13,876 matches
-
pentru care au fost prost remunerate. Dezafectarea pe care o cunosc ceremoniile, sărăcirea lor și dezordinea rituală care le invadează subliniază ratările unei economii de piață care, pentru locuitori, capătă aspectul unei nesfârșite decepții. Astfel, acele spirite care nu-și abandonează nici teritoriul lor originar, nici pe reprezentanții lor oficiali într-o fidelitate care le îndepărtează de seducția luxului unei piețe care, progresiv, se retrage din nou spre centre exterioare trebuie să arate o afișare budistă mereu mai puternică. Fuziunea acestor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
suprimarea coerciției în virtutea naturii înseși a acestui mod de activitate. Este absolut inutilă încercarea, prin măsuri de creștere a prețurilor sau prin ameliorări tehnice, de a salva această producție aparținând unui trecut care, să sperăm, este definitiv încheiat. Okelataka Vom abandona perspectiva istorică adoptată în secțiunea precedentă și vom pătrunde în sat, îi vom dezvălui natura la data anchetei noastre (1960-1961). Conceptualizarea dinamică precedentă va fi înlocuită de contactul cu concretul imediat. Din nefericire, nu putem prezenta aici decât rezultate foarte
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fenomen esențial. Dincolo de aceste câteva trăsături generale comune, cele opt case se deosebesc unele de celelalte. Se evidențiază o adevărată căutare a originalității, o anumită grijă estetică, proprietarul părând că vrea să se individualizeze prin intermediul locuinței. Uniformitatea monotonă precedentă este abandonată pe de-a-ntregul. Pe zidurile exterioare ale uneia sunt trasate linii albe delimitând piatra de construcție, alta este înconjurată de o verandă circulară plină de flori, alta are sădite în fața ușii mici pâlcuri de flori diverse. Nu vom intra în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
22 150 150 23 100 100 Este vorba de arbuști încă viabili în momentul de față, cu data de cultivare respectivă; nu avem nicio idee în privința pierderilor, care au fost probabil importante. Okendza, de exemplu, a fost obligat să-și abandoneze în 1957 plantația de 800 de tulpini! Nu putem să nu insistăm asupra contrastului juridic existent între acest teritoriu de plantații și pădurea în detrimentul căreia a fost câștigat: • plantația este proprietatea personală a plantatorului; izolarea parcelei nu este decât concretizarea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nu au fost ascultați. Dimpotrivă, la Okelataka, plantația comunală a fost, încă de la început, o reușită: 2 ha au fost deschise, cu între 2 000 și 2 500 arbori de cafea plantați. Ea avea să se mențină doi ani, fiind abandonată treptat abia în cursul anului 1957. Apar două întrebări: • De ce această originalitate la Okelataka? De ce această reușită locală a plantației colective care eșua pretutindeni? • De ce acest eșec tardiv? Care au fost condițiile sale concrete? Am văzut că Okelataka, prin situarea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Moștenitorii se pomenesc constrânși de o exploatare comunitară; în fața dificultăților ridicate de această proprietate comună, adunarea satului desemnează, uneori după nenumărate discuții, pe cel care era "cel mai iubit" de către defunct pentru a-i atribui individual plantația. Plantația nu este abandonată la moartea proprietarului (ca, de exemplu, coliba într-un univers de raporturi personale și de autosubzistență); ea posedă așadar o anumită independență în raport cu individul concret. Este vorba totuși de un proces de autonomie abia început. Această imposibilitate de a vinde
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
socializare sunt mai actuale/mai prezente ca niciodată. Ele ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne apropiem unii de alții. S-ar zice că nici nu mai putem fi singuri și că durerosul sentiment de singurătate a fost abandonat. Desigur, precizează L. Marinoff (2009), "tehnologia a îmbunătățit în mare măsură viețile oamenilor. Unul dintre avantaje este reprezentat de expansiunea cercului relațiilor noastre potențiale. Însă costurile implicate de acest cerc lărgit este acela că ne pierdem într-o nesfârșită mare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se achita de ea. Puternic asertivi, competenți și informați, ei au tendința de a monopoliza și de a controla lucrurile și oamenii. De aceea, sunt nerecomandabile: • tendința de a riposta, contestându-i autoritatea sau competența în domeniu; • tendința de a abandona, de a accepta reproșurile și de a ne retrage. În același timp, în fața unei asemenea categorii de oameni, R. Brinkman și R. Kirschner (1994) recomandă: • să ne păstrăm cumpătul și poziția; • să ne pregătim bine ceea ce avem de spus în fața
