7,946 matches
-
mușchii spinării se contractau și își schimba locul ca să ghicească o oarecare reacție pe fața domnitorului, dar nimic. Zâmbetul devenise neînchipuit de trist și ochii foarte obosiți priveau undeva departe fără să vadă nimic. — Măria ta, nu se poate așa, țipă, strigă, spune ceva. Voievodul puse mâna cu degetele vinete, zdrobite în menghină, pe brațul lui Gherasim. — De mai bine de două săptămâni mi-am pierdut somnul... Nu mai pot adormi în nici un fel. La început am crezut că din cauza durerilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aleg și se despart cele bune de cele rele și ai puterea să-ți vezi greșelile și să te rogi pentru iertare și îndreptare pe calea cea bună. Abia acum cred că o să încerc să adorm. — Dormi, măria ta, plângi, țipă, vaită-te, întoarce te în firesc. Nu ești singur. O să încerc să veghez în rugăciune alături de măria ta. Dăruiește-mi încrederea măriei tale. Așa să ne ajute Dumnezeu! Călugărul făcu asupra suferindului semnul binecuvântării și ieși. Din cadrul ușii mai aruncă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele gărzii ienicerești se plecă ceremonios în fața lor și-i rugă să se grăbească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Io Matei Voievod, Papa și Preda Brâncoveanu, Io Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochii având pupilele dilatate până la conturul irisului, privea înainte fără să vadă pe nimeni; deodată sări drept în picioare și arătă cu o mână înaintea ei: — E capul beizadelei Constantin și al finului Ștefan... Doamne, cât sânge! De unde atâta? Aauu! Țipă din nou femeia: — Căzu și Radu. Ridică mâinile spre ochi și țipă din nou: — Aau, nu pot să văd atâta sânge! Maică Precistă, nuu! Mateiaș e doar un copil... Nuu! Arhimandritul le împingea pe maici să iasă din odaie. Ieșeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe nimeni; deodată sări drept în picioare și arătă cu o mână înaintea ei: — E capul beizadelei Constantin și al finului Ștefan... Doamne, cât sânge! De unde atâta? Aauu! Țipă din nou femeia: — Căzu și Radu. Ridică mâinile spre ochi și țipă din nou: — Aau, nu pot să văd atâta sânge! Maică Precistă, nuu! Mateiaș e doar un copil... Nuu! Arhimandritul le împingea pe maici să iasă din odaie. Ieșeau cu spatele fără să-și ia ochii de la femeia cu mințile rătăcite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne, câtă lumină! Încă doi, trei pași, îngenunche și de acolo de jos simți nevoia să spună ceva: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Simți ca o mângâiere atingerea călăului care-i întindea gâtul la locul lui pe butuc... Îi venea să țipe, să urle: părinte Gherasime, nu mă lăsa singur, maică, măicuță, ai milă, ține-mă de mână, eu nu sunt ca ei, sunt doar Ștefan, nu sunt ca ei, mie mi-e frică de moarte. Bum, bum, inima-i bătea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și capul pe o tipsie... — Taică, taică, nu vreau să mor! Dacă trec în legea turcească, așa spunea ieri cadiul, că dacă trec la Coran... Taică, măria ta, sunt nevinovat, mi-e frică. Lasă-mă, taică, nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o clipă toată suflarea ce era de față. Pentru o clipă doar, la fel cum înaintea furtunii un scurt răstimp toată firea se oprește stăpânită de o liniște amenințătoare, o clipă și rumoarea, ca un val care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta! Întinse singur gâtul pe butuc, plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele îl așteaptă și țipă turcește din răsputeri: — Gata! Tobele începură să bată, salutând jertfa copilului cum nu făcuseră până atunci. Călăul îi mângâie pletele, i le ridică spre creștet învârtindui-le într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că reușise fără greș. