12,690 matches
-
care poți fi sigur că dacă În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor sau la intrarea În peșteră simțeam uneori că trupul tău nu e trup, ci gândire. Și invers, de fiecare dată când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i impună prima lecție de chimie. Ca un copil Încăpățânat, Fima Încercase să le scape printre degete, cu glume și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare piatră esența sa adormită, strălucitoare, esența Îngropată tot timpul sub straturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chema un nou fel de mâncare la modă, pe vremea când coloniile încercau să-și cucerească independența, frumoasa prințesă de Wales sărbătorea încă o dată marele imperiu care tocmai se făcuse țăndări, în vreme ce rebelii Mau-Mau își asigurau puncte de retragere în ținuturile împădurite, Indochina și Dien Bien Phu, nume noi pentru infern, iar Coreea se chema locul fracturii, unde fulgerele atomice puteau să se aprindă oricând. Tancuri - ce nu mai trebuiau să-și rotească niciodată turelele - au înăbușit o primă răscoală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pasiune tot mai frenetică, ba chiar aderă și la o asociație ornitologică, cunoștea până și felurile de mușchi și mlaștinile în care se ațineau specii rare în număr mare. Dacă în călătoriile lui de afaceri ajungea în apropierea unui asemenea ținut umed, se ducea până acolo ca să privească prin binoclul uriaș printre crengile copacilor și ale tufișurilor, prin ierburi sau pe suprafața apei. Iar lentilele prin care se uita formau o sferă minusculă, rotundă și luminoasă. În cercul acela, păsările, pitite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
casetele video. Din fericire, grătarul George Foreman pentru carne slabă și grăsime redusă nu fusese despachetat din cutia lui Mark cu „cadouri de nuntă nefolosite“, asta scutindu-mă de o nouă diatribă sarcastică pe aceeași temă. Până și partea cu ținutul secretului față de prieteni se repeta. Din moment ce nici unul dintre ei nu a știut că ne-am împăcat, ar fi fost cam complicat să le explicăm că ne-am despărțit din nou. Am hotărât să stăm împreună până se refăcea Harry. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi apucat-o de mână sau chiar de păr ca să o conving, dar nu puteam să dau drumul frâielor pentru că, dacă aș fi făcut-o, calul s-ar fi ridicat pe picioarele din spate și m-ar fi aruncat peste ținutul Surrey rupându-mi toate cele patru membre. Acesta era un fapt incontestabil. —Bine, iubito, cum spui tu. În primele câteva minute nu a fost prea rău pentru că eram pe o cărare netedă și îngustă pe care trebuia să mergem încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea mai mare parte a acestui ținut, Rye fusese un port Înfloritor. Dar marea se retrăsese, se construiseră diguri pentru a-i Împiedica revenirea și mlaștinile fuseseră desecate. Rye rămăsese pe uscat, legat de mare doar printr-un canal Îngust, soartă Împărtășită de alte două așezări din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l strige: „Acum unde mai ești? Pe unde mai umbli cu gândul?“. Dar unde mă aflam atunci când doar simulam prezența? În ce ținuturi îndepărtate se instala băiatul căruia îi plăcea să se strâmbe, fără să părăsească sufrageria ori sala de clasă? În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să meargă la sigur, când spuneau nu, preferau s-o spună de două ori. Vorbirea lor tărăgănată semăna cu laptele gros stătut, peste care puneau pâine neagră fărâmițată și zahăr. Rămășițele populației kașube au sălășuit, statornic, de când se știu, în ținutul deluros de dincolo de orașul Danzig și, sub stăpâniri schimbătoare, au fost considerate de fiecare dată ca insuficient de polone, insuficient de germane. Când, odată cu ultimul război, germanii au venit din nou peste ei, mulți kașubi au fost categorisiți prin decret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odă târzie nu ar fi putut fi decât parțial pe placul monseniorului Stachnik. Prea erau antagonice perspectivele din care apreciam viața și moartea prin inaniție a pocăitei Dorothea von Montau. Și, pe la mijlocul anilor ‘70, pe când călătoream împreună cu soția mea prin ținutul din jurul Münsterului, ca să explorez detalii locale din epoca barocă pentru povestirea Întâlnirea din Telgte, l-am vizitat și pe el, care-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măsura lui Caravaggio. După aceea, gol. Însingurare cultivată cu savoare. În urmă rămânea pofta, când adormită, când din nou cât se poate de trează. Ea a supraviețuit perioadei mele de auxiliar la Luftwaffe, perioadă care, în ceea ce privește viața din barăci în ținutul pustiu al portului, departe de casă, se regăsește în romanul Ani de câine: prin cu totul alte povești și în jargonul școlar al unor băieți cu totul diferiți, dar care, la fel ca și mine atunci, erau bucuroși din cale-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