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
jur. Orice obstacol este perceput ca zădărnicind întregul demers și se retrag foarte ușor. Nu se recomandă: • terndința de a-i contrazice și de a le arăta că situația nu este atât de neagră pe cât pare; • tendința de a-i abandona, de a-i ignora, de a le întoarce spatele, de a le arăta dispreț. În cazul acestei categorii de oameni, R. Brinkman și R. Kirschner (1994) recomandă: • să ne arătăm interesați și atenți la ce ne spun ei. Uneori, poate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sistem (hiper)concurențial (din ce în ce mai dur). Pare că oamenii (ca indivizi sau ca grupuri/organizații), c-o vor sau nu, se găsesc/se trezesc sau declanșează, mai degrabă, contexte competiționale decât de colaborare/cooperare. Adesea, subiecților le este peste putință să abandoneze competiția. Prin urmare, opțiunile, alegerile și deciziile lor au efecte destructive atât pentru concurenți, dar și pentru ei înșiși. Ba, indivizii pot să aibă o opțiune constantă pentru competiție, chiar dacă jocurile/ situațiile competitive sunt ineficiente și dezumanizatoare. Ei își sabotează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și generarea comportamentului cooperativ/cooperant): • Cercetătorii au constatat faptul că numărul alegerilor competitive ale subiecților poate fi diminuat dacă li se acordă recompense satisfăcătoare. Ei au găsit "niveluri ridicate ale cooperării în condițiile unor recompense bănești acceptabile. Motivați material, subiecții abandonează competiția; ei par să înțeleagă că interesul lor individual coincide cu cel comun" (Boncu, 2006, p. 34). • O altă soluție este aceea pe care o propun Sanford Braver și Bruce Barnett (1976, apud idem). Ea se referă la faptul că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
numărului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor și a atitudinilor de opoziție și de suspiciune" (idem ,p. 134). Competiția exagerată generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la pretenția unei compensații, mai ales atunci când s-au întreprins eforturi pentru a repara greșeala și pentru a oferi un răspuns conciliator; • a ne abține de la a-l insulta pe cel aflat în greșeală, chiar dacă sentimentul negativ pare justificat; • să abandonăm iluzia că putem controla opțiunile celui care greșește; • să acordăm prioritate unor trăsături, precum: bunătatea, calmul, cumpătarea, spiritul analitic; • să renunțăm să ne (mai) întrebăm obsesiv de ce persoana care a greșit a procedat astfel; • să-L lăsăm pe Dumnezeu să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă prin neîncredere, respingere, ostilitate, furie urmate de frica de a pierde obiectul și de rana narcisică
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
1987, apud Rimé, 2008), noroc personal (Janoff-Bulman, 1989, apud idem) sau iluzia invulnerabilității (Perloff, 1983, Weinstein, 1980, apud idem). Studiile au arătat că, în general, viziunea asupra viitorului este optimistă; că lucrurile vor merge bine și spre mai bine. Ne abandonăm (foarte) greu speranțele și credința în bine. Valoarea de sine. Oamenii nu se pot mulțumi cu sentimente deplorabile despre propria persoană (decât în cazuri speciale și în anumite condiții relaționale, psihologice). Ei ar fi cuprinși de o teribilă anxietate. Sunt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
curând să ia aer pe balconul sufletului nostru" (p. 215). Plictiseala este acea tristețe "care iese încet la suprafață din viețile noastre tocmai atunci când lipsește viața, stimulările, întâlnirile, schimbările, surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sugerează intervenția supranaturalului. La acest nivel fabulei sau al discursului, pentru a utiliza termenii în circulație, aceste registre deosebite coexistă, se opun fără a indica opțiunea scriitorului. Întâmplarea construită logic, inteligibil, popasul, aventura erotică, furtuna, reîntoarcerea, refuzul încăpățânat de a abandona cuibul cald, ,,de trei ori am fugit de la el și m am întors la han’’, este dublată de indiciile care dau tuturor acestor momente înfățișarea unor efecte de vrăji. Acest ton pozitiv, circumscris la senzație și cenestezie, fiind contrazis de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