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în jur de opt ani, narează: Dar în după-amiaza aceasta îi urăsc pe toți. Ei nu știu că am visat-o pe mama, și de ce. Ei ce știu, ce știu ei? Ce știu și eu? Să spună atunci! Încep să țip și să înjur. Apoi mi-e atît de rușine, încît mă ascund sub pat. Îi urăsc pe toți. Arno Bohlmeijer, Something Very Sorry Această poveste emoționantă este de fapt o relatare "adevărată" non-fictivă, dar scrisă de tata, și nu de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de asemenea demonstrează că nu mai e posibilă în interiorul acestei forme o deosebire între descriptiv și narativ, este următoarea "descriere" a unui mort. Apoi au intrat în camera lui José Arcadio Buendia, l-au zgîlțînat cu toată puterea lor, au țipat la urechea lui și i-au ținut o oglindă mică în fața nasului, dar nu au fost capabili să-l trezească. (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate) Exemplele pentru al doilea tip, motivația prin focalizare, sînt numeroase. O ilustrare a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
oglindire între narațiunea lingvistică și cea pictată, și între lucrarea ca un tot și citatul din Boucher? Textul sablat de pe plăcile de sticlă se citește după cum urmează: Am șase ani și mă ascund după mîini. "Ochiul Rău vine după tine!", țipă sora mea mai mare. "Te ve-e-e-de!" Bineînțeles, trebuie să mă uit. După cină, urmăresc fulgii care cad și fac strada alunecoasă. E sîmbătă. Aștept la masa din bucătărie în timp ce mama îl ajută pe tata să se îmbrace pentru Bar Mitzvah
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pedante, pe Euridice cea cu buclele aurii fluturânde și ochii de narcise. Când am întâlnit-o într-o zi, plutea în beție trează, spre gură de infern. Atunci în ochii ei am văzut cerul dormind. Am prins-o de mână. Țipă de groază și-mi căzu la piept. Eros ne stăpâni, devenind soț și soție. În spaima ei ținându-mă îmbrățișat cu foc. Cu-n gest de groază îmi arăta peștera, plângând. M-am apropiat și am văzut-o pe Angloanice
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întîmpinat cu vădită surpriză, că iată, ne vedem din nou și în ce situație fericită pentru mine... "De, ce?" "Ei de ce, a râs neîncrezător de mirarea mea, și brusc: păi n-ai dat un volum aici?" Și aproape că a țipat: "Va apărea!" Era adevărat, volumul meu de nuvele Întâlnirea din Pământuri care întîrziase mult la un cunoscut și fad foiletonist literar, dar influent, trecuse apoi printr-un concurs la Cultura națională, stătea de câteva luni la "Cartea Romînească", director Toneghin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așa, la f... mă-sa? Citisem și eu cartea. În ce consta acel conținut subversiv care trebuia să ne cutremure conștiințele? În faptul că poeții trubaduri francezi din secolul al XVI-lea trăiau în mizerie, în timp ce seniorii chefuiau și benchetuiau. Țipa la ei cu vocea lui subțire, îi beștelea, îi întreba de ce țineau un condei în mână dacă despre astfel de cărți demascatoare ei scriau astfel de notă mizerabilă? - Păi, am zis eu atunci, după părerea dumneavoastră, ar fi trebuit ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Îi tăie cordonul ombilical și intenționa să-l pună pe măsuță ca să-l șteargă de lichidul amniotic, Îi căzu stetoscopul pe care Îl purta ca de obicei, de după gât, drept pe gâtul lui Gigilică. Când simți lovitura, acesta Începu să țipe tare Încât doctorul nu mai fuse nevoit să- i dea palma la fund, cum se obișnuiește la noii născuți. Gigilică luă nota zece la naștere, singura lui nota de zece, pe parcursul vieții. - Ăsta, sigur o să se facă doctor, Îi zise
