7,065 matches
-
oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-așterne, Iar tu îndrugi pe scenă atâtea baliverne. De-aceea, înainte de cele trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar simt în spatele meu un ochi ce aspiră fluxul frazelor, conduce povestirea în direcții ce-mi scapă. Cititorii sunt vampirii mei. Simt o mulțime de cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva mă privește; simt că ceea ce scriu nu-mi mai aparține. Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
multicolor, conform obiceiului și, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată atenția asupra lui Gicu. Conașule, mânca-ți-aș bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să ți cadă la așternut diseară. Hai, că ți-i Învelesc cu artă și precizie, În ceolofan, ca să nu te Înțepi la degete, că văd că ești intelectual, nu dai cu sapa, scrii de-alea neînțelese pentru mine. Hai, conașule, că ești fercheș și cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde că acest început îl făcea curios să cunoască urmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care el a exprimat-o de mai multe ori în fața interlocutorului său: spera să moară foarte bătrân. "E oare un sfânt ?" se întreba Tarrou. Și răspundea: Da, dacă sfințenia este o sumă de deprinderi". Dar, în același timp, Tarrou se așternea pe descrierea destul de minuțioasă a unei zile în orașul ciumat și dădea astfel o idee exactă despre ocupațiile și viata concetățenilor noștri pe timpul acestei veri. "Nu râd decât bețivii, spunea Tarrou, iar aceștia râd prea mult." Apoi își începea descrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orice caz. Grand părea foarte afectat. \ Mulțumesc, spunea el, din fericire sunteți aici. Dar vedeți cât e de greu. Ce părere ai avea de "somptuoasă" ? zise Tarrou. Grand îl privi. Reflecta: \ Da, zise el, da ! Si, treptat, un zâmbet se așternea pe chipul său. Câtva timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea uneori prietenilor săi indicații asupra modului în care înfloreau aleile din Bois de Boulogne. Lui Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi părea lui Rieux disperat, în timp ce acesta îi comunica bătrânului său prieten ultimele cifre statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete mai multă putere și în același timp un suflu, venind dinspre mare, a adus un miros sărat. Se auzea acum, distinct, respirația surdă a valurilor lovindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el. Și din adâncul plămânilor săi în flăcări un ciudat hârâit însoțea tot ce spunea. Rieux îi recomandase să nu vorbească și spusese că va reveni. Bolnavul avusese un surâs bizar și o dată cu el un soi de duioșie i se așternuse pe chip. "Dacă scap, jos pălăria, domnule doctor!" spusese el făcându-i cu ochiul, cu greu. Dar imediat după aceea căzuse într-o stare de prostrație. Câteva ore mai târziu, Rieux și Tarrou l-au găsit pe bolnav în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii, o scară cu două pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mult să ia o hotărîre. Kierkegaard renunțase pentru totdeauna la femeie pentru a fi cu mintea de tot slobodă. Andersen, la fel; gurile rele spuneau că din alt motiv. Citiseră mult; au scris pe urmă; și Thomas, poate, ar fi așternut cîteva sute de pagini, i se Întîmplaseră destule, ar fi avut ceva de spus. Hamlet renunțase la Ofelia, o Îndemnase să meargă la mănăstire pentru a nu o mai zări; mintea lui avea nevoie de liniște, femeile nu o aduceau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