credem că ofensiva din Ardeni decurgea victorios și aducea cu sine în sfârșit schimbarea, numai că, la scurt timp, din raportul armatei se putea deduce că rușii pătrunseseră în Prusia orientală. Relatări despre violuri și crime împotriva femeilor germane în ținutul Gumbinnen îmi ocupau visele cu ochii deschiși din timpul cursurilor teoretice. Peste zi vedeam, pe cerul înghețat și limpede, flotilele de bombardiere inamice. Neabătut, își urmau drumul lor ca un snop de dâre de condens - încotro? De fapt, imaginea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-una din casele care erau apărate de oamenii noștri. Pe plutonier, o prăjină de om cu boneta de campanie așezată pe-o parte, l-am auzit spunând: „Acum ori niciodată!“. Numele localității pentru care se dădea lupta, situată în ținutul nisipos Lausitz și care, ca toate satele așezate de-a lungul unei șosele, se întindea în lungime, a rămas neștiut sau l-am uitat. Prin fereastra pivniței se auzeau, între pauze, schimburi de focuri: foc cu foc sau rafale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să caut în Grimmelshausen, căruia devălămășia asemănătoare a războiului i-a ajutat să deprindă frica și să ajungă la aventurile vânătorului von Soest. Căci, așa cum modul în care relatează el bătălia de lângă Wittstock se concentrează asupra râului Dosse și a ținutului mlăștinos din jur, în care crapă oamenii împăratului - proces în cursul căruia s-a priceput să confere culoare măcelului folosind cu simț artistic cuvintele colegului său baroc într-ale scrisului, Opitz - , tot așa pot și eu să identific teritoriul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca a douăzeci și cincea divizie de tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se putea bea bere livrată din Bavaria. Asta se întâmpla cu puțin înainte de uniunea monetară, dar scoaterea la vânzare a țării luate atât de ușor ca pradă începuse deja. Pretutindeni, firme din Occident își ridicaseră stindardele. Pentru mine, însă, numai ținutul era important. Oriîncotro mă uitam, peisajul prezenta urmele exploatării lignitului, care durase decenii întregi. Acolo unde, ca în spatele parcului castelului din Altdöbern, exploatarea coborâse mult, ținutul avea un aer extraterestru, lunar. Dealuri conice, rezultate din depozitarea sterilului, între bălți nemișcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pradă începuse deja. Pretutindeni, firme din Occident își ridicaseră stindardele. Pentru mine, însă, numai ținutul era important. Oriîncotro mă uitam, peisajul prezenta urmele exploatării lignitului, care durase decenii întregi. Acolo unde, ca în spatele parcului castelului din Altdöbern, exploatarea coborâse mult, ținutul avea un aer extraterestru, lunar. Dealuri conice, rezultate din depozitarea sterilului, între bălți nemișcate de apă de infiltrație. Nici o pasăre deasupra lor. De pe o ridicătură de pământ, imediat în spatele clinicii pentru femei, aveam o perspectivă bună, am desenat cu creion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Jos, regiunea de exploatare a lignitului se lărgește până la următoarea linie de surpare. Pretutindeni, „aurul negru“ așteaptă să fie trimis să hrănească termocentralele, să fie comprimat în brichete. În război, ca și în vremuri de pace, Lausitz a fost un ținut bun pentru exploatările de suprafață; tot așa și până în anul căderii Zidului, când am ajuns eu și am văzut mai mult decât era de văzut. Tăcere deasupra dealurilor de steril, a lacurilor de apă de infiltrație. În timp ce la vremea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe s-a îndrăgostit acolo de o făptură tânără, a primit un coș și a scris ca paleativ Elegia de la Marienbad - se afla undeva dincolo de Munții Metaliferi, departe, în Ținutul Sudeților. Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost scos din sala de operații pe o targă pe roți. Nasul i se ascuțise și mai mult. Niciodată până atunci nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mult după ochi decât pe numărate, la vreo zece mii de oameni. În linii mari, lagărul se asemăna cu locul pe care se afla vechiul teren de instrucție a armatei de la Grafenwöhr, care, dincolo de sârma ghimpată, era înconjurat de un ținut împădurit. Sigură mai e de asemenea vârsta mea tânără la vremea foamei care mă rodea, sigur e și că până de curând aparținusem, ca tunar tanchist, unei divizii care, sub numele „Jörg von Frundsberg“, nu avusese decât o consistență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dată cu câteva puncte mai mult și cita, în timp ce arunca zarurile, din Sfântul Augustin, ca și când ar fi avut în față confesiunile aceluia în ediție latinească. Așa vorbeam noi și dădeam cu zarurile zi de zi, până când, fiindcă el era din ținutul bavarez, a fost eliberat într-o zi, în vreme ce eu, fiindcă nu aveam o adresă asigurată în patrie și eram deci lipsit de adăpost, am ajuns mai întâi la despăduchere, iar după aceea în lagărul de muncă. Iar acolo se discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în planul doi, pe atât de rentabil și de bogat în calorii s-a dovedit el. Și totuși, nu slănina a fost câștigul ieșit din comun al cursei noastre de hârciogi până în Hunsrück. Cumnata țărăncii, care, fiindcă fusese bombardată în ținutul Ruhr-ului, își găsise refugiu și de lucru aici, în gospodărie, mi-a acordat o favoare ce nu a putut fi nici pusă pe cântar, nici numărată bucată cu bucată. De fapt, tovarășul meu, Kongo, fusese pe urmele ei, oriunde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pat supraetajat dintr-o baracă, spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă netedă, favorabilă culturii sfeclei de zahăr. Doar spre sud-vest se vălureau albăstrui, la orizont, dealurile ținutului Weser. Iar dintre suprafețele înverzite de începutul de vară se înălțau turnul de extracție al puțului minei, concasorul de piatră, sala cazanelor, cu baraca pentru dușuri și vestiare lipită de ea, apoi clădirea aducând a vilă a conducerii și, depășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numele și datele celor dispăruți și adeseori morți. Crucea Roșie și alte organizații se ocupau de distribuirea și completarea listelor. Separat erau afișate fotografii mici de format pașaport cu chipuri de copii. Refugiați și alungați din Prusia Orientală, Silezia, Pomerania, Ținutul Sudeților și din orașul meu natal, Danzig; în plus, militari de la toate armele și de toate gradele, bombardați și evacuați, milioane de oameni se căutau unii pe alții. Sugari fără nume își voiau părinții. Mame voiau să-și găsească fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]