7,108 matches
-
dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat o cinzeacă bătrânului și acesta, vorbind numai în șoaptă, i-a povestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pîn-acum povestea pe hârtie. O fac eu, acum, deplin conștient de faptul că nu aceste biete pagini vor duce mai departe amintirea lui Cristian Vasile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse cu rășină și burdufuri de piele, pline cu apă. Soldații cântau. Apoi unii nu mai cântară, începură să istorisească în șoaptă, pentru scurtarea timpului de mers, felurite pățanii și întîmplări. Iar în cele din urmă, nimeni nu mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gardul țarcului, privea în sus spre miazăzi steaua necunoscută pe care n-o slăbise din ochi de-a lungul drumului prin deșert. Din cort, venise după el și Iahuben. Iar înăuntrul țarcului, câțiva oameni umblau printre trupurile adormite, vorbind în șoaptă. Iahuben, plictisindu-l steaua, se uită prin gard și-l zări pe bătrânul Agbongbotile. Începuse să se descurce câte puțin în graiul băștinaș, iar vederea bătrânului rob negru îi făcu plăcere: avea cu cine schimba o vorbă atâta timp cât Auta se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așeze pe locul său, ca să vâslească. Dar Iahuben nu se sculă. Câteva clipe vâslind din greu numai cu o mână, își trase cuțitul de la brâu și tăie frânghia cu care era legat sclavul de corabie. Apoi spuse încet, aproape în șoaptă: - Acuma fugi! Sclavul se uită la el nedumerit. Dar ochii lui Iahuben, neașteptat de plini de înțeles și de frățești, spuseră mai mult decât gura lui. Acum, sclavul pricepu. Se strecură cu greu prin gaura lăsată pentru mișcarea vâslei (era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cum vrem s-o vedem!" De la început luîndu-l la sine din glumă, în cele din urmă Marele Preot îl păstră și îl îndrăgi. Toată lumea în Marele Oraș și în toată țara vorbea ca de o țicneală, dar vorbea numai în șoaptă, chiar și regele, puterea Marelui Preot fiind nemăsurată și fiind mânuită de o înțelepciune și o cunoaștere a deprinderilor și firii omenești cu care nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la urma urmei hazlie, Auta râse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veni în fire. Bătrânul stătu un răstimp pe gânduri, oprindu-se din mers. Apoi porni din nou, zicând curajos: - Să intrăm, Tefnaht. Dacă nu intrăm, nu putem afla nimic. - Și dacă cumva... - începu Tefnaht. - Vom vedea! îi spuse bătrânul în șoaptă, întinzîndu-i în ascuns un pumnal ascuțit. - Să le spun că veniți? întrebă Auta. Marele Preot dădu din cap și porniră iarăși spre turn. Soldații și robii rămaseră să întindă corturile în lanul de grâu. Când cei trei ajunseră în fața locului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau în jilțuri și priveau odaia în tăcere. Când intră Tefnaht, Auta tresări și vru să cadă în genunchi, dar fiul Zeului Puterii îl opri cu un gest aspru și-i porunci în șoaptă să se așeze și el într-un jilț. Mirat, Auta se așeză între Tefnaht și străini. Preotul îi ceru sclavului să-i întrebe cum se simțeau pe pământ, dacă s-au obișnuit cu văzduhul "nostru pămîntean" și ce ar dori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drept, arcuit lin deasupra buzelor cărnoase, fața de culoarea răsăritului împrejmuită de părul retezat drept, pe frunte și pe umeri. Cel dintâi care rupse tăcerea fu cârmaciul. - Nu-mi pare rău că n-am rămas în luntre, spuse el în șoaptă. Poate că n-am să mai pot avea prilejul să văd grădina asta și să miros florile ei. Luntrea tot n-are cine s-o lovească sau s-o zgârie; n-a văzut-o nimeni... Și la urma urmei, poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l strângeau. Cum de nu se repezise nimeni asupra străinilor? Sau soldații îi socoteau într-adevăr zei și le era frică... - Dacă mă strângeți așa, mă ucideți! răcni Auta. Marele Preot vă va omorî pe toți. N-ați auzit porunca? Șoapta auzită întîmplător i-a fost de folos. Soldații îl