64,222 matches
-
și idei bazate pe faptul că la un moment dat omul ar putea să fie capabil de transport și comunicații cu o viteză mai repede ca lumina. Un corp poate depăși viteza luminii dacă îndeplinește anumite condiții. În trecut majoritatea teoriilor create de cercetători considerau că este imposibilă atingerea vitezei luminii însă teoriile moderne susțin că acest lucru este probabil. Efectul Cerenkov a fost observat de cercetătorul Pavel Alexeevici Cerenkov și precizează faptul că trimiterea de radiații electromagnetice prin particule încărcate
Mai repede ca lumina () [Corola-website/Science/318896_a_320225]
-
putea să fie capabil de transport și comunicații cu o viteză mai repede ca lumina. Un corp poate depăși viteza luminii dacă îndeplinește anumite condiții. În trecut majoritatea teoriilor create de cercetători considerau că este imposibilă atingerea vitezei luminii însă teoriile moderne susțin că acest lucru este probabil. Efectul Cerenkov a fost observat de cercetătorul Pavel Alexeevici Cerenkov și precizează faptul că trimiterea de radiații electromagnetice prin particule încărcate în vid face ca aceste radiații (numite și Radiații Cernekov) să ajungă
Mai repede ca lumina () [Corola-website/Science/318896_a_320225]
-
fost observat de cercetătorul Pavel Alexeevici Cerenkov și precizează faptul că trimiterea de radiații electromagnetice prin particule încărcate în vid face ca aceste radiații (numite și Radiații Cernekov) să ajungă la o viteză mai repede ca lumina în mediul respectiv Teoria relativității susține că viteza luminii în vid este o constantă universală (aceasta notându-se cu "c"), iar viteza luminii în formă de materie este mai mică decât "c". Radiațiile Cernekov sunt rezultatul unui electron ce depășește viteza lumini dintr-un
Mai repede ca lumina () [Corola-website/Science/318896_a_320225]
-
apoi vizitează, pentru a doua oară, Tibetul, unde stă doi ani alături de maestrul Koot Hoomi. Revenită în Egipt, întemeiază, împreună cu Emma Cutting (viitoarea Emma Coulomb), o societate spiritistă, urmând principiile lui Allan Kardec, un pedagog francez care dezvoltase mai multe teorii referitoare la spiritism. Helena vizitează apoi, succesiv, Ierusalim, Odessa și Paris. Helenei îi este atribuită o relație romantică, negată însă atît de ea, cît și de familie, cu tenorul italian Agardi Metrovich, căruia se spune că i-ar fi dăruit
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
Fraternități a Înțelepților. În Sri Lanka, Blavatski și Olcott primesc „pancha sila” (confirmarea buddhistă în cinci precepte). În 1882, se instalează în India, la Adyar, aproape de Madras, acest loc devenind centrul mondial al Societății Teosofice. Acum sunt sistematizate mai multe dintre teoriile doamnei Blavatski, precum cea a celor șapte corpuri: fizic, eteric, astral, mintal inferior, mintal superior, buddhic și atmic. Nici în India nu rămâne mult timp, în special deoarece este implicată în două scandaluri. Fosta sa colaboratoare din Egipt, Emma Coulomb
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
minții, al adevărului absolut) este un simbol protector, aducător de înțelepciune, claritate și luciditate purtătorului. Se zice că dacă te folosești de puterile sale îți poți îndeplini orice dorință atât în plan material, cât și în cel sentimental. O altă teorie spune că dacă Ochiul lui Horus semnifica iluminarea spirituală, astăzi în kemetism cât și în Yoga Kemetica (asemănătoare cu hatha yoga) are o strânsă legătură cu al treilea ochi. (cunoscut de asemenea ca ochiul interior) Se mai face referire la
Ochiul lui Horus () [Corola-website/Science/318925_a_320254]
-
un grad BA american din partea Bard College din New York. Bard College Berlin este locul de întâlnire al profesorilor dedicați studiului în varii domenii relevante pentru studiul artelor liberale. Principalul câmp de interes îl reprezintă științele umaniste, în special filozofia, literatura, teoria politică și istoria artelor, dar și biologia, economia, istoria, matematica, muzicologia, sociologia sau teologia. Membrii corpului profesoral sunt selectionați în funcție de meritele academice dar și luând în considerare capacitatea lor de a se integra într-un proiect dedicat problematicilor studiului valorilor
Bard College Berlin () [Corola-website/Science/318923_a_320252]
-
Electrodinamica cuantică, sau QED (din ), este teoria cuantică relativistă a interacției electromagnetice. Elaborată de Paul Dirac în 1927 ca teorie cuantică a emisiei și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Electrodinamica cuantică, sau QED (din ), este teoria cuantică relativistă a interacției electromagnetice. Elaborată de Paul Dirac în 1927 ca teorie cuantică a emisiei și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger și Richard Feynman. Freeman Dyson a arătat că acestea erau formulări
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
