6,555 matches
-
cimitire au, la suprafață și în cavouri, „coroane de plumb”, „flori de plumb”, „vaze de plumb”. Azi, cînd pentru săraci sînt recomandate „sicriele ergonomice”, e imposibil de a înțelege „scenografia” din poemul lui Bacovia fără a ști ceva din istoria înmormîntărilor și a cimitirelor. Am să pornesc de la un exemplu clasic. în Vărul Pons de Balzac, imediat după decesul lui Pons, prietenul său, Schmuke, e vizitat de un reprezentant al firmei de pompe funebre. Sec, profesional, acesta îl întreabă cum dorește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întreabă cum dorește să fie sicriul: de brad, de stejar, sau căptușit cu plumb, care e mai distins. Dacă acțiunea romanului s-ar fi petrecut mai tîrziu, fără îndoială ar fi adăugat: mai distins și mai igienic. Conform „regulamentelor pentru înmormîntări”, introduse și la noi, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, copiate unul după altul, „orice cadavru adus în cimitir” trebuia „negreșit” să fie înhumat „în cel mult 24 de ore”, nu însă și morții așezați „în coșciug de plumb sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
februarie 1939, p. 332. 2. ,,Amănunte necunoscute asupra vieții și operii poetului Ștefan Petică”, în ,,Ateneul cultural”, 1, nr. 1, martie 1925, p. 1. 3. ,,Profesorii sînt belferi”, în ,,Vremea”, 10, nr. 516, 5 decembrie 1937, p. 2. 4. Vezi: ,,înmormîntarea neuitatului profesor Panait Topliceanu”, în ,,Curentul Bacăului”, 6, nr. 264, 5 august 1938, p. 3, unde s-a tipărit și cuvîntarea despre el ținută de Toma Mihăiles cu, acesta o figură de prim-plan a vieții intelectuale locale. 5. An
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tristețe. Nimic din el nu ne amintește de moarte. Totuși Bacovia n-a inventat un astfel de vals. Au existat și „valsuri funebre”. în schița „Valsul” (volumul Simplu, p. 39), Traian Demetrescu amintește de valsul din Faust, cîntat la o înmormîntare. Sau care evocă funebrul, cum era acela ce-l emoționa pe Pantazi: „un vals domol, voluptuos și trist”. Greșim, fără îndoială, imaginîndu-ni-i pe cei care au reușit în literatură ca fiind singurii îndreptățiți să parvină la o asemenea situație. într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
planetară. în consecință, te comporți aidoma lui, ca și cum te-ai număra printre „ultimii oameni”, liber, cuprins de o excitație secretă în fața inexorabilului. Veselia lui Bacovia - remarcată uneori de cei ce s-au aflat în intimitatea sa - e ca zîmbetul la înmormîntare. Am observat că, nu o dată, pînă și membrii familiei unui defunct scapă, involuntar, cîte un zîmbet. La început faptul m-a intrigat, apoi am încercat să-l înțeleg. Fără îndoială, chiar zîmbind, ei continuau să fie triști, dar nu la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
admirat, depusă vreme de atîtea decenii. Am reușit să identific versurile care, puse pe etape, arată întîlnirile poetului cu fata și plimbările lor pe meleagurile ipoteștene, în vara anului 1863; apoi îmbolnăvirea fetei, în toamna aceluiași an, apoi moartea și înmormîntarea ei, la 20 ianuarie 1864. I-am găsit și actul ei de moarte. O chema Casandra și intrase cu vîrsta în al nouăsprezecelea an, cînd poetul trecuse, exact cu o lună, în al cincisprezecelea; apoi douăsprezece poezii răvășite ici-colo printre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acea vreme 37. Însă procesul său de afirmare proprie și de eliberare de sub aceste influențe a început mai devreme de cum s-a spus. Să se observe în postumele sale că versurile inspirate de întîlnirile cu fata, îmbolnăvirea ei, moartea și înmormîntarea ei sunt scrise la timpul prezent, deci ele au fost concepute cînd poetul trăia cu mare profuziune sufletească fiecare din acele momente, deși cu vîrsta era de-abia în al paisprezecelea an! Se mai observă în acele versuri o fantezie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
satului Ipotești. În scriptele Ocolului Silvic, acest lac apare cu suprafața de un hectar și 30 de ari. În sfîrșit, cîteva observații cu privire la valabilitatea informațiilor, culese de la bătrînii din Ipotești. De la nașterea poetului au trecut 129 de ani, iar de la înmormîntarea lui au trecut 89 de ani. Este clar că la Ipotești nu mai există bîtrîni care să-l fi cunoscut pe Eminescu. Bătrînii de azi, întrebați asupra lui Eminescu, nu pot spune mai mult decît cele auzite de ei de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