lăsară, depărtîndu-se câțiva pași și nelăsîndu-i loc pe unde să fugă. Nu mai avea cum să scape. Dar deodată zări un soldat prăbușindu-se la pământ. Apoi altul. Apoi încă doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șirului de corăbii. Marele Preot se culcă liniștit în încăperea sa. În zori, când cele dintâi corăbii atlante se apropiau de țărmuri verzi din Ta Kemet, slujitorul Zeului Soarelui îl trezi pe Marele Preot. - A mers ușor? îl întrebă în șoaptă bătrânul. Celălalt zîmbi: - Căpetenia străjii s-a mirat că vin, dar am arătat pecetea ta, slăvite, și am intrat. Nici n-a gemut. Cred că abia acum vor afla. Peste o jumătate de ceas, un tânăr slujitor al zeilor care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Piscul Sfânt un prințișor nătâng... tot Mener. Mai-Baka dădu speriat din mâini și se uită împrejur. Câteva dosuri de case, fără ferestre, și câțiva copaci înconjurau maidanul retras. Numai în capătul lui se jucau niște băieți. Apoi, robul urmă în șoaptă: - Când a venit toată oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în graiul lor daza: - Nu trebuia să-l întreb pe zeu atâtea. S-a supărat acum. Am fost nătărău: cum credeam eu că zeii or să-mi dezvăluie mie tainele lor?! - Noroc că sunt zei buni, îi răspunse tot în șoaptă Ntombi. Dar nu te mai băga și tu, să nu-i mânii. Crezi că dacă sunt buni poți fi prieten cu ei cum ai fost cu Valukaga? Mai bine să taci și să le mulțumești că ne-au scos din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Bladesey e că Încearcă să intelectualizeze totul. Nu posă faci asta când Îi vorba de futut. Or i-o bagi n gaură or nu. — Heterosexualitatea și nevoia de sex anal nu implică de fapt o atitudine misogină, spune el În șoaptă. E doar o activitate lipsită de valoare Între două părți consensuale. Da, există o moștenire culturală misogină atașată, ca și În versurile muzicii rap, dar În esență e neutră. Pe oameni mai curând Îi Îngrijorează subiectul. Am citit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reguli. Probabil a fost sfătuit de gagicuța aia prostuță Drummond. Așa și-a obținut ea gradul, verificând procedurile de la resurse umane. Haide mă Gus, ai văzut ce apropiați erau ea și cu Lennox la cursul ăla tâmpit pe teme rasiale. Șoapte de Îndrăgostiți. Ca să vezi cum ie mai nou la francmasoni Gus, francmasonii cu fițe. Noii Laburiști, Noii Francmasoni. Chestii din astea. Aranjază totu săși facă praf și pulbere propriile lor cuiburi. Gus pare șocat pe când absoarbe Încetul cu Încetul discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
notam la acea vreme despre ceea ce se întâmpla sub ochii noștri: Stau în grupuri și-și povestesc pățaniile și ciudățeniile care li se întâmplă. Schimbă impresii, adrese, numere de telefon și chiar rețete miraculoase. Din când în când vorbesc în șoaptă despre cine știe ce "isprăvi" ale Necuratului pe pământ"229. În zile precise ale săptămânii, oamenii se adună aici de ordinul zecilor în jurul preotului pentru a li se face rugăciuni și pentru a li se deschide cartea. În acest context este valorizată
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
semn bun, nu pot vedea semnele bine (...) Da' orice lucru nu-i bun dacă nu faci semnul crucii și nu spui rugăciune" (I., 55 ani, Cristești, Iași). Foarte puțini sunt cei care recunosc că rostesc și alte formule sau incantații. Șoaptele neînțelese de la începutul oricărei ședințe de divinație au ca scop declarat mijlocirea actului de decriptare a semnelor. Se invocă ajutorul divinității dar, în același timp, subiectul este introdus într-o atmosferă misterioasă. Șoapte ascunse și semne ciudate țes o aură
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că rostesc și alte formule sau incantații. Șoaptele neînțelese de la începutul oricărei ședințe de divinație au ca scop declarat mijlocirea actului de decriptare a semnelor. Se invocă ajutorul divinității dar, în același timp, subiectul este introdus într-o atmosferă misterioasă. Șoapte ascunse și semne ciudate țes o aură de mister în jurul prezicerii. Am văzut-o că-și mișca repede buzele și spunea cuvinte neînțelese. Parcă-mi era un pic teamă. Apoi a făcut cruce pe cărți..." (G., 24 ani, Iași). Cu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