și absorbției de radiație, ea a fost dezvoltată în ultimii ani ai deceniului 1940, în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger și Richard Feynman. Freeman Dyson a arătat că acestea erau formulări echivalente ale unei teorii unice a interacției dintre materie și radiație, conformă cu principiile fizicii cuantice și teoriei relativității și invariantă la transformările de etalonare din electrodinamică. În această formă modernă, QED dispune de două instrumente de calcul precise și eficiente: "diagramele Feynman" (o
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
în forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger și Richard Feynman. Freeman Dyson a arătat că acestea erau formulări echivalente ale unei teorii unice a interacției dintre materie și radiație, conformă cu principiile fizicii cuantice și teoriei relativității și invariantă la transformările de etalonare din electrodinamică. În această formă modernă, QED dispune de două instrumente de calcul precise și eficiente: "diagramele Feynman" (o metodă grafică de a construi amplitudinile proceselor electromagnetice) și "renormarea" (o metodă analitică de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
divergente). Cu ajutorul acestora a fost calculat, cu mare precizie, momentul magnetic anomal al electronului, care explică deplasarea Lamb a nivelelor de structură fină ale atomului de hidrogen. Aceste rezultate teoretice, în acord cu rezultatele experimentale, califică QED ca prototip de teorie cuantică de câmp și componentă a modelului standard al interacțiilor fundamentale. Teoria cuantică, în stadiul de mecanică cuantică în care se afla în anul 1927, explica structura sistemelor atomice din două puncte de vedere aparent contradictorii, care ilustrau ideea de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
al electronului, care explică deplasarea Lamb a nivelelor de structură fină ale atomului de hidrogen. Aceste rezultate teoretice, în acord cu rezultatele experimentale, califică QED ca prototip de teorie cuantică de câmp și componentă a modelului standard al interacțiilor fundamentale. Teoria cuantică, în stadiul de mecanică cuantică în care se afla în anul 1927, explica structura sistemelor atomice din două puncte de vedere aparent contradictorii, care ilustrau ideea de dualism undă-particulă. Punctul de vedere „ondulatoriu” (Schrödinger) și punctul de vedere „corpuscular
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
ilustrau ideea de dualism undă-particulă. Punctul de vedere „ondulatoriu” (Schrödinger) și punctul de vedere „corpuscular” (Heisenberg), în interpretarea statistică dată de Born, conduceau la aceleași rezultate, iar Dirac avea să arate în 1930 că ele erau aspecte complementare ale unei teorii unice. Mecanica cuantică nu includea însă interacția sistemelor atomice cu câmpul electromagnetic: emisia și absorbția de radiație erau explicate ca tranziții între stări staționare, dar nu exista un mod de a calcula probabilitățile acestor tranziții. Exista doar o teorie semiclasică
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
unei teorii unice. Mecanica cuantică nu includea însă interacția sistemelor atomice cu câmpul electromagnetic: emisia și absorbția de radiație erau explicate ca tranziții între stări staționare, dar nu exista un mod de a calcula probabilitățile acestor tranziții. Exista doar o teorie semiclasică a radiației, elaborată în cadrul teoriei cuantice vechi de Einstein în 1916, care definea niște coeficienți de emisie spontană, emisie stimulată și absorbție, fără o bază teoretică de calcul. Teoria cuantică a radiației, numită electrodinamică cuantică, a fost elaborată, într-
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
includea însă interacția sistemelor atomice cu câmpul electromagnetic: emisia și absorbția de radiație erau explicate ca tranziții între stări staționare, dar nu exista un mod de a calcula probabilitățile acestor tranziții. Exista doar o teorie semiclasică a radiației, elaborată în cadrul teoriei cuantice vechi de Einstein în 1916, care definea niște coeficienți de emisie spontană, emisie stimulată și absorbție, fără o bază teoretică de calcul. Teoria cuantică a radiației, numită electrodinamică cuantică, a fost elaborată, într-o primă versiune, de Dirac, în
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
mod de a calcula probabilitățile acestor tranziții. Exista doar o teorie semiclasică a radiației, elaborată în cadrul teoriei cuantice vechi de Einstein în 1916, care definea niște coeficienți de emisie spontană, emisie stimulată și absorbție, fără o bază teoretică de calcul. Teoria cuantică a radiației, numită electrodinamică cuantică, a fost elaborată, într-o primă versiune, de Dirac, în 1927. Punctul de vedere era unul corpuscular: radiația electromagnetică era tratată ca un gaz de bosoni de masă zero (fotoni) ale cărui stări erau
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
