8,238 matches
-
nu apăruseră semnele persecuției ce avea să-l ucidă), văzu ziua aceea cu ochii istoricului și scrise că Germanicus, în ciuda trupelor puține și a absenței lui Tiberius, a avut parte de cel mai entuziast triumphus pe care Roma l-a închinat vreodată unui învingător. Dar își puse întrebarea: „Ce anume aclamă de fapt? Victoria asupra popoarelor îndepărtate și, în mare parte, necunoscute sau speranța într-un viitor diferit?“. Lângă el se afla un prieten al lui Germanicus, sângerosul și expansivul cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Voia să meargă la sanctuar, să fie inițiat, prin riturile secrete de purificare, în misterele Celor Puternici, să ardă tămâie la picioarele lui Nike, faimoasa statuie sacră a Victoriei înaripate pe care un rege din Orient, Demetrios Poliorketes, le-o închinase în semn de mulțumire pentru o victorie pe care o repurtase. De fapt, toate acestea erau un slab antidot împotriva spaimei. Gajus îl privea neliniștit și se gândea că nu putea să existe o legătură între insula aceea solitară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum spune inscripția de la Iu-nit Ten-tor. Și trebuie să știi că, dintre cele patruzeci și patru de cărți de Înțelepciune, două sunt închinate melodiilor marelui Rit. În fine, mai-marele preoților aduce o cysta de aur, și tu vezi că o cobră de aur stă încolăcită pe capac, pentru că Isis este înțelepciunea care îmblânzește istețimea. Dar cysta e goală, deoarece conține Ideea de divinitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aromatizate cu vin. — S-a întors credinciosul Herodes din Judaea, șopti batjocoritor Asiaticus. Parcă regatul lui ar fi la Roma, nu în ținutul său. Herodes se apropia de Împărat ținând cupa de vin în mână; toți crezură că voia să închine în sănătatea lui. El însă îi șopti: — Ce-ai putut să afli despre mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison de neliniște. Parcă cineva mă atrage magnetic spre oglindă. Brusc, le Întorc spatele celorlalți, care așteptau zâmbindu-mi fals să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-aș fi acceptat s-o schimb. (azi) „Ai pretenții prea mari să ți se Îndeplinească totul. Te porți ca un rege plin de mărinimie. Însă n-ai Înfăptuit Încă nimic, să ceri de la cei din jur să ți se Închine și să te recunoască. Eu am o sfântă Încredere În steaua ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de rece Dinu sau alții de genul lui, sunt atât de reduși cu toții, Încât mi-e pur și simplu scârbă. M-aș răzbuna crunt pe Horia, dar nu merită atenția mea. Toți sunt la picioarele mele, iar eu mă Închin unui singur zeu: idolul visurilor mele, pe care l-am numit Arthur. Mi-a plăcut de mult numele acesta și Înțeleg prin el Întruchiparea trăsăturilor de caracter pe care le doresc din partea unui băiat. Deci visez la fericirea mea viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
M. e destul de greu de suportat. Mai mereu teatral fără voie, Își Închipuie la un moment dat drept alter ego pe... Mephisto: „Parcă cineva mă atrage ș...ț spre oglindă. Brusc, le Întorc spatele celorlalți, care așteptau ș...ț să Închin cu ei. Mă apropii de oglindă, ridic paharul: «Noroc, Mephisto!Ă. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În oglindă, dar repede, fulgerător de repede, ș...ț s-a estompat. A rămas doar chipul crispat al unui ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neînsemnate. Sper că v-am adus entuziasm și bucurie. Sper că v-am adus în suflete încântarea în clipele în care mi-ați fost alături în lumea aceasta caraghioasă, în care viața devine moarte, moartea viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie. — Pentru Otis, spuse Leigh ridicând ceașca de ceai. — Pentru Emmy, de ziua ei. Ca să folosesc cuvintele memorabile ale chelneriței noastre, fie ca toate femeile să arate la fel de bine la treizeci de ani! adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu, adăugă Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu sacul de la târg și tot cu sacul Îi dai pe gaz și pe chibrite și cum să facă, să-i dea lui popa, vin de-l bun sau de-l rău. I-o da de cel bun că o să Închine și o să bea și el, că doar a muncit pe ziua de azi. Vaca Întoarce capul către el și-l privește cu ochi umezi, rumegând, și stă Moșu de vorbă cu vaca: - Știi tu ce i-or făcut bolșovicii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țâră de lapte pentru șerpele ăsta?” Îl Întreabă pe țiganul din capul Oltețului, ceterașul Îl privește cu frică și ochi holbați și se duce În casa prăpădită, „femeie, o venit unu cu un șarpe să-i dau lapte”, femeia se