7,219 matches
-
Millard. • • • Ne-am îndreptat spre districtul Wilshire în mașini separate și am ajuns pe South Kingsley, la numărul 1020 bis, pe înserat. Era un apartament amenajat într-un garaj de mărimea unei barăci, în spatele unei clădiri imense, în stil victorian. Înăuntru luminile erau aprinse. — Facem chestia cu polițistul de treabă și cel nasol, îmi propuse Lee, căscând, după care sună la ușă. Ne deschise un bărbat sfrijit, de vreo cincizeci și ceva de ani. — Polițai, nu-i așa? spuse el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu recunoscut. Figura n-a ținut. Am auzit „Buck-kee!“ și „Blei-cher!“, apoi au încercat să mă înhațe. Mi-au rupt buzunarul de la geacă și mi-am croit cu greu drum până înăuntru. Holul de la intrare era înțesat de polițiști din tura de zi, care plecau pe teren. Am văzut o ușă deschizându-se spre o sală în plină forfotă. De-a lungul peretelui erau aliniate paturi de campanie. L-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așteaptă secția de poliție și multă reclamă, de care sunt convins că nu aveți nevoie. În cele din urmă fetița de bani gata își reveni. Am repetat: — Aici sau în centru? Deschise portiera din dreptul scaunului pasagerului și se strecură înăuntru până ajunse la volan. Am urmat-o și am aprins o lumină de bord, pentru a-i putea citi reacțiile. Mă izbi un miros de tapițerie de piele și parfum stătut. — Spuneți-mi de când o cunoșteați pe Betty Short. Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întâlnit la o expoziție de artă de la librăria Stanley Rose, așa că dacă încerci să-mi verifici alibiul, te rog, fii subtil. OK? — Desigur, i-am răspuns. Am lăsat-o pe Madeleine să mă ia de braț și să mă conducă înăuntru. Holul de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
minoră emancipată! Și dacă mă atingi în absența unei asistente sociale, te dau în judecată. Gâfâind, am împins-o spre locul unde zburase geanta. Am ridicat-o și am fost surprins de volumul și de greutatea ei. M-am uitat înăuntru și am văzut o cutie metalică, din acelea în care se țin rolele de film. Am întrebat-o: — Despre ce-i vorba în film? Fata se bâlbâi: -V-v-vă rog, domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bancheta din spate. Fritzie a pornit sirena și am plecat în trombă. • • • Drumul până în centrul L.A.-ului ne luă treizeci și cinci de minute. Millard și Sears ne așteptau pe scările Tribunalului de Minori de pe Georgia Street. Am condus-o pe fată înăuntru. Cei doi Vogel mergeau cu pas larg înaintea noastră. Asistentele sociale și polițiștii de la tribunal ne făcură loc să intrăm. Millard deschise o ușă pe care scria SALA DE INTEROGATORII. I-am scos cătușele Lornei. Sears intră în cameră, trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am pornit cu mașina spre centru, spre „toate alea“. • • • Ceasul din anticamera lui Thad Green bătu ora șase, dar nici urmă de Lee. La șase și un minut secretara lui Green deschise ușa de la cabinetul lui și mă pofti înăuntru. Comandantul ridică privirea și întrebă: — Unde-i Blanchard? El e cel cu care voiam de fapt să discut. Nu știu, domnule, i-am răspuns, luând poziția de drepți. Green îmi făcu semn spre un fotoliu. Am luat loc, iar comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țârâituri rămaseră fără răspuns. M-am îndreptat agale spre clădire, am găsit la parter o ușă pe a cărei fantă pentru scrisori scria „Vogel“, m-am aplecat și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru, mi-am ținut răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul fosforescent al ceasului de la mână, mi-am zis că zece minute îmi sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ îi arătă insigna. — LAPD. Sunteți Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit șerifului, așa că sunt cam pe geantă. Vreți să vă plătesc în natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă de braț. — Domnișoară Stinson, este vorba despre Liz Short și Charlie Issler. Aveți de ales: discutăm aici sau la închisoarea femeilor. Sally Stinson își strânse partea din față a halatului și o apăsă de corsaj. — Uitați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făceau veacul reporteri și fotografi. A dat strechea-n ei când au observat civilul care-l aducea încătușat pe polițistul în uniformă. Blițurile sclipiră. Știriștii m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei polițiști au făcut ochii cât cepele când ne-au văzut. L-am împins pe Johnny spre biroul din față și i-am șoptit la ureche: — Să-i spui lui tati că știu despre manevra cu șantajul legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul, am băgat o fisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit frigiderul, am pus în aplicare celebra retragere a lui Bucky Bleichert - spre piață, ca să-mi fac aprovizionarea. Ajuns înăuntru, am văzut un băiat care citea ediția locală a lui Herald. În josul paginii era fotografia lui Johnny Vogel. M-am uitat peste umărul puștiului și am citit că fusese dat afară din LAPD pentru trafic de influență. Pe o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poliției pe care-l foloseam când mă deplasam pe teren în calitatea mea de tehnician