6,323 matches
-
avut o fiică, Prințesa Charlotte. William părea să se bucure de viața sa de familie cu dna Jordan. Ducele a spus unui prieten, "Mrs Jordan este o ființă foarte bună, familistă și atentă cu copii ei. Fii sigur că este absurdă uneori și are umorile ei. Dar există astfel de lucruri mai mult sau mai puțin în toate familiile". Regele, în general, a acceptat relația fiului său cu actrița (deși a recomandat ca el să-i înjumătățească alocația) și în 1797
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proză umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc "Solaris", al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. În 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
în „materie sensibilă“ sensuri „invers-logice“, încât „reversul realului“, „negativul existențial“ se constituie, de fapt, în „soluție revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, și invers. Programatic-esteticește, absurdul se impune ca inconfundabilă dimensiune spirituală / literară către jumătatea secolului al XX-lea "(literatura / teatrul absurdului)", grație unor mari filosofi / scriitori ce ilustrează totodată și "existențialismul", neaflând capacitatea "ens"-ului uman de a fi în acord / sens cu legile / canoanele societății: Edward Albee, Samuel Beckett, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean-Paul Sartre. Albert Camus ne încredințează - în
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
și "existențialismul", neaflând capacitatea "ens"-ului uman de a fi în acord / sens cu legile / canoanele societății: Edward Albee, Samuel Beckett, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean-Paul Sartre. Albert Camus ne încredințează - în celebrul său eseu, "Mitul lui Sisif" (1942): "Teatrul absurdului" ionescian - după cum se poate afla și din "Note și contranote" de Eugen Ionescu (1962) - își revendică neputința diferențierii dintre "comic" și "tragic": «Eu n-am putut niciodată să înțeleg diferența care se face între "comic" și "tragic". "Comicul" fiind intuiția
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
ionescian - după cum se poate afla și din "Note și contranote" de Eugen Ionescu (1962) - își revendică neputința diferențierii dintre "comic" și "tragic": «Eu n-am putut niciodată să înțeleg diferența care se face între "comic" și "tragic". "Comicul" fiind intuiția absurdului, îmi pare mai disperant decât "tragicul". "Comicul" nu oferă nici o ieșire... Spun „disperant“, dar în realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță.». În teatrul absurdului se renunță la normele arhitectural-conflictuale „exterioare“, autorul arătându-se mai preocupat
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
diferența care se face între "comic" și "tragic". "Comicul" fiind intuiția absurdului, îmi pare mai disperant decât "tragicul". "Comicul" nu oferă nici o ieșire... Spun „disperant“, dar în realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță.». În teatrul absurdului se renunță la normele arhitectural-conflictuale „exterioare“, autorul arătându-se mai preocupat de „relevarea paradoxală“ a resorturilor interioare ale construcției dramatice. În „decaedrul“ capodoperelor absurdului au memorabilă strălucire: „Cântăreața cheală”, „Rinocerii”, "Delir în doi" și „Regele moare” de Eugen Ionescu, „Procesul
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
disperant“, dar în realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță.». În teatrul absurdului se renunță la normele arhitectural-conflictuale „exterioare“, autorul arătându-se mai preocupat de „relevarea paradoxală“ a resorturilor interioare ale construcției dramatice. În „decaedrul“ capodoperelor absurdului au memorabilă strălucire: „Cântăreața cheală”, „Rinocerii”, "Delir în doi" și „Regele moare” de Eugen Ionescu, „Procesul” și „Metamorfoza” de Franz Kafka, „Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, „Ciuma” de Albert Camus, „Diavolul și bunul Dumnezeu”, „Muștele” și „Târfa în
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
prieteni etc, care i-au cunoscut viața și activitatea de istoric și critic literar, civică și politică, toate împletite cu facsimile, cu 77 fotografii color și 52 fotografii alb-negru, precum și cu 22 scrieri semnificative ale sale (între care 5 proze absurde și 5 poezii inedite) și se încheie cu un CD încorporat copertei, reproducând vocea lui rostindu-se, în 19 decembrie 1993 la Cercul Militar Național împlinirea a 75 de ani de la Marea Unire. Ediția a fost trasă în 600 de
George Muntean () [Corola-website/Science/309126_a_310455]
-
