12,426 matches
-
o interpretare cu sens eshatologic: unitatea pleromatică a Bisericii este necondiționat una legată de parousia. „Dincoace” de veșnicie, adică înaintea „secerișului”, „neghina nu se desparte de grâu” sau, într-o expresie paulină, „vedem în ghicitură”. Această distanță ironică impusă de înțelepciunea bunilor răsăriteni față de orice formă de birocrație reprezintă puseul de extraordinară virilitate al unei tradiții milenare. Un ortodox matur nu este complexat de realizările instituționale, ci în primul rând de urmele sfințeniei lăsate de oamenii lui Dumnezeu pe acest pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii. Observă, te rog, că această legitimitate, oferită prin mandatul unei comunități mărturisitoare a Crezului creștin, nu poate fi revendicată de nici o altă grupare de „intelectuali” ai lumii. Mai cu seamă între universitari, intelectualii aspiră la cunoașterea adamică, nu la înțelepciunea lui Hristos; ei vor să fie stăpâni, nu diaconi ai Cuvântului veșnic. „Intelectualii” vorbesc în nume propriu, dar „cel care vorbește de la sine își caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adormiți, „vrăjmașul prigonește” via Domnului? Da, sunt tare uscat la rădăcină, dar n-am să cer alt pământ, ci apă vie din norul prorocului Ilie. Cu întreaga mea afecțiune, Mihai Capitolul IIItc "Capitolul III" Ciorne filozoficetc "Ciorne filozofice" ...umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară... Coloseni 4, 5 În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievicitc " În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.‑R. Patapievici" And for all this, nature is never spent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pe de altă parte, istoria deraierilor politice ale conservatorilor de dreapta - de la Carl Schmitt (1888-1985) și Nae Ionescu (1890-1940) la neo-ortodoxia contemporană din estul european - nu poate fi nici ea ocultată. Rațiunea pentru acest dificil echilibru se află în ambiguitatea înțelepciunii Scripturilor, care nu livrează niciodată soluții politice imediate. În acest sens este Biserica neutră: ea cultivă mai degrabă un etos și o sensibilitate. Totuși, nu toți interbelicii români și nici gruparea francezilor de la Esprit nu s-au putut înșela în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iubirii - devenise un indispendabil instrument misionar, mult mai durabil și mai prețios decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria umanității decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii primare erau capabili să descopere în păgânismul greco-latin și câteva latențe evanghelice. Numai astfel Socrate și Platon au ajuns să fie pictați pe frescele mănăstirilor bizantine ca profeți ai Cuvântului întrupat. Păstrând textele tradiției creștine alături de importante monumente ale înțelepciunii greco-romane, copiștii medievali din școlile mănăstirești erau, evident, marcați mai ales de ideea posterității. Mult mai târziu, primele arhive istorice se găsesc în pomelnicile bisericești medievale ale unor parohii din Țările Române. Deși încurajau un crucial proces de translatio studii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pavel, „revelațiile” - mai mult decât una (II Corinteni 12, 1-7) - nu par să fie un fapt excepțional, ci parte integrantă a cunoașterii și răspândirii Evangheliei printre neamuri (Galateni 1, 12). În epistola către efeseni, revelația este în mod clar - alături de înțelepciune - un dar al Duhului (Efeseni 1, 17). Un mult mai pronunțat accent eshatologic apare în a doua scrisoare către tesaloniceni (Tesaloniceni 1, 7), unde limbajul folosit nu este fără reminiscențe în Cartea Apocalipsei: „Iar vouă celor necăjiți, să vă dea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei înțelegeri aprofundate a scrierilor duhovnicești. Ni se pare pilduitor faptul că cei care au perpetuat de mai bine de șaisprezece secole scrierile lui Evagrie n-au fost reprezentanții elitei umaniste, cât mai ales monahii - faimoși sau anonimi - îndrăgostiți de înțelepciunea acestui mare pedagog al virtuții. Nimic nu ne determină să credem că viitorul va infirma această tradiție. Îngerul Sileziantc "Îngerul Silezian" Gott ist mein Spiel. Angelus Silesius Un eveniment editorial timid receptat în presa culturală românească îl constituie apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Detașat de clișeele scorțoase ori prăfuite ale atâtor pravoslavnici, reticent la orice soi de integrism religios, părintele Teofil este absolvent al facultății echilibrului și bunului-simț. Cred că părintele Teofil s-a născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului pneumatic al ortodoxiei i-a corespuns mereu diversitatea în ipostasuri: de la pildele lui Antonie cel Mare până la scrierile cuviosului Siluan ori de la predicile părintelui Cleopa până la mărturiile arhimandritului Andrei Scrima străbați, într-un anumit fel, aceeași albie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un anumit fel, aceeași albie. Pentru ortodocșii aflați cu un pas dincolo, alteritatea e o bucurie, iar diferența un permanent mister. În această minunată felurime se cuvin citite și cele mai insolite afirmații ale părintelui, care aduc mărturie despre „înțelepciunea cea de multe feluri” (Efeseni 3, 10) a lui Dumnezeu. Părintele Teofil va rămâne în amintirea celor care l-au iubit acel duhovnic situat mereu la mijloc: între itineranță și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelepciunea cea de multe feluri” (Efeseni 3, 10) a lui Dumnezeu. Părintele Teofil va rămâne în amintirea celor care l-au iubit acel duhovnic situat mereu la mijloc: între itineranță și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intelectual”. Cu vremea, această dorință s-a împlinit, aducând deopotrivă prilejuri de mulțumire și inevitabile deziluzii. O concluzie din amurgul vieții? „Este mai ușor să fii intelectual decât creștin.” Ca duhovnic, părintele Teofil a încercat să cultive acea sfințenie și înțelepciune care știe să nu strivească. A trezi în aproapele smerenia nu presupune neapărat recursul la un act de umilire publică. Marii sfinți ai Patericului, de pildă, au știut să fie exemplari fără să-și sufoce ucenicii. A fi discret și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este „neîmpărțită, nedespărțită, neamestecată și neschimbată”. Monahii trăiesc cu darurile care cad din mâna lui Dumnezeu. Ce l-ar putea despărți pe Făcător