Închină, „io-i dau” și-i duce lapte Într-o sticlă, „mulțam frumos, mă omule”, și-l Întreabă pe țigan, nu-i careva bolnav pe aici prin Olteț, și șarpele bea și țiganu-i dus de frică. Șarpele sâsâie În săculeț... „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În fața tuturor acelor oameni și cu toții vor crede că e beată. Bineînțeles că Fi n-ar ierta-o niciodată. Grozav. — Ești sigură că n-ai vrea să rămâi aici? a Întrebat-o Ruby pe Bridget, care acum suspina și se Închina. Ruby presimțea că Bridget va decide să boicoteze circumcizia. În primul rând, dacă rămânea În bucătărie ar Însemna că nu exista nici o șansă să facă vreo scenă și să distrugă ceremonia. De asemenea, Ruby putea sta la masă, sorbind apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Maria, oprindu-se la: „Facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ“ și la „Sfântă Marie, maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre“. Le repetă de trei ori, se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dornică să se racordeze la poezia novatoare a avangardei europene, și-a căutat rădăcinile spaniole în opera marelui poet din Secolul de Aur Luis de Góngora y Argote (1561-1627). La inițiativa și în organizarea lui Gerardo Diego, i s-a închinat un act omagial la Ateneo de Sevilla, cu prilejul tricentenarului morții sale, ca manifest al noii generații poetice spaniole. Evenimentul a fost consemnat pe larg La Gaceta Literaria (1927-1932), nr. 11. Juan Valera y Alcalá-Galiano (1824-1905), renumit romancier spaniol, diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Hackler. Totul trebuia să se facă după „calapodul“ lui, îi spunea tata lui Saner când se retraseră după entre côtes și pommes frites în camera de zi, unde îi aștepta „superbissimul“ Bordeaux, ca să fumeze o țigară de foi și să închine un pahar de Rémy Martin VSOP, cum o cere eticheta: Ăsta nu poate suporta pe nimeni alături de el. Dacă nu e ideea lui, n-are nici o șansă. Are permanent impresia că i se ia ceva, că nu e destul de apreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H. Bonciu Fr. Werfel Niemals im andern, nie im ich zu Hause! Bestand und Nichts, zugleich wie Nichts und Pause! Nimmer im jetzt und stets Erinnerung, Und nur der Wille: Ewig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acela, din micul grup, care va rupe sigiliul pus pe ușa apartamentului lui Fenimore - călători până la Genova pentru a-i Întâmpina pe cei din familia Benedict, sosiți cu vaporul de la New York, Îi duse la trenul de Roma, pentru a se Închina la mormântul ei, și el Își continuă drumul mai departe, spre Veneția, unde trebuia să le găsească o locuință. El Însuși se instală În vechiul apartament al lui Fenimore din Casa Biondetti, unde ea stătuse temporar, Înainte de a se muta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și care astăzi slujește, cu toată somptuozitatea specifică epocii întemeietorilor, drept sediu al unei bănci poloneze - un ziar local din Danzig publicase, cu câteva rânduri sub numele lui, poeme cu mai multe strofe, plăcut rimate: o duzină bună de poezii închinate primăverii și toamnei, una de Ziua Morților și una de Crăciun, pe care eu le-am găsit acum, adunate ca tăieturi din ziare, în acel cufăr ce a devenit călăuzitor pentru mine - așa a evaluat mama mea, peste ani, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oricărui om din detașamentul de muncă al Reich-ului, făcea tot ce i se ordona. Reușea să prezinte lopata atât de luminos, încât aceasta stătea în dreptul profilului său nordic ca un scut solar. Când îl priveai, era exemplar, puteai să te-nchini la el ca la un zeu. Pe el, jurnalul săptămânal ar fi putut să-l proiecteze pe pânză, cât timp Marele Reich German mai dispunea de săli de cinematograf valide, ca pe o apariție supraomenească. Și în ceea ce privește relațiile camaraderești, certificatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată. La Paris am început, chiar dacă numai în treacăt și parcă pe sub mână, să încerc să iau decizii politice, așadar, în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vrei să mă crezi. - Sunt veche, ca lumea Prin care cobor Și tristă ca ploaia, Cea plânsă de nor. - Aștept încă ziua S-apară în prag Venit de departe, Băiatul meu drag. - În beznă târziu Când lampa o sting, Mă-nchin să mă culc Și numele-i strig.
B?tr?na by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83257_a_84582]
-
treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune pe inima mea Alungă dor și temeri profunde Și-ndată adorm pe-o rază de stea
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]