irosire de neiertat a prilejului oferit de apartamentul de patru camere de la Chateau. Pe la unu dimineața, Zach încă nu dădea nici un semn că ar veni la culcare. Stătea în sufragerie și bătea frenetic în tastatura laptopului, cu o expresie ostilă așternută pe față. Părea să nici nu fi remarcat priveliștea din jur. Din câte știu eu, bărbații nu refuză, pur și simplu, o partidă de sex, și cu asta basta. Când, în cele din urmă, i-am spus asta, Zach și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuns, sufrageria era atât de plină încât invitații începuseră să se-mprăștie pe terasă, spre piscină. Toată grădina era luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit spre colecționarii de fotografii, lăsându-mă singură în mijlocul petrecerii. Deodată, Daphne m-a prins de braț și m-a prezentat unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întrebare referitoare la tema cărții? întrebă cu seriozitate Madeleine Kroft. Crezi că scrisul ajută la slăbit? Pentru că toate scriitoarele astea, Joan Didion, Zadie Smith sau Donna Tartt, de exemplu, sunt slabe ca un țâr. Henry își tamponă fruntea disperat. Se așternu o tăcere apăsătoare. —Henry, ce-ar fi să citești un fragment cu voce tare? Asta ar putea să canalizeze discuția, propuse Julie. —Bună idee, fu de acord Henry. Vă rog să deschideți cărțile la pagina 165. Începu să citească: „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
exact în starea aceasta de spirit am încercat să-i transpun cartea în românește, asimilându-mi-o și apropriindu-mi-o, și, secundo, pentru că aceasta e condiția în care Unamuno își scria cărțile: nici un rând din vasta sa producție nu a fost așternut pe hârtie la rece, din necesități academice sau din vanitate auctorială. E destul să spun că în întrega sa carieră universitară salamantină de profesor de greacă veche (catedră obținută printr-un concurs) nu a scris riguros niciun articol „de specialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din scrierile sale? Mai mult decât o experiență de reînviere, e una de moarte, sau pesemne de remortificare. Sau mai bine zis de săvârșire. Ceea ce în literatură se numește producție reprezintă un consum ori, mai precis: o consumpție. Cine își așterne în scris cugetările, visele, simțirile, și le consumă, și le ucide. După ce un gând al nostru este fixat în scris, exprimat, cristalizat, e deja mort și nu ne mai aparține mai mult decât ne va aparține într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fost liniștit și netulburat „clasă conducătoare” în comunism. Mă simt stingherită și vinovată când dau ochii cu ei. E o atitudine maternalistă. Poate. Aici mai lipsește un tovarăș pozitiv de la libertarieni care s-o zică pe aia cu „cum îți așterni, așa dormi”. Vezi ce ciudat, caut trecutul, și el se încurcă al naibii printre coarnele prezentului. Mă întorc la copacii noștri. Eu nu am numai măr, am și cais! Mărul. Îmi amintesc difuz. Primăvara exista un ceremonial segregat pentru fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ea, așa puțintică cât mai e, adică să îmi cat de muncă în liniște, că mi-o mai dă gheavolu la noi la cooperativa A’Nastasia. Sâmbătă a venit Kelly și am intrat în procedura: babele la pușcărie. Ne-am așternut pe vorbit la ora 13 și ne-am întrerupt la 18,30, cu ochii mari și mirați, aproape de timpul când aveam întâlnirea pentru cină cu prietenii ei. Rar m-am simțit mai confortabil în povestitul în limba engleză ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dimineață m-am simțit total aiurea. M-am gândit să încerc să fac asta o dimineață. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a rămâne. Și nici să le iau vreun ban, dacă la asta te gândești. Se așterne tăcerea. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel stă rezemat de blatul de la bucătărie, cu brațele puternice încrucișate. Încruntarea i-a mai dispărut. Bagă mâna în rucsac și scoate o sticlă de bere. Mi-o întinde, însă eu clatin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Serios, spune, ce-ai de gând să faci ? Se așteaptă la o masă de fițe. — Știu. Mă străbate un nou val de râs, pe care mă străduiesc să-l stopez. Știu. Va trebui să... găsesc o soluție. În bucătărie se așterne tăcerea. Îl văd pe Nathaniel uitându-se curios la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. Ar trebui să... putrezească toți. De tot. În iad. Se așterne o tăcere mirată. Îi văd pe Eamonn și pe Nathaniel ridicând din sprânceană unul către celălalt. OK. Schimbă subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce-ți golesc portofelul și-ți fură actele. Aici nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]