fobie de îngrășare” ca în Vest, ci mai degrabă o scădere a poftei de mâncare însoțind celelalte semne ale tulburării. În țări și colectivități unde există frecvent foamete și subnutriție sau mari lipsuri de alimente anorexia ar fi o alegere absurdă ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic (vezi M Stone). Profesorul Lambo din Nigeria susținea la Congresul Mondial Psihiatric din Danemarca din 1986 ca în țara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă. 3. Tradiții religioase - culturale de
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
constituia o cauză națională nu una politică. Ipoteza că un comitet național în exil i-ar reprezenta pe românii din țară (așa cum susțineau țărăniștii) și în același timp i-ar ignora pe românii din străinătate li se părea cu totul absurdă. De asemenea, ei respingeau ideea că apartenența membrilor comitetului la partidele politice din România ar constitui un mandat al comitetului. De aceea, acest grup considera că în acțiunea anticomunistă trebuiau antrenați toți românii aflați în străinătate care, în proporție zdrobitoare
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
fost crearea, pentru prima dată în istoria României, a unei diaspore. Trei personalități au apărut ca fiind cei mai importanți români din străinătate: dramaturgul Eugen Ionescu (1909-1994 (care a devenit cunoscut în Franța ca "Eugène Ionesco"), creatorul de teatru al absurdului și membru al Academiei Franceze; istoricul religiilor și scriitorul Mircea Eliade (1907-1986); și eseistul și filosoful Emil Cioran (1911-1996), care a urmat tradiția lui Pascal și a altor moraliști și maeștri francezi ai stilului ,românul Ioan Petru Culianu,care a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
al fostului locotenent Peter George, a fost scris de Kubrick și George, la el contribuind și autorul american de satire, Terry Southern. "Red Alert" este o poveste serioasă despre izbucnirea accidentală a războiului atomic însă Kubrick a considerat atât de absurde motivele ce au dus la izbucnirea războiului atomic încât "Dr. Strangelove" a devenit o comedie macabră. Subiectul filmului are în centru atacul nuclear American asupra Uniuni Sovietice, inițiat de Generalul F.A.S.U. Jack D. Ripper (Sterling Hayden; numele personajului
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
mai tare sau mai slabă), în funcție de supozițiile adiționale cu care am dori să îl însoțim. Un asemenea experiment mental se bazează pe crearea unui scenariu ipotetic, conform unei anumite teorii, urmat de încercarea de a deduce din acestă anumite consecințe absurde (sau problematice). Printre cele mai faimoase exemple de un asemenea tip de experiement mental este cel propus de Galileo Galilei pentru a respinge concepția conform căreia (conform unor scrieri ale lui Aristotel) giganții ar exista. Galilei arată că odată cu creșterea
Experiment mental () [Corola-website/Science/305615_a_306944]
-
o trupă de instrumentiști, dar uneori își susține recitalul în formula voce-pian. În ceea ce privește preferințele sale muzicale, Tori Amos deține întâietate, cu care împărtășește trăsături precum sensibilitatea și versatilitatea vocii, virtuozitatea de a cânta la pian și sensibilitatea versurilor, pe alocuri absurde. Alți artiști care i-au influențat stilul sunt PJ Harvey, Bjork, Morcheeba. Interviuri
Alexandrina Hristov () [Corola-website/Science/306336_a_307665]
-
grădina țigăncilor este întoarcerea într-o lume aparent cotidiană, căruia personajul nu-i mai aparține și în care se simte înstrăinat. Logica literară a nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu plecarea de la țigănci, intrându-se într-o logică a absurdului ca și „Căldură mare” a lui Caragiale. Lumea familiară se desparte în două sublumi paralele, delimitate de o frontieră invizibilă : dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană, mirosul de asfalt topit, strada pustie, casele cu obloanele trase; dincolo, grădina edenică, mirosul amărui al
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan Pița prezintă încercarea disperată a intelectualului ce trăiește într-o epocă totalitară și absurdă de a-și regăsi identitatea pierdută, proces în care se rătăcește atât de mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu sunt Adam!" este
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
învârt în jurul obiectelor și ideilor din cultura populară încorporată în conversații și evenimente. Deși "Familia mea dementă" menține câteodată cât de cât continuitatea episoadelor, intrigi complicate sunt de multe ori lăsate la o parte și serialul se concentrează asupra umorului absurd. Deși acest stil se desfășoară de obicei în lumea personajelor, serialul este cunoscut pentru folosirea scenelor în care intriga este întreruptă de un scheci cu lungime variată. "Familia mea dementă" a fost criticat pentru ca are premise umoristice similare ca cele