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mereu, de fiecare dată ajungând la epuizare numai pentru a descoperi o nouă rezervă de ură, care părea să îi alimenteze întreaga ființă cu un fluid regenerator de energie. În asemenea momente, violența sentimentului îl făcea să vibreze aproape fizic. Țipa cu o voce ascuțită, repetând la nesfârșit: \ Tâmpiților... cretinilor... sclavilor... idioți, idioți, idioți. NICI O CLIPĂ NU SIMȚI MILĂ PENTRU SINE ÎNSUȘI, NICI NU-I TRECU PRIN MINTE SĂ CERȘEASCĂ ÎNDURARE, NICI MĂCAR NU ÎI CONDAMNA PENTRU CEEA CE FĂCEAU. NU AVEA SENS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să fie extrem de atent, să se poarte ca și când ea era ceea ce pretindea că este. Ce putea afla ea nu mai avea importanță. Intrând în apartament, auzi apa curgând în baie. Ea ieși repede, înfășurată într-un halat de-al lui. Țipă de bucurie când îl văzu și alergă în brațele lui cu suplețea unui animal tânăr. CINIC, MARIN ÎI RĂSPUNSE LA SĂRUTĂRI, DAR SIMȚI CĂ TANDREȚEA DEMONSTRATĂ DE EA NU ERA ÎNTRU TOTUL PREFĂCUTĂ. FEMEIA AVEA O PASIUNE ARZĂTOARE ȘI NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cinstea. Haida fuguța, ce mai stai? Mai ești aici? M-am întors spre poartă și am luat-o prin dosul gardului deam ajuns în spatele casei. Am vrut să mă uit prin ferestruica din dos, dar am auzit-o pe Mariana țipând. Îl striga pe Florin să vină, că moare. Îl striga, îi spunea că o doare, țipa, țipa, țipa... Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
luat-o prin dosul gardului deam ajuns în spatele casei. Am vrut să mă uit prin ferestruica din dos, dar am auzit-o pe Mariana țipând. Îl striga pe Florin să vină, că moare. Îl striga, îi spunea că o doare, țipa, țipa, țipa... Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și-l urcai de parcă îl coboram. țipătul ei imi făcea inima să tresară, îl auzeam în toată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-o prin dosul gardului deam ajuns în spatele casei. Am vrut să mă uit prin ferestruica din dos, dar am auzit-o pe Mariana țipând. Îl striga pe Florin să vină, că moare. Îl striga, îi spunea că o doare, țipa, țipa, țipa... Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și-l urcai de parcă îl coboram. țipătul ei imi făcea inima să tresară, îl auzeam în toată ființa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
prin dosul gardului deam ajuns în spatele casei. Am vrut să mă uit prin ferestruica din dos, dar am auzit-o pe Mariana țipând. Îl striga pe Florin să vină, că moare. Îl striga, îi spunea că o doare, țipa, țipa, țipa... Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și-l urcai de parcă îl coboram. țipătul ei imi făcea inima să tresară, îl auzeam în toată ființa mea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și-l urcai de parcă îl coboram. țipătul ei imi făcea inima să tresară, îl auzeam în toată ființa mea. țipa tot trupul meu. Urcam și-l auzeam și mai tare. Mi-am făcut ochii roată. Nu-l zăream. Alergam pe brazdă. În bătaia soarelui am văzut tractorul cu fața la vale, către drum. - Florin, Florin, Florin Floooorrrrriiinnn.....!!!! se auzea glasul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
încercat să se apropie de un grup de vârsta lui. De frică, unii din ei au luat-o la fugă, cei care au rămas, au dat cu setea vârstei lor în el. L-au lăsat doar după ce o femeie a țipat la ei, i-a fost milă de sângele care se prelingea din năsucul mic și cârn al copilului. Atunci a fost prima bătaie, au mai urmat apoi însă și altele. De fiecare dată mințea acasă și își îngrijea singur rănile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
răsare”, să le zică ce gust bun are carnea de porc, să le povestească despre colinde și Nașterea Domnului... Nu-și mai simțea picioarele. Nu știa dacă îi este frig sau dacă îl dor de la alergat... Ar fi vrut să țipe, să le spună că, că el, să le spună că el,...CĂ EL ESTE CA EI... Își pierduse o mănușă, nu era vreme pentru a o lua, îi va face bunica alta, continua să fugă, ca o vulpe rănită, alergată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]