66,018 matches
-
E vremea colindelor Când ghiața se-ntinde/ Asemeni oglindelor Și tremură brazii/ Mișcând rămurelele Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele Se bucură copiii/ Copiii și fetele De dragul Mariei/ Își piaptănă pletele De dragul Mariei/ Și-a Mântuitorului Lucește pe ceruri/ O stea călătorului” subtilă aluzie la Steaua ce i-a călăuzit pe Magi din Răsărit până la peștera Bethleemului acum 2000 de ani. Eminescu s-a adăpat la izvorul nesecat al folclorului românesc, începutul cunoscutei „Doina” „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
proceduri. Eu, de exemplu, am propus în 1953 o disertație despre Sadoveanu, care mi-a fost respinsă de Consiliul Științific al Universității din Moscova, fiindcă nu spusesem nimic despre Mitrea Cocor și Aventuri în Lunca Dunării, lucrări ridicate în slava cerului de critica sovietică. Lucrarea a fost autorizată abia în 1959, dar fără ca eu să fac concesiile, respectiv să introduc în ea opera lui Sadoveanu de după 1944, primind în acel an titlul de candidat în științe filologice. Peste două decenii mi-
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
Se află aci o blamare a estetismului pur, lipsit de miza spirituală, capabilă a-l transcende: "Și cu cît este mai perfecționată contemplarea noastră metafizică a lui Dumnezeu, remarcă Merejkovski, cu atît mai desăvîrșită devine oglinda diavolului. Bezna de jos, cerul de jos, răsturnat, ne atrage cu ispita zborului în jos, a zborului liber, fără efortul necesar pentru zborul în sus. Și atîta timp cît privim doar, cît contemplăm metafizic doar, nu ne putem convinge că profunzimea aparentă e în realitate
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
mai multe poeme primite prin poștă de la un necunoscut: Liviu Capșa. Am explicat atunci cititorilor că n-am nici o informație despre autor, dar că sunt nerăbdător să fac cunoscute și altora versurile pline de farmec care îmi căzuseră parcă din cer pe biroul de redactor. Acum dețin toate datele necesare pentru întocmirea unei fișe bio-bibliografice a lui Liviu Capșa. Poetul s-a născut la 16 august 1954 în localitatea Spanțov din județul Călărași (fostul județ Ilfov). După ce a absolvit liceul la
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba lui: "Sfrijitul 1: (care a privit scena tot timpul, bombăne distant): Cer lângă cer! Unul... departe... să fi găsit..." Ca și în teatrul absurd, nonsensul pare să țină loc de orice fel de transcendență, limbajul își abandonează rolul de vehicul al sensului, devenind, prin forța lui extraordinară de a șoca, un instrument
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba lui: "Sfrijitul 1: (care a privit scena tot timpul, bombăne distant): Cer lângă cer! Unul... departe... să fi găsit..." Ca și în teatrul absurd, nonsensul pare să țină loc de orice fel de transcendență, limbajul își abandonează rolul de vehicul al sensului, devenind, prin forța lui extraordinară de a șoca, un instrument redutabil în
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
muză a poetului aduce cu ea pete de culoare: "Armele strălucitoare nu rănesc, spuse Claudia al cărei nume poartă mirosul văratic de tei." Claudia este muză citadinizata a poetului, dansează disco, știe să gătească: "Claudia face supă de alge și cerul gurii/ ni se umple cu delicatul gust al supei primordiale (!)", el, poetul, rămîne însă fidel naturii sale profund reflexive și care produce sentințe/premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în palmă?". Discursul poetic înghite
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
l descoperă clipa și bucuriei de a căuta orice oriunde (el e întreg în aceste replici din finalul unui western, văzut recent: - "Unde pleci?"; - "Aiurea"; - "Frumoase locuri"), cu deplina libertate a asocierilor (Kant stă foarte bine lîngă zicerea despre mineri: "Cerul înstelat deasupra noastră și legea morală în noi. În lumea noastră fără cer/ Ce grea e viața de miner"; Nichita Stănescu e la fel de bine în "interpretarea" unui țăran pensionar care, trecînd pe uliță și văzînd doi tineri cuprinși într-un
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