suferind grav de gastroenterită. A fost înmormîntat la 31 decembrie 1863, în cimitirul bisericii Visarion, din mahalaua Schitu Măgureanu, care cimitir a fost desființat ulterior, prin extinderea Cișmigiului 62. Firește că de la Ipotești n-a putut participa nimeni la acea înmormîntare. Numai poetul și-a arătat durerea, într-o încercare de poezie, scrisă în grabă: Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar ades într-al meu vis Ochii mari
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța vieții mele "64 (s. n.) Avem aici prima dovadă de la înmormîn tarea Casandrei. Pusă în ordinea firească, moartea Casandrei, despre care poetul a scris și elegia Mortua est!, trebuia să preceadă înmormîntarea ei, arătată în Tristeță. S-au emis mai multe ipoteze asupra moti velor de inspirație pentru Mortua est!, fiind trecut în revista mai ales Young, cu ale sale Cugetări nocturne, Bolintineanu, cu O fată tînără pe patul morții, Alecsandri, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înger blînd și a doua, "iubirea vinovată de la 19 ani (sic!), cu fata morarului de la Cucorăni, Elena Lăzărescu (sic!), de pe urma căreia se pare că s-a născut acel copil Gheorghe Lăzărescu" (sic!!)74. Să reluăm acum firul evenimentelor petrecute, după înmormîntarea Casandrei, la 20 ianuarie 1864. Copleșit de o foarte mare durere mai ales că cimitirul cu mormîntul fetei era vecin cu casa părintească, poetul a căutat să se îndepărteze de Ipotești, ca să se poată liniști cumva, dar chipul Casandrei îl
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
informația trimisă mult mai tîrziu, de sora sa, Aglaia Drogli, lui Titu Maiorescu, știm că a luat-o spre Ipotești: "Gimna ziul superior nu l-au terminat aice (la Cernăuți), din desperare că murise Pumnul. Îmi aduc aminte că după înmormîntarea lui Pumnul, și-au depus cărțile sub un scaun, în gradina publică, și-au plecat spre casa părintească. Întrebat de părinți de ce au fugit de la școala, el, plîngînd, răspunse: "Mai mult n-am ce face în Cernăuți Pumnul nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
corespon dență aproape doi ani. Bătrînul Eminovici n-a putut despăgubi decît pe o doamnă Lange, cu 123 fr. și 75 bani, în aur, pentru chirie și întreținere, care rămăseseră neplătite, pe trei lumi. Celelalte cheltuieli, cerute de spitalizare și înmormîntare, au rămas nerambursate Agenției 181. Munca de bibliotecar, combinată cu aceea de poet și cu alta de profesor suplinitor la Institutul Academic din Iași i-a fost întreruptă, la 1 iulie 1875, cînd a fost numit revizor școlar pe județele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din mobilier, pe care Eminescu l-ar fi folosit în "apartamentul d-sale personal". Va să zică, după ce-l loviseră în situația materială, au vrut să-i răpească și onoarea! La 15 august 1876, poetul a fost la Ipotești, ca să asiste la înmormîntarea mamei sale. În acea zi, sufletul său a fost învolburat de o mulțime de sentimente puternice. Urmînd sicriul mamei, el și-a reamintit de toate cîte dulcea lui mama le făcuse pentru el: "...Cînd pe dînsa cu țărnă-a coperit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Este destul de clar că pentru acest grupaj de versuri poetul a fost inspirat de Casandra, prima lui iubita, de la a cărei moarte trecuseră peste doisprezece ani și pe care o jelea, din toată inima, de cîte ori venea la Ipotești. Înmormîntarea mamei, la care s-a adăogat, ca de obicei, și jelirea iubitei moarte, de data aceasta i-a umplut "cu vîrf" paharul durerilor, încît în sufletul său n-a mai rămas loc și pentru alt fel de inspirații. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care urmează: "Despre ampla lamentație veroniană, Pentru mine, zîmbind prin lume treci, ajunge să spunem că ea aparține epocii torturate a iubirii ieșene, și că a fost scrisă, dintr-un condei, mai curînd dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august 1876, la Ipotești"193. O cît de mică analiză ne lămurește că, pentru această elegie, poetul trebuia să ciupească alte strune, pe care nu se cîntă imediat după înmormîntare! Poetul se înamorase de Veronica Micle, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august 1876, la Ipotești"193. O cît de mică analiză ne lămurește că, pentru această elegie, poetul trebuia să ciupească alte strune, pe care nu se cîntă imediat după înmormîntare! Poetul se înamorase de Veronica Micle, care era căsătorită și avea și doua fetițe. Fiind cu vreo treizeci de ani mai tînără decît soțul ei, ea căuta relații și era dornică de anturaj. Soțul său deja primise mai multe anonime
