66,018 matches
-
sună altfel. Cîte firimituri nu am presărat peste ele strînse în jurul meu pe mal în St.-James Park... Dar smeele înălțate de copiii blonzi, rumeni la fața cu o pasiune de viitori piloți, urmașii celor ce au cîștigat bătălia de pe cerul Londrei și al Angliei. Vasul pe care traversez Marea Mînecii spre coasta Britaniei albă, cretoasa, misterioasă, simpla în grandoarea ei naturală că o metaforă secspiriană... Pe colacii de salvare ai vasului vopsit recent în alb, cu inscripții roșii, scrie INVICTA
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
Bassano, mîncînd la ora nouă și jumătate dimineață singur în parcul somptuos. Un trenci agățat de creangă unui copac în dimineața care fumega, vegetația bogată plină de seva. Aburi ușori ies și din trenciul agățat, semn că noaptea petrecută sub cerul liber l-a umplut de umezeală. Într-o cratița neagră, înegrită de funingine pe iarbă atît de verde, bătrînul tăia cartofi pregătindu-si micul dejun. O mare și simplă și sfîntă singurătate de vagabond frumos. * * * Catedrală Medicilor. Necomunicabilitate. Ascult la
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
că fiica lui, ca să-și liniștească bătăile inimii, într-o noapte, pe câmp, între bubuiturile de tun și rafalele de mitralieră, recita un cunoscut poem al lui... Lucian Blaga: Stă în codru fără slavă/ mare pasere bolnavă.// Nalta stă sub cerul mic/...etc. Dați-mi un roman, voi, munților Până și reflecțiile asupra florilor, râurilor, copacilor și altor elemente ale naturii, care sunt la urma urmei specialitatea lui Lucian Blaga, sună uneori fals, din cauza inserării lor în proza vieții de fiecare
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
ce ființează, deja, de mai multe luni, sunt doar câteva împliniri ale reuniunii din această vară a oamenilor de muzică din zona sud-est europeană. Nouă, muzicienilor sosiți din țară, emoții speciale ne-a procurat concertul oferit cu acest prilej, sub cerul liber, în incinta unui amfiteatru nou situat în șaua unei vai între dealurile ce străjuiesc de departe golful portului Samos. Pe scenă, în lumina mirifica a amurgului, se îngemănau culorile mării, ale cerului, pe fundalul cupolelor unei mici biserici medievale
Periplu european by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17649_a_18974]
-
procurat concertul oferit cu acest prilej, sub cerul liber, în incinta unui amfiteatru nou situat în șaua unei vai între dealurile ce străjuiesc de departe golful portului Samos. Pe scenă, în lumina mirifica a amurgului, se îngemănau culorile mării, ale cerului, pe fundalul cupolelor unei mici biserici medievale bizantine străjuite de lumânările semețe ale chiparoșilor; aici, i-am întâlnit pe câțiva dintre muzicienii originari din România, actualmente - de aproximativ zece ani - membri ai colectivelor simfonice și camerale din Grecia, anume pe
Periplu european by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17649_a_18974]
-
tânără mereu. Mi-e carnea că de piatră, de parcă-am fost de vie în piatră îngropată. Ieri am visat... Dar oare am visat? Că vânturi s-au pornit si-acoperisul mi-a zburat. Deasupra mea nu mai era nimic. Doar cerul gol, bolta înstelata. Și m-am simțit așa de rușinata, de parcă un ochi străin m-ar fi privit prin ochi de geam și aș fi fost cu totul dezbrăcată. Erau doi ochi că doi cărbuni de jar, doi ochi că
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
Ce seism a cutremurat această natură limpede și delicată încît s-a tulburat (...) apărînd un ideal împotriva căruia se ridicase de atîtea ori?" Prietenul regăsit dispare surîzător, ducîndu-si taină cu el: Acum după visul de ieri, dacă mă uit la cer, mi se arătă cînd o mînă, cînd un picior, cînd o parte din figură lui Valeriu, fie-i țarina ușoară, că dacă a păcătuit în vremea asta de tulburare, a făcut-o pentru că nu mai putea stinge flăcările de care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
pentru alți zburători esi doar o stafie,/mama cuminte ți-aș fi și sora și iubita și fiică și bunica și tata,/ o, fiule de nicicînd, cum se tăvălește nevrotic la picioare/ tinerețea mea de altădată!/ Sosi-vei cîndva din cerul burții/ că singurul meu bărbat perfect,/ adoratoare pînă la moarte ți-aș fi/ și numai pentru tine aș dănțui la banchet" - Delir pentru fiul din Neverland), într-o cochetărie canibalica: "iubitul l-am mîncat și tot nu m-am îndestulat
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
discuție include frecvent asemenea pseudooameni: "Tatăl Dostoievski avea creier albastru,/ era o dihanie căreia nu-i plăcea orice sînge,/ ci numai cel al sufletului cu steluțe de primăvară și toamnă.(...) Tatăl Dostoievski mereu posedat de barba-i că de un cer de iedera/ aude și vede prin aburii serii,/ el este zidul în fața căruia pier împușcați sfinții proaspeți ai veacului,/rostogolindu-si ochii în sus" (Tatăl Dostoievski). Ori: "Mulțime de pisici-femei stăteau în baldachin" (Înger în fereastră spre răsărit). Ori: "oameni