în aceste replici din finalul unui western, văzut recent: - "Unde pleci?"; - "Aiurea"; - "Frumoase locuri"), cu deplina libertate a asocierilor (Kant stă foarte bine lîngă zicerea despre mineri: "Cerul înstelat deasupra noastră și legea morală în noi. În lumea noastră fără cer/ Ce grea e viața de miner"; Nichita Stănescu e la fel de bine în "interpretarea" unui țăran pensionar care, trecînd pe uliță și văzînd doi tineri cuprinși într-un sărut lung, apelează "la falsa memorie, dă din cap înțelegător și chirăie: "Leoaică
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
Bistriței și ale Negelului. Trimis la țară, la bunica paternă, copilul paludic, febricitat suferă de insomnie, adormind "uneori abia după cîntatul cocoșilor din cauza indiscreției nopții, care-l privea cu prea mulți ochi ("Mulți ochi are noaptea... Toată noaptea ochii de pe cer s-au uitat la mine")". Ca elev al școlii primare, e distins, la finele fiecărui an, cu premiul întîi. Împrejurare asociată cu un gest romantic: "Cenușa coroanelor, păstrată cu pietate într-un plic, poetul o va arunca doar foarte tîrziu
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
Cupă Davis”, dintre echipele României și Elveției, transmis pe România 1, a fost comentat de Cristian Tudor Popescu atât de tehnico-sec, încât m-a expediat mental la finele Scrisorii eminesciene pentru o parafrază răzvrătitoare și, poate, o nedreaptă întrebare către cer: “Unde e, Țopescu, Doamne” ? Iar în culmea disperării, și pornit pe retorisme, am mai întrebat Providența: “Doamne, Federer ăsta e tot de-al Tău, sau... ? Că, Doamne iartă-mă, parcă-i livrat de firma-căpușă “CREAȚIA” s.r.l., cu sediul
Sport by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13099_a_14424]
-
vântul devine prietenos și aduce mireasmă de sâmbure de măr strivit între dinți, când simt efluviul de viață urcând în toate capilarele existenței, eu mă gândesc, posomorât, că în România, odată cu încălzirea vremii, crește automat numărul de infracțiuni. Undeva, în cer, cineva întoarce butonul unui potențiometru și dă la maximum agitația zilnică a oamenilor. Totul se activează și se intensifică, în sensul rău al cuvântului. Simpla îmbrâncire se transformă în bătaie sângeroasă, hârjoneala amoroasă - în viol, joaca - în vandalism. În momentul
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
conservatoare și neoliberală, nu și-au definit convingător nici câmpul de acțiune, nici strategia. Nici susținătorii estetismului modernist, nici multiculturalii postmoderni nu au un text solid, clar și tranșant. Canonic. Și unii și alții (atâția câți sunt) se pierd în „ceruri înalte”. Unii par încremeniți într-un discurs secular, ceilalți nu pot explica concret cum e cu criteriul etic, unora le lipsește prospețimea, celorlalți precizia. Conflictul există, necesitatea schimbărilor plutește în aer, dar niște texte fundamentale n-au produs nici unii, nici
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele și duhorile ei. În care ambient, ironia este cu necesitate prezentă
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
se înălța peste umbra sa. Omul adevărat Reverte nu plânge de mila oamenilor adevărați din paginile sale, ci dă din umeri cu resemnare și merge mai departe, fiindcă pentru el asta înseamnă condiția umană: căderea și ridicarea, sublimul și abjectul, cerul pe care îl atinge ființa cu fruntea și abisul în care își scufundă picioarele. Tot el a reușit ca, într-un ciclu de cinci romane avându-l în centru pe căpitanul Alatriste, să zugrăvească întreg Secolul de Aur spaniol sub
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
liderii chișinăuieni au declarat că intenționează să-l comemoreze pe domn cu mai mult fast. Atât doar că pe noi ne cam întristează aceasta. Prin afirmații nechibzuite, Vladimir Voronin, Victor Stepaniuc și alții din tagma lor declară neadevăruri strigătoare la cer, cum că Republica Moldova ar fi, chipurile, moștenitoarea de drept a Moldovei istorice, că Ștefan cel Mare și Sfânt ar fi doar al lor. Bine, fraților, dacă nu sunteți frați, trebuie să înțelegeți că Ștefan cel Mare este și al nostru
Anul 2004, anul „Ștefan cel Mare”. In: Curierul „Ginta latină” by Vasile Tărâțeanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2231]
-