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și cu sărăcia. Este un vot care riscă să rămână, pentru cei mai mulți membri ai mănăstirilor de obște, un act inert
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
arhimandritului Sofronie a fost deplină. Hristosul care L-a vizitat și pe care L-a recunoscut nu este un simplu Iisus al pioșeniei private, ci totus Christus al dogmei de la Calcedon (451). Acest Hristos este „taina cea din veac ascunsă”, Înțelepciunea căutată de magi și mărturisită de pescari, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, „același ieri și azi și în veci” (Evrei 13, 8). Un interpret congenialtc " Un interpret congenial" În dorința de a nu ascunde cuvintele sfinților de lumea celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de cinstire, îngenunchează. Biserica propune credincioșilor o lectură inspirată, în duh de rugăciune, precedată de un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea (de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
propune credincioșilor o lectură inspirată, în duh de rugăciune, precedată de un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea (de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (II Corinteni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea (de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Iisus Domnul” (II Corinteni 4, 4). Nici o Evanghelie nu este vestită ca un manifest auctorial
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în lectură publică (așa cum se procedează în bisericile protestante). Este încă un semn că, din oricare Evanghelie s-ar face citirea, se vestește de fapt o singură Evanghelie. Cel care se propovăduiește nu este un autor oarecare, ci Mântuitorul lumii, „Înțelepciunea (sophia) și puterea (dynamis) lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 24). Reabilitarea lecționaruluitc " Reabilitarea lecționarului" Pentru a întări această „regulă de adevăr” (după expresia lui Irineu al Lyonului) în lectura Scripturii, cred că o viitoare ediție a Bibliei poate beneficia de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inversă” în care Scriptura, precum un iconostas vertical, se dorește privită. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Spre deosebire de Biserica rusească (care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din Scripturi, într-o limbă pe înțelesul tuturor. Totuși, gheara tăioasă a regimului ateist și-a lăsat amprenta asupra educației noastre. În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și înflorește ohne warum... Grădinarul tâlcuitor de înțelesuri va fi fericit să adoarmă sub lumina lină de apus, a veșnicului „Soare al dreptății” (Maleahi 3, 20). Precum parfumul obținut din esențele tari, cunoașterea care înflorește din nuntirea minții noastre cu înțelepciunea Cuvântului se răspândește în spațiu și, mai ales, rezistă în timp. Tâlcuirea are o desfășurare proprie, cu ritmuri dictate de gramatica liturgică și sintaxa trinitară a cunoașterii lui Dumnezeu. Orice punct de acumulare în graficul comprehensiunii reprezintă un pasaj de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exegetul refuză excursia mistagogică și descoperă „infinitul rău” al suprafeței 2; interpretarea sa nu mai are nici reguli gramaticale (fixate prin liturghie), nici reguli sintactice (exprimate în dogme). În fața celui dintâi, Scriptura își dă Cuvântul. Pentru scepticul plin de îndrăzneală, „Înțelepciunea cea de multe feluri” (Efeseni 3, 10) va prefera să tacă. Zaheu, vameș și prietentc "Zaheu, vameș și prieten" At last the Saviour is born into the world - appears in Judea - comes to Jericho, Zaccheus’ town - passes down Zaccheus’ street
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu toate religiile împărtășesc același fior sacru în fața misterului ființei. Nu orice filozof, poet sau creator a fost zugrăvit pe frescele mănăstirilor ortodoxe. În aceeași măsură, nu orice viziune politică, artistică sau economică despre lume se poate face ecou al înțelepciunii creștine. Cei care fie adoptă sincretismul, fie mimează indiferența nu reprezintă decât speranța istovită a unor minți fără discernământ. Ambiția utopică de a realiza concordatul între Revelație și oricare ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din SUA (800 de delegați ai Partidelor Verzi din 70 de țări) în Australia (Camberra) în aprilie 2001, în care ele se angajează prin acțiuni cu ținte precise privind protejarea mediului înconjurător și au la bază următoarele șase principii: 1) înțelepciune ecologică; 2) justiție socială; 3) democrație participativă; 4) nonviolență; 5) dezvoltare durabilă; 6) respectul diversității. Este foarte bine că din ce în ce mai multă lume este preocupată de mediul înconjurător, dar astfel de preocupări sunt doar condiții necesare nu și suficiente pentru protejarea
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]