Familia mea dementă () [Corola-website/Science/305833_a_307162]
-
pentru a le transpune în formă scrisă. Conferințele au periclitat unitatea sectei Svetambara și au dus mai târziu la apariția unor sub-secte, dar au avut și meritul de a fi eternizat literatura jainistă. De atunci s-a renunțat la măsura absurdă de a nu permite asceților să dețină cărți religioase. Primele scrieri canonice jainiste au fost scrise în limba ardhamagadhi, cu toate că mai târziu, în secolul I d.Hr., sanscrita i-a preluat atribuția constituind mediul lingvistic în care s-au scris lucrări
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
om perfect normal și bun la suflet, ceilalți îl judecau ca fiind „om sucit”. Scrisă din perspectiva societății, povestea relevă variatele nedreptăți pe care le-a suferit personajul principal de-a lungul vieții, de la învățătorul care își schimba permanent cerințele absurde, la jupânul căreia i-a fost ucenic și care îl obliga să care greutăți mari pe gheață și apoi îl apostrofa pentru că a căzut, la soția care l-a înșelat și în cele din urmă l-a înmormântat din greșeală
Cănuță, om sucit () [Corola-website/Science/300012_a_301341]
-
Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un singur act. În terminologia patologiei tradiționale, delirul cu arie restrânsă se numește MONOMANIE. Ex: monomanul simte nevoia irațională și absurdă de a bea, de a fuma sau de a înjura, toate celelalte acte ale sale, ca și toate celelalte gânduri, fiind de o riguroasă certitudine. Această teză a fost totuși abandonată, studii recente au demonstrat că atunci când o facultate mintală
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
cea oficială (la televiziune, în studioul de înregistrare, în orice cadru formal, unde apărea un număr mare de restricții - mișcare scenică limitată, ascunderea pletelor cu agrafe sau chiar tunderea forțată, evitarea unei costumații extravagante -, cărora se adăugau nu arareori pretenții absurde) și cea "underground" (în cluburi și localuri, la concerte, în cadru intim, unde politica oficială era abandonată, ba chiar ironizată și hulită). Imboldul necesar pentru popularizarea muzicii rock în România a fost difuzarea filmului britanic "Tinerii" ("The Young Ones", 1961
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
trăsături specifice ambelor tradiții literare. După ce a absolvit Universitatea Siriană din Damasc în 1963, obținând diploma de licență în literatura engleză, Ghada Samman și-a continuat studiile la Universitatea Americană din Beirut, de unde a obținut diploma de master în teatrul absurdului. În 1984, Ghada Samman s-a stabilit la Paris, împreună cu soțul ei, Dr. Bashir Daouq, proprietar al editurii Dar al-Talia din Beirut, și cu unicul fiu, Hazim, pe care l-a numit astfel după unul din personajele colegerii sale de
Ghada al-Samman () [Corola-website/Science/313568_a_314897]
-
al revistei "Shu‘un Filastiniyya" (Probleme Palestiniene) și al revistei Al-Karmal. Deși a rezistat o perioadă sub ocupația israeliană a orașului, Darwish a părăsit Beirutul, după masacrul de la Sabra și Shatila, când a realizat că a rămâne în Beirut este "absurd și lipsit de sens". Mahmoud Darwish s-a mutat în Paris, oraș pe care l-a văzut ca aparținând poeților exilați, din toate colțurile lumii. În 1993, a demisionat din Comitetul Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei în semn de
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]
-
elita artistică a anilor 20, și toate culturile europene ale vremii au adoptat o etică a schimbării, și o dorința de a încerca noi și diverse stiluri artistice. Primele filme expresioniste au compensat lipsa unui buget mare folosind decoruri nerealistice, absurde geometric,și designuri extcentrice. Subiectele acestor filme se roteau în jurul motivului agoniei, nebuniei, trădării, și alte teme "intelectuale" (spre deosebire de filmele clasice de aventură sau romantice); denumirea germană a acestei forme de film este "Kammerspielfilm" ("film de cameră"). Printre filmele târzii
Expresionismul german () [Corola-website/Science/314055_a_315384]
-
amestec de stări, în timp ce pisicile, spre exemplu, pot să fie un asemenea amestec. E nevoie ca pisicile să fie observatori, sau existența lor într-o singură stare clasică bine definită necesită un alt observator extern? Ambele alternative i-au părut absurde lui Albert Einstein, care a fost impresionat de abilitatea experimentului de a sublinia aceasta; într-o scrisoare către Schrödinger datând din 1950 el scrie: De notat că nici o încărcătură de praf de pușcă nu este menționată în definirea experimentului de către
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]