvoltării. Bowlby era de părere că observțiile lui erau poate prea behavioristice pentru a putea fi luate în seamă de pshihoterapeuți. Dezvoltările psihanalizei însă, de la terapia persoanei la o terapie ce ține
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
dezvoltării. Bowlby era de părere că observțiile lui erau poate prea behavioristice pentru a putea fi luate în seamă de pshihoterapeuți. Dezvoltările psihanalizei însă, de la terapia persoanei la o terapie ce ține cont de interactivitate socială au ținut cont de teoria lui Bowlby, bazându-se pe rezultatele cercetărilor empirice ale copilăriei timpurii în interacțiune cu mediul social. O psihoterapie care ține cont de descoperirile Teoriei atașamentului, ar permite retrăirea experienței atașamentului sub influență terapeutică. Prin restructurarea atitudinii relaționale, schimbarea afectelor, a
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de la terapia persoanei la o terapie ce ține cont de interactivitate socială au ținut cont de teoria lui Bowlby, bazându-se pe rezultatele cercetărilor empirice ale copilăriei timpurii în interacțiune cu mediul social. O psihoterapie care ține cont de descoperirile Teoriei atașamentului, ar permite retrăirea experienței atașamentului sub influență terapeutică. Prin restructurarea atitudinii relaționale, schimbarea afectelor, a nivelului cognitiv și a comportamentului, se pot schimba relația față de obiect. Metoda terapeutică a lui Bowlby, utilizată la persoanele traumatizate de pierderea unei persoane
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
referință. În ce privește copii, Bowlby este de părere că o măsură preventivă este evitarea pe căt posibil a despărțirilor acestora de părinți. Dacă despărțirea este totuși inevitabilă, copii trebuie să își petreacă timpul într-un mediu cât mai stabil cu putință. Teoria atașamentului a devenit o ramură consacrată a psihologiei. Ea este utilizată ca sursă de referință în psihologia dezvoltării, a psihoanalizei, a psihologie cognitive, dar și în alte paradigme ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cât mai stabil cu putință. Teoria atașamentului a devenit o ramură consacrată a psihologiei. Ea este utilizată ca sursă de referință în psihologia dezvoltării, a psihoanalizei, a psihologie cognitive, dar și în alte paradigme ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
consacrată a psihologiei. Ea este utilizată ca sursă de referință în psihologia dezvoltării, a psihoanalizei, a psihologie cognitive, dar și în alte paradigme ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de referință în psihologia dezvoltării, a psihoanalizei, a psihologie cognitive, dar și în alte paradigme ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
cognitive, dar și în alte paradigme ale psihologiei. În zilele noastre această teorie își extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice, cum ar fi terapia atașamentului ( după Karl Heinz Brisch
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
extinde conexiunile încercând să integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice, cum ar fi terapia atașamentului ( după Karl Heinz Brisch), care leagă gândirea psihanalitică de teoria atașamentului. Printre criticile care i se aduc se
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice, cum ar fi terapia atașamentului ( după Karl Heinz Brisch), care leagă gândirea psihanalitică de teoria atașamentului. Printre criticile care i se aduc se enumeră neclaritatea rolului jucat de temperamentul copilului, căruia comparativ cu
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]