puțin (în grădina lui Dumnezeu, bunăoară). Avînd posibilitatea de a actualiza virtualitatea răului (a minciunii) protopărinții nu au stat prea mult pe gînduri. Acțiunea lor s-a desfășurat sub semnul cîtorva alternative ale legii fundamentale deja enunțate, respectiv al legii șoaptei ("Oamenii vor crede orice, dacă le-o șoptești la ureche"), al legii progresului ("Omul nu progresează decît atunci cînd știe că nu poate să facă ce vrea"), al legii libertății (" Cînd crezi că ești liber cu adevărat, înseamnă că nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
alte cuvinte, existența noastră omenească oscilează fundamental între rău și minciună, pe de o parte, între bine și adevăr, pe de altă parte. Dacă plasarea în cea dintîi ipostază este "genetică", fiind moștenită de la protopărinții care au plecat urechea la șoapta lui Satan, cea din urmă este rezultatul actului spiritual deliberat, de alegere liberă, în consens cu harul cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni. De data aceasta, adevărul se ascunde în binele libertății de alegere. Putem constata că relația
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
candoare). În fond, genul acesta de poezie, niponă sau occidentală, ține mai mult de o atitudine, de o așezare plină de docilitate În proximitatea lucrurilor, de capacitatea de ați cultiva Înclinarea contemplativă pentru a prinde În ecoul tăcerii și al șoaptei, al sunetelor stinse vibrația tainei și a tîlcurilor. Bunica mea mai folosea pentru acest tip, oarecum ceremonios, de comunicare sintagma a sta de taină. CÎnd trebuie să apropiem două limbi sau două culturi nu putem trece peste dificultățile inerente pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simțurile și imaginația noastră se ascut pe măsură ce Încetează forfota lumii și rumoarea care, verbalizînd, ecrana totul: “Nemișcați deodată brazii! / Sevele se-așează-n noapte. / Iese liniștea din munte / unde locul i-a fost strîmt. / Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvînt.” De-acum comunicarea, care se proptea În cîrjele cuvintelor, devine superfluă și poate Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
versul lui Dinescu, care numai din Întîmplare nu aparține unui haiku: grîu păzit de maci, atunci este cum nu se poate mai firesc acest tremur prevestitor al martiriului Împărtășit: spune-se că-n holda coaptă / macul Îl dezbraci c o șoaptă. (Blaga) În depărtare un plug doar cer și pământîn depărtare un plug marcând hotarul Virginia Popescu Plugul capătă În acest poem măreția unei unelte fundamentale menită să stabilească statutul omului În cosmos. Și prima, și cea de a doua imagine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de fapt, scena rizibilă). După ce vei fi lepădat mantaua ce-ți învăluie statuia și te vei înfățișa naturii flocos și creț la subsuori, lăbărțat cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului dumitale anatomic, vei surprinde surâsul curtezanei și șoaptele băieților sportivi lungiți în soare". Comicul debordează, cu fiecare pasaj, în planul stilistic, uzând, din plin, de un lexic al corporalului rizibil, de oximoron (figura, prin excelență, a umorului paradoxal), de perifraza și epitetul eufemistice, iar în cel al enunțării
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem febrili preferăm aspirina unui peisaj marin. Imaginile noastre sfinte nu mai sângerează, nici nu mai plâng. Dacă încă le mai vorbim în șoaptă, singuri, în penumbră, o facem din neatenție. Nu mai credem că statuia Sfintei Genevieva ocrotește Parisul sau că aceea de la Conques vindecă de lepră și hemoroizi. Nu mai acoperim oglinzile când este un mort în casă, de teamă să nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]