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
De exemplu cele citate mai sus din Eneida, pe care în bună parte, fragmente, le știam pe dinafara, începeau astfel: Veritur interea coelum ruit oceano nox... (abea pe urma urmînd cele citate mai sus: involvens umbră magna etc. - între timp cerul se învîrte și noaptea năvălește din ocean... Erau texte și texte. Șoptite după împrejurări mai grele sau mai suportabile. Ce repetăm însă cel mai des în sinea mea în timpul cîte unei cuvîntări lungi plină de slogane, singur-singur, neauzit, nebănuit de
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
printre țăruși se pierdură.// Deci nu ei mă caută. Gușterul/ care tocmai clipise privindu-mă/ pieri dintr-o întorsătură.// Fără grabă anii și-au strîns taberele/ și doar un cort colorat atinge/ cu flamura pe rînd continentele.// Nicăieri nu e cer, alături e marea/ rîvnind la falca de asin veche-n furnici/ furisată-ntr-o groapă de văr" (Tapasya). Emoționantă e împrejurarea că bardul cu dezabuzata scriitura își păstrează un mecanism productiv de ordin infantil. El visează cu ochii larg deschiși, propunînd un
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
vreme cu noi/ obosiră speriate de sine asteptîndu-ne/ să vorbim, să răsuflam, să începem, să pășim din duminică-n joie" (Happy New Year!). Gloanțele, salvatorul, nava, direcția necunoscută pot avea o conotație mistica: "Gloanțe ici-colo cu piepturi discuta,/ e limpede cerul, salvatorul grăbit/ încărca cu prieteni helicopterul/ pentru o direcție necunoscută" (Instantaneu fotografic). O amănunțită descripție, de tip suprarealist, a "cîinilor mecanici" se așează la răscrucea dintre absurd și aspirația de reciclare, de regenerare într-un alt cod al existenței apuse
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
patru ani mai târziu, rugile noastre s-au împlinit - regimul comunist român a căzut de la înălțimea la care se credea. Părintele Petre Popescu, nea' Nicu Naum, George Stanciu, Nicolae Pora și mulți alții români - adevărați eroi neînfricați, au plecat la ceruri. Nu au făcut niciodată vreun compromis cu dictatorii comuniști (așa cum a fost cazul și al lui Mircea Eliade, Vintilă Horia etc) și au murit cu dor de țara pe care au iubit-o cu pasiune. George Bălașu, Lulu Mihăilă, Michael
Românii "vechi și noi" din Canada. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
alergau ochi mînioși de facle, lăsînd dungi și scîntei roșii în urmă" (M. Sadoveanu, Șoimii). Zborul unei porumbițe, la St. Petica, este perceput în aceeași manieră: În umbră trupu-i pare o dunga luminată/ Ce urca vecinic albă, frumoasa solitara,/ Sub cerul cel de vară, seninul cer de vară" (Solii păcii). La D. Anghel - regina albinelor: "Din urdiniș zburînd ea scrie-o dunga,/ Un fulger de beteala în senin" (Alesul); drumul unei sepii în suita triumfala a Semiramidei își înseamnă "splendoarea c-
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
lăsînd dungi și scîntei roșii în urmă" (M. Sadoveanu, Șoimii). Zborul unei porumbițe, la St. Petica, este perceput în aceeași manieră: În umbră trupu-i pare o dunga luminată/ Ce urca vecinic albă, frumoasa solitara,/ Sub cerul cel de vară, seninul cer de vară" (Solii păcii). La D. Anghel - regina albinelor: "Din urdiniș zburînd ea scrie-o dunga,/ Un fulger de beteala în senin" (Alesul); drumul unei sepii în suita triumfala a Semiramidei își înseamnă "splendoarea c-o dunga de cerneală" (Visul
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
în suita triumfala a Semiramidei își înseamnă "splendoarea c-o dunga de cerneală" (Visul sepiei); șarpele e "că o dunga de întuneric ori că o undă de lumină" (Din paradoxele unui muribund); corăbiile trec "însemnîndu-si dunga lor de fum pe cer" (Aducerile-aminte...); "dunga pămîntului negru sestet scrisă de cuțitul unui plug de curînd pus în brazda" (Pămîntul). La St.O. Iosif, "Departe doar un stol/ De corbi, ca negre dungi,/ Umplea văzduhul gol/ De tînguiri prelungi"... (Înmormîntare). La Ț. Arghezi, " Pe
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
ierburi și s-a ascuns printre flori" (D. Anghel, Din paradoxele unui muribund); "orzurile și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în vai și printre fagii stăpînitori pe culmi" (Gală Galaction, Bisericuța din Razoare); Pe cer un brîu de trandafir,/ Că o zîmbire de fecioara,/ Se-ntinde, crește, înfășoară/ Nemărginirea de safir" (Iuliu C. Săvescu, Căderea stelelor). Universul secesionist este, mai presus de toate, un univers ondulatoriu. Încă la Al. Macedonski ne întimpinau "mișcări onduloase" (Bucolica