se prinde pește noaptea cu furculița și felinarul și cum se face delicioasa salată de raci și pentru că a ținut-o pe iapa Cezara 24 de ani (eram născuți în același an), pentru că, întorcându-ne într-o noapte pe sub un cer plin de stele de la o mătușă, bunica Margareta mi-a spus: „Știi tu câte stele erau odată pe cer!? Păi când eram eu mică, tot cerul era numai stele! Acum abia au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
ținut-o pe iapa Cezara 24 de ani (eram născuți în același an), pentru că, întorcându-ne într-o noapte pe sub un cer plin de stele de la o mătușă, bunica Margareta mi-a spus: „Știi tu câte stele erau odată pe cer!? Păi când eram eu mică, tot cerul era numai stele! Acum abia au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu rachetele lor cu tot!”, pentru că bunicul Victor mănâncă dimineața pe stomacul gol ardei iute pe pâine și la 74
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
ani (eram născuți în același an), pentru că, întorcându-ne într-o noapte pe sub un cer plin de stele de la o mătușă, bunica Margareta mi-a spus: „Știi tu câte stele erau odată pe cer!? Păi când eram eu mică, tot cerul era numai stele! Acum abia au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu rachetele lor cu tot!”, pentru că bunicul Victor mănâncă dimineața pe stomacul gol ardei iute pe pâine și la 74 de ani mai era în stare de
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
VIS NEÎMPLINIT În memoria eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu Visa s-ajungă învățătoare Spunea Sabina, sora ei Destinul croi o altă cărare Pentru fata că floarea de tei. În ograda părinteasca sărăcia apăsătoare Amorțea cumpănă în vânt. În cer ciutura secase la soare Tăcerea coborâse pe pământ. Cătălina vedea părinții trudind în zadar Sărăcia încremenită-n azimut Ar fi dorit să-i scoată din amar Însă destinul era un vulcan de temut. ... și a plecat Cătălina de acasa cum
Vis neîmplinit. In: Curierul „Ginta latină” by Laura Vega () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2238]
-
SCRISOARE DE IERTARE LUI ILIE ILAȘCU Dragă Ilie, de mult ți-s dator Cu-o iertare și-acum creștinește O cer nu unui martir-senator, Ci unui luptător trădat mișelește. Cu marele Ștefan și crucea preasfântă Pe sigla unui partid drag și ție, Cerșeam votul bătrânei smerite, Crezând că te scoatem din pușcărie. Râdeau în barbă, pe ascuns, iudele, Visându-se-n
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
Sandu lângă geam, Vom încerca un cântec de Crăciun Așa cum ani de-a rândul colindam Cu tine împreună, frate bun! Și fulgii vor cădea ca flori de mai... Te vom simți alăturea de noi, Căci, dacă ești de-acum în cer, în rai, Vei fi prin fulgii care cad, domoi... Ni-e dor de tine, frate Niculai... M.B., decembrie 1941
Mi-e dor de tine. In: Curierul „Ginta latină” by M. B. () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2247]
-
Pui mic, să nu te sperii! Vom aprinde o lumânare. Tu ai văzut cum arde o lumânare? Ooo! Are o lumină sfântă! Ca sufletul unui Înger! Uite, gata! Vezi ce minune? Iar acum, noi o să te facem o prințesă a cerurilor. Mai ceva decât cele din povești! Aveam Încredere și m-am lăsat În voia lui. Mare mi-a fost mirarea când m-au dezbrăcat. Pe nesimțite, am fost pusă cu piciorușele Într-un lighean cu apă călduță. Domnul acela, care
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
te ferească de cel rău și să-ți poarte noroc!“ - mi-a zis el și apoi m-au culcat. Somnul din seara aceea a fost unul pro fund, adânc. În visurile mele, eu, cu Iva și Iba, pluteam În Înaltul cerurilor și doar din când În când mai coboram deasupra unor plaiuri verzi. Atât de verzi... - va urma - Târgu-Jiu, 2008
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
care le sugera, atunci când, luând de la diaconii slujitori în mâinile sale "dicheru'" și "tricheru'", sfeșnice de mână cu două și respectiv trei lumânări mari aprinse încrucișate la mijlocul lor, cu brațele ridicate și întinse a rugăciune, rostea: "Doamne, Doamne! Caută din ceruri și vezi și cercetează via aceasta pe care au sădit-o Dreapta Ta și o desăvârșește pre ea!..." Măreția oficierii sfintei liturghii duminicale se desăvârșea de către corul catedralei episcopale, care, sub conducerea profesorului nostru de muică vocală, Eugen Frunză, interpreta
Seminarist la Bălți. In: Curierul „Ginta latină” by Mihai Baltaru () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2258]