aceea că inteligența este mai degrabă rezultatul unor îmbinări de aptitudini decât o aptitudine luată separat, ea putându-se manifesta printr-o diversitate de activități. Astfel, Wechsler consideră că evaluarea inteligenței trebuie să conțină sarcini cât mai variate. El a abandonat conceptul de vârstă mentală (VM) și ideea de a raporta fiecare individ la rangul în care acesta se încadrează în eșantionul de subiecți având aceeași vârstă cronologică (VC). El înlocuiește vechea formulă IQ = VM / VC X 100 cu o formulă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a fura fără ca persoana în cauză să urmărească un profit. Se caracterizează prin apariția bruscă și obsedantă a impulsului de a fura, concomitent cu o stare de neliniște și de luptă împotriva acestei dorințe. 6) Fuga Un copil fuge atunci când abandonează locul unde ar trebui să fie în mod normal, pentru a umbla ore, zile, în șir, fără a se întoarce acasă. Nu se poate vorbi despre fuga la copil înainte ca acesta să fi dobândit cunoștințe clare despre domiciliul sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a fost iubită. Cum fixația se produce la nivelul stadiului oral, stadiu în care copilul încorporează lapte sau alimente, depresivul extinde această "introiecție orală'' asupra unei persoane iubite pe care o acuză pentru eșecurile sale, dat fiind faptul că a abandonat-o. Astfel persoana depresivă nu se acuză pe sine, ci pe acea persoană care a fost iubită și cu care este inconștient identificată în prezent . Abraham (1911, apud Hoeksema, S.N., 1998)167, pornind de la teoria freudiană, a extins-o prin
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cazul fetelor. Patru tablouri care corespund exprimării stărilor depresive la adolescenți: 1) Depresia de abandon insuficientul sprijin familial, manifestat prin carențe afective și tulburări ale primelor interacțiuni ale copilului cu mama sa; astfel adolescentul trăiește cu convingerea că este abandonat deoarece părinții nu s-au interesat de el. 2) Depresia cu sentiment de inferioritate adolescentul prezintă o tulburare a stimei de sine, având sentimentul că nu este suficient de inteligent, se închide în el, îi este teamă să interacționeze cu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Când ieșea în stradă avea impresia că intră într-un mare abis. Ideea de a trebui să stea închisă într-o școală timp de două ore i s-a părut de netolerat. Liana a început să se gândească să-și abandoneze cercetarea și specializarea de master. Ea nu putea găsi vreun mod de a-și finaliza această muncă. Chiar dacă a absolvit facultatea, cum putea să-și găsească ea un job dacă nu poate măcar să părăsească apartamentul? Asemeni Lianei, oamenii cu agorafobie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
validitatea tezei potrivit căreia Germania a dobândit o putere constitutivă considerabilă în raport cu structura guvernanței europene. Prin urmare, se poate că prețul urmăririi multilateralismului reflexiv de către Germania este suficient de ridicat pentru a o plasa sub presiuni semnificative de a-și abandona orientarea distinctă. Așadar, în secțiunea de final a acestui capitol vom aborda opțiunile strategice ale Germaniei la încheierea primului deceniu al perioadei post-Război Rece. Liberalism 2: opțiunile Germaniei În termenii evaluării durabilității politicii externe a Germaniei, există limitări importante ale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Unii susținători ai implicării afirmă că RPC s-a implicat într-un proces de învățare în politica externă. De exemplu, Harris afirmă că, în domeniul economic, China a trecut într-adevăr printr-un proces de învățare. Autorii politicilor chineze au abandonat multe asumpții adânc înrădăcinate și au ajuns să accepte și să internalizeze nevoia de cooperare economică. Unii susținători ai implicării afirmă ca RPC s-a angajat într-un proces de învățare, în domeniul politicii externe. (Harris, 1997, pp. 150-151). Totuși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o direcție cu adevărat mai ostilă ar prezenta riscul erodării grave a bazei politice interne a elitei chineze prin obstrucționarea fluxurilor economice care derivă din implicare. Criza tranziției identității Chinei după 1989 este strâns legată de eșecul de a-și abandona politica externă realistă. În general, tiparul ajustării politicii externe poate fi privit ca reflectând modul prin care sistemul ca întreg a atins reflexivitatea. Unitățile au dobândit o marjă mare de acțiune independentă, care le reflectă capacitatea mărită de auto-reflecție critică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]