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Un nou, un groaznic soare"), alteori materia însăși iese în prim-plan, înțepenita ori zbuciumata, sfîrîitoare, arzîndă, torturînd și ucigînd prin sine: "Un strop de-al tău ades ne fu de-ajuns./ Căci sfîrîind prin slănina de ură,/ Arzînd de cer, albastră picătură,/ Cu viul, viul ne-ai străpuns./ Că rîndunica puilor în gură/ La toti le-ai dat ce pot să poarte:/ Maimarii, cuminecătura,/ Pruncii, taine de moarte". Prăbușirile sînt diferențiate conform planului astral, cu rol de aluzie hiperbolică a
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
Oglindă aerul răsfrînse/ Potop de lacrime de pară,/ Preatremuratele făclii./ Apoi urgie! Din înaltu-i scaun/ Astrul văzum cum brusc se descătuse/ Cu largă dănțuire prin țării./ Salța păgîn cerescul faun/ Iar noi priveam cu moartea-n guse./ Salța crescînd cît cerul. Morți și vii/ Ne-am și văzut cenușe!") ori planului istoric, cu preciziuni de ordinul civilizației războinice în acțiune ("Noi, morții milei, așteptăm/ Cu testele zburlind antene./ Întrebăm statistici și cursuri,/Iscodim, cîntărim, scrutam./ Cîini infernali pe styxuri herțiene/ ne
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
bani și cu chef de scandal. Aurelian Octav Popa cîntă, divin, ceva din Purcell. Ascult acest Preludiu și nimic altceva nu ajunge la mine. Nici zgomotul furtunii ale cărei mișcări le intuiesc însă în zbaterea crengilor. Văd cum urcă la cerul posomorît fumul de la coșul doamnei de vis-à-vis. Nu e vară și nu o aud cum zbiară la telefon cînd vorbește cu "scumpi", "pisi"... Zidul este înalt, mîncat de timp, iar roșul cărămizii mă face să mă îndoiesc de secolul în
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
mărci identitare arhetipale: în gusturi, mirosuri, gesturi. Deloc întîmplător, această ultimă carte debutează cu descrierea unui ritual tipic românesc al înmormîntării: cel al fierberii colivei, al trecerii prin mai multe ape a boabelor de grîu, pentru fiecare din cele "nouă ceruri" fiind necesară o altă spălare. Și, după consemnarea procedurilor, autoarea face pe dată saltul în poetic și imaginar: "Am înțeles limba mamei prin mirosuri. Prin fereastră cerul privea direct în oală". Pregătirea colivei are o funcție consolatoare: ea o face
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
prin mai multe ape a boabelor de grîu, pentru fiecare din cele "nouă ceruri" fiind necesară o altă spălare. Și, după consemnarea procedurilor, autoarea face pe dată saltul în poetic și imaginar: "Am înțeles limba mamei prin mirosuri. Prin fereastră cerul privea direct în oală". Pregătirea colivei are o funcție consolatoare: ea o face pe autoare să "uite plînsul". Dar atenție: "Nu tot ceea ce uiți dispare (...). Uitarea nu face decît să evidențieze lucrurile - spuse unchiul Costel". Același unchi, un fel de
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
sa expoziție din l993, deschisă la București și mai apoi itinerată prin mai multe țări central-europene, el a început, în l994, realizarea unei ambițioase instalații - care este, simultan, și o intervenție în peisaj -, la Tăușeni, județul Cluj, intitulată Desemne spre cer, pentru ploaie și curcubeu. In același an finalizează prima etapă, care care înseamnă construcția a nouă elemente, numită Sfîrșitul începutului. Proiect deschis, practic inepuizabil, instalația lui Alexandru Chira urmărește strictamente intrarea într-un rol magico-simbolic, însușirea unei funcții spirituale cu
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
diurnă a cotidianului, ci, dimpotrivă, pe cea a subconștientului, a memoriei involuntare, asociative. Fiecare cuvânt își caută, oximoronic aproape, neperechea: „peisaj amânat într-o prăpastie/ de fructe netrăite/ în prelungirea somnului tăcerea/ ruginită își face cuib de/ corb livid sub cerul pleoapei/ tale și-n hohotul luminii/ amânate fereastra o deschide spre/ golul dinlăuntru.” Poemele par picturi în cuvinte, fiecare dintre ele fiind deschis prin două versuri edificatoare asemenea titlurilor de tablouri: „peisaj muzical în care timpul/ seamănă cu o rană
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
pri ncipe al principilor”, “cel mai mare conducător”, “invincibilul”; nu numai poporul îl cinstește pe împărat, ci zeii însiși participă la bucuria generală; nici-un conducător roman nu a fost atât de iubit; palatul construit de el, al cărui turn “izbește cerul și care este pe măsura cerului” depășește în splendoare toate monumentele lumii; Jupiter însuși îl protejează pe împărat cu trăznetul; platanul plantat de Domițian este iubit de zei și este destinat unei glorii eterne. Domițian și-a așezat o statuie
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]