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la Iași. Pe de altă parte, nu este corespunzător numele de "ciclu veronian"195, în care Perpessicius a cuprins poeziile lui Eminescu publicate la "Convorbiri literare" începînd din septembrie 1876. Melancolie după cum am mai arătat, a fost inspirată inițial de înmormîntarea Casandrei, la Ipotești, în 20 ianuarie 1864; Crăiasa din povești este însăși Casandra, pusă într-un cadru feeric, în codrii de la Ipotești, iar Lacul și Dorința sunt atît de strîns legate de Casandra și de Ipotești, încît nu mai găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Micle! De mai bine de patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștiului și la ruinarea familiei. Acum presimțirile i se adevereau. În ultimii trei ani, cheltuielile și încă de cele mari au fost făcute, de Eminovici, în lanț: înmormîntarea lui Iorgu, în 1873, apoi trei mii de florini cheltuiți de Aglaia și Harieta la băile de la Teplitz, care sumă echivala cu venitul total al Ipoteștiului pe doi ani, plus călătoria lui Eminovici la Praga, ca să-și găsească fetele, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
rămas fără nici un ban. La 28 iulie 1876, deci înainte de moartea Ralucăi, bătrînul Eminovici împrumutase 1.200 de galbeni, de la un Gh. Urzică, punînd garanție Ipoteștiul și semnînd ca chezași Matei, Harieta și Aglaia 203. Au urmat cheltuielile cerute de înmormîntarea Ralucăi, fără a mai putea intra la socoteală obligațiile bănești față de Drogli. Dar ginerele Drogli a privit situația negustorește și, foarte la rece, l-a cerut pe socru în judecată. La 9 mai 1877, Tribunalul din Botoșani l-a condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care le-a îndurat poetul, l-a păstrat cu sfințenie și a fost găsit la moartea sa" (s.n.)254. Dovezile de mai sus ne duc la adevărul cel adevărat că ceasul n-a fost "găsit", ci luat, și nu la înmormîntarea poetului, la care se știe că Matei n-a participat, ci cu șase ani mai înainte! Matei a vrut să-l scoată pe bolnav din sanatoriu și să-l trimită la țară. N-a fost de acord Maiorescu, care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fusese "arendaș de moșie". A doua zi (9 ianuarie), la ora zece dimineață, Gh. Atănăsoaie, ajutor de primar și ofițer al Stării Civile, în comuna Cucorăni, a fost de față, la Ipotești, și a verificat decesul, pentru eliberarea actului de înmormîntare 257. Despre cauza morții, s-a spus, "cu probabilitate", că ar fi fost paralizia pulmonară. Mai de crezut este cauza data de Corneliu Botez: "Afecțiune genito urinară, de care bătrînul suferea de mai mult timp". (Omagiu, pag. 33.). Această cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminovici o murit în casa din ogradă, în fosta odaie a copiilor, pe o saltea de paie putrezite, din cauza incontinenței urinare. Prin acele paie, mai către cap, s-au găsit vreo șase sute de lei, ascunse de bătrîn. A avut o înmormîntare tare sărăcuță a mărturisit Dumitru Gireadă. Poetul, încă bolnav la Ober-Döbling, fără îndoială că nu putea participa la înmormîntare 258. După cele constatate de Maiorescu, care l-a vizitat în sanatoriu, la 12 ianuarie 1884259, el încă mai avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
incontinenței urinare. Prin acele paie, mai către cap, s-au găsit vreo șase sute de lei, ascunse de bătrîn. A avut o înmormîntare tare sărăcuță a mărturisit Dumitru Gireadă. Poetul, încă bolnav la Ober-Döbling, fără îndoială că nu putea participa la înmormîntare 258. După cele constatate de Maiorescu, care l-a vizitat în sanatoriu, la 12 ianuarie 1884259, el încă mai avea nevoie de un lung repaos. De aceea, la 26 februarie, fiind însoțit de Chibici Rîvneanu, a plecat spre Italia 260
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
șepte și jumătate a.m., în casa sa din comuna Cucorăni, cotuna Ipotești, prin împușcarea de sine însuși"261. Constatarea morții a fost făcută de Ion Alecsandrescu, primarul comunei, și de medicul de plasă. Procurorul Tribunalului a eliberat cuvenita autorizație de înmormîntare. La 7 martie 1884, Harieta, rămasă la Ipotești singură și fără nici o știre despre fratele ei, Mihai, i-a scris lui Maiorescu: "Vă rog a-mi răspunde, dacă posedați vo informație de se află mai bine sau deplin bine la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]