electroni (fermioni), descriși printr-un câmp cuantic. Fermi a publicat în 1930 o versiune concisă de electrodinamică cuantică, în care electronii atomici erau descriși de ecuația relativistă a lui Dirac. La începutul deceniului 1930, electrodinamica fusese așadar reformulată conform cu principiile teoriei relativității (electronii descriși de ecuația lui Dirac în modelul numit teoria găurilor, câmpul electromagnetic descris de ecuațiile lui Maxwell) și ale teoriei cuantice (câmpurile cuantificate canonic, stările descrise în reprezentarea numerelor de ocupare). Calculele teoretice efectuate pe această bază în
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
1930 o versiune concisă de electrodinamică cuantică, în care electronii atomici erau descriși de ecuația relativistă a lui Dirac. La începutul deceniului 1930, electrodinamica fusese așadar reformulată conform cu principiile teoriei relativității (electronii descriși de ecuația lui Dirac în modelul numit teoria găurilor, câmpul electromagnetic descris de ecuațiile lui Maxwell) și ale teoriei cuantice (câmpurile cuantificate canonic, stările descrise în reprezentarea numerelor de ocupare). Calculele teoretice efectuate pe această bază în prima aproximație a teoriei perturbațiilor (efectul Compton, crearea de perechi, radiația
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
erau descriși de ecuația relativistă a lui Dirac. La începutul deceniului 1930, electrodinamica fusese așadar reformulată conform cu principiile teoriei relativității (electronii descriși de ecuația lui Dirac în modelul numit teoria găurilor, câmpul electromagnetic descris de ecuațiile lui Maxwell) și ale teoriei cuantice (câmpurile cuantificate canonic, stările descrise în reprezentarea numerelor de ocupare). Calculele teoretice efectuate pe această bază în prima aproximație a teoriei perturbațiilor (efectul Compton, crearea de perechi, radiația de frânare) duceau la rezultate în acord cu determinările experimentale, până la
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de ecuația lui Dirac în modelul numit teoria găurilor, câmpul electromagnetic descris de ecuațiile lui Maxwell) și ale teoriei cuantice (câmpurile cuantificate canonic, stările descrise în reprezentarea numerelor de ocupare). Calculele teoretice efectuate pe această bază în prima aproximație a teoriei perturbațiilor (efectul Compton, crearea de perechi, radiația de frânare) duceau la rezultate în acord cu determinările experimentale, până la energii care depășeau cu ordine de mărime energia de repaus a electronului. Aproximațiile de ordin superior furnizau însă rezultate infinite, așa-numite
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
mediu polarizat (polarizarea vidului) și în reacția câmpului electromagnetic produs de electronul în mișcare asupra acestuia, care îi modifică masa (energia proprie a electronului). Ideile elaborate pentru eliminarea acestor divergențe prin „renormarea” sarcinii și masei electronului nu constituiau însă o teorie coerentă. Cercetarea fundamentală în fizică, întreruptă în timpul războiului, când cercetătorii își concentaseră eforturile asupra aplicațiilor militare, a fost reluată în 1946. Problemele fizicii cuantice au fost discutate în trei conferințe organizate sub auspiciile Academiei Naționale de Științe (National Academy of
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
matematic avantajos în special în calculul stărilor legate. Feynman și-a prezentat inițial propria versiune a electrodinamicii cuantice ca propagare a electronilor în spațiu-timp, dezvoltând o descriere a pozitronului propusă de Stueckelberg, apoi a reformulat-o matematic în limbajul unei teorii lagrangiene de câmp. Utilitatea practică a formulării Feynman constă într-un ansamblu de reguli explicite pentru calculul matricii S (care, conform sugestiei lui Heisenberg, ar conține informația completă asupra mărimilor observabile într-un sistem de particule elementare). Expresia grafică a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
masei și sarcinii electronului. Interacția dintre "materie" (alcătuită, în sensul restrâns al electrodinamicii cuantice, din electroni și pozitroni) și "radiație" (alcătuită din fotoni) poate avea loc în orice punct din continuumul spațiu-timp. Dinamica acestui proces este descrisă matematic în contexul teoriei câmpurilor printr-un „câmp de materie” formula 1 și un „câmp de radiație” formula 2 funcții de coordonata formula 3, sau formula 4 în spațiul Minkowski. Un câmp este un sistem dinamic cu un număr infinit de grade de libertate, distribuite continuu, iar ecuațiile
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
formula 4 în spațiul Minkowski. Un câmp este un sistem dinamic cu un număr infinit de grade de libertate, distribuite continuu, iar ecuațiile satisfăcute de aceste câmpuri pot fi obținute, pe baza principiului acțiunii minime, dintr-un lagrangian. Trecerea la o teorie cuantică se face prin procedeul numit cuantificarea a doua: câmpurile sunt reinterpretate ca operatori în spațiul stărilor sistemului. Câmpurilor le sunt impuse relații de comutare (pentru radiație) sau anticomutare (pentru materie), compatibile cu o descompunere în operatori de creare și
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]