criminalist. Pierdusem noțiunea timpului, dar știam că, cu fiecare secundă care trece, sunt tot mai ispitit să bat la ușă sau să dau buzna drept înăuntru. Imaginația mea mi-o înfățișa pe Madeleine în pielea goală, iar pe mine dându-i gata pe ceilalți membri ai familiei Sprague cu niște poante spirituale. Apoi aleea se lumină. Am auzit ușa de la intrare trântindu-se, iar farurile Packardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sus, și mi-am dat seama că a împins metamorfoza până într-acolo încât purta un ac de păr ca Betty. Detaliul m-a izbit ca un un-doi à la Lee Blanchard. Am pornit cu pași împleticiți pe urmele fantomei. Înăuntru, în Zimba Room, erau un fum gros să-l tai cu cuțitul, soldați și jazz de la tonomat. Madeleine stătea la bar și sorbea dintr-o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi ca în vremurile... Am lăsat receptorul să se bălăngăne și pe bețiv să adune cea mai mare parte din ultima mea chenzină. În drum spre Hancock Park, îmi tot spuneam: doar de data asta, doar ca să intru din nou înăuntru. În timp ce băteam la ușă, chiar mă convinsesem. Apoi Madeleine apăru în prag, îmbrăcată în rochia neagră de mătase și cu părul pieptănat în sus, prins cu agrafa galbenă. Am întins mâna spre ea. S-a tras înapoi, și-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o agrafă galbenă. M-a apucat din nou un tremur nervos - mai rău decât înainte. M-am dus la Firefly Lounge, cu speranța că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la secția din Hollywood. O privire rapidă aruncată înăuntru m-a lămurit că nu se schimbase nimic. M-am așezat la bar, am comandat un Old Forester dublu și m-am zgâit la fetele adunate pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dincolo de ușă se auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu coridoare foarte lungi și uși de oțel încastrate, pe care erau ștanțate doar numere, fără nume. Pe când treceam pe lângă un șir de camere cu geamuri-oglindă, Patchett mă apucă de braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un bărbat ciolănos, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în zeghe, ședea la o masă scundă și citea o revistă. Era un exemplar reușit - frunte înaltă, acoperită cu șuvițe de păr cărunt și rar, ochi inteligenți și mâini pline de vene, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi erau atât de întunecați, încât nu-mi dădeam seama dacă se află sau nu sub influența drogurilor. — Vrei să zici că Martha nu știe ce-ai făcut? Ramona se dădu la o parte și îmi făcu semn să poftesc înăuntru. — Emmett m-a asigurat că acum totul e-n regulă, spuse ea. Mi-a zis că tu te-ai ocupat de Georgie și că ai avea prea mult de pierdut dacă te-ai întoarce. Martha i-a spus lui Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dat tare, jaluzele trase... Apoi Madeleine ieși din birou, îl strigă pe locotenent și-i indică o altă cameră, la celălalt capăt al curții. El ridică din umeri și se îndreptă într-acolo. Madeleine i se alătură și deschise ușa. Înăuntru lumina se aprinse, apoi se stinse. Le-am acordat zece minute, apoi m-am apropiat de bungalow, împăcat cu gândul că voi fi întâmpinat de muzica dată la maximum și de întuneric. Dinăuntru se auzeau gemete, însă fără muzică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-am armat. Madeleine se transfigură în „mexicanca bogată“ a lui Milt Dolphine. O dădu pe spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece vreo navetă, până s-a trezit tovarășa Smaranda și m-a strigat: „Ce faci, dragule, acolo? Vino, dom’le, înăuntru, că intră frigu’!”. Episodul 3 Se iau hotărâri importante — Tovarășe robot, spuse cu gravitate Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, eu te cunosc pe dumneata de când erai reșou și am deplină încredere în convingerile dumitale. Totuși, ești sigur că satelitul „Veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i nimic, răspunse Getta. Fac eu cinste. Ce monedă acceptă? — Acceptă orice, numai uraniu să ai. Cu câțiva lei obișnuiți și cu cinci bani de uraniu, îți schimbă orice valută. — Perfect! zise Getta 2, deșurubându-și poșeta, aruncând o privire înăuntru și închizând-o repede la loc. Sunteți invitații mei! Episodul 20 La omuleții verzi Fără să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie la întoarcere în prezența comandantului navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
somptuoase, deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni, însoțiți de Getta 2, pătrunseră, nu fără o firească emoție, înăuntru. Înăuntru era cam întuneric și mirosea ușor a spray. — Fiți cu ochii în patru, le strecură printre dinți comandantul Felix S 23 lui Dromiket 4 și Stejeran 1. O muzică plăcută, cum pământenii nu mai auziseră de pe vremea când stațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni, însoțiți de Getta 2, pătrunseră, nu fără o firească emoție, înăuntru. Înăuntru era cam întuneric și mirosea ușor a spray. — Fiți cu ochii în patru, le strecură printre dinți comandantul Felix S 23 lui Dromiket 4 și Stejeran 1. O muzică plăcută, cum pământenii nu mai auziseră de pe vremea când stațiile marțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]