KorAP: Find »[drukola/base=afiș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...244 245 246 ...270 >

6,737 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să Înțeleagă sensul mereu schimbător al durerii care Îi bântuia trupul, precum și plânsul fără motiv al lui Flavius-Tiberius Moduna. Capul lui Flavius-Tiberius nu cântarea nici atunci mai mult decât sulul de afișe pe care, o dată pe săptămână, le purta pe umăr prin oraș: străzile Horea, l Mai, Piața Libertății, strada 23 August, Piața Gheorghiu Dej, strada Scânteii și, prin piața de alimente, din nou pe strada Horea la Difuzarea filmelor. Pășeau agale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
recompensă, a primit o decorație de care nu fusese niciodată prea mândru. Dar nici nu a refuzat-o. Trecătorii se opreau curioși În fața noilor filme: unul la „Muncitoresc”, celălalt la „Steaua Roșie”. Flavius-Tiberius ducea cutia cu pioneze de rezervă și afișele vechi. Pe cele mai frumoase le păstra pentru colecție. Cu celelalte tapeta pereții closetului și gardul curții de păsări. Domnul Moduna fusese din totdeauna un partizan al cauzelor dinainte pierdute. Avea, printre altele, un proiect grandios de dezvoltare a turismului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion cu vânzare. Planul nu i se părea prea greu de Îndeplinit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion cu vânzare. Planul nu i se părea prea greu de Îndeplinit căci șampania fusese deja cumpărată. 3. Flavius-Tiberius se Învârtea printre antene, preocupat de starea emailului alb pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
locul vor fi șacalii, hienele: și toți laolaltă, gheparzi, șacali și oi, vom continua să ne credem buricul pământului.»” N-a Înțeles mare lucru dar, pentru multă vreme, chipul lui Iliu s-a suprapus peste numele tuturor regizorilor Înscrise pe afișe. Cu mai mult curaj ar fi putut afla Încă În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest curaj, nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic. Acest lucru nu l-a Împiedicat să fie printre primii cumpărători ai televizorului Cosmos, schimbat apoi pe un Grigorescu la sfatul celebrului depanator, pe acea vreme, tovarășul Marcu, proprietar al unei motociclete Awo cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ce ați ieșit să vedeți in pustie? O trestie legănată de vânt?” (Matei, 11:7) Ochii săi arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți din loc În loc, apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins În cuie de pantofar, era un afiș. Părea o planșă copiată după un manual de anatomie al unui Versalius local, secondat de un Titian expresionist. Mai interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
doriți? se auzi dinăuntru. Era o voce calmă, de om așezat, sigur pe sine și pe forța câinelui său. În legătură cu anunțul din ziar, bâigui Petru, căruia nu Îi era Încă foarte clar motivul prezenței sale la acea adresă. Ați citit afișul de pe poartă? L-am citit, zise Petru. Și ce v-ar interesa? Întrebă vânzătorul de organe. Un rinichi e dat deja. Pentru inimă și ficat sunt În negocieri, cum se zice. Nu mai rămâne mare lucru... Într-adevăr, admise Petru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
De fapt, cred că fiică-mea avea dreptate. Atunci, cum făcea Rebreanu, am scris o noapte Întreagă. Și nu mi-a părut rău. Ai văzut ce texte am produs, ca să mă exprim mai radical. Ați fost foarte inspirat, zise Petru. Afișul mi se pare o capodoperă.... Vă place? Întrebă uimit Bejan. Nimeni nu mi-a spus asta până acum... Și nici nu știu cum arătați. Mai puteți aștepta un pic? Petru nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Dacia lui cu tot. Lot de export. Spectacolul a fost pe măsura funcției și a gradului. Ca și Înmormântarea, de altfel, urmată de prima ediție a balului Schimbarea la față (a României, cum scrisese cineva cu ruj de buze pe afiș), căci totul se Întâmplase pe 6 August. Mulțime de norod, cu bucurie În suflet, s-a adunat și la Înmormântare și la bal, corect Îmbrăcată În negru. S-a dansat Întruna pe Final Count-down al lui Europe. Dimineața, doisprezece dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ai o lanternă potrivită pentru bezna În care vei pătrunde. Te previn Însă, drumul va fi lung, dar osteneala răsplătită. Dosarele sunt În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
propagandist al partidului În misionar Întârziat și caraghios al creștinismului. Atunci a fost mutat la Arhivele partidului la oraș și de acolo la Direcția regională a cinematografiei unde se simțea cel mai bine, chiar dacă nu făcea altceva decât să lipească afișe prin oraș cu noile filme, ajutat de Flavius-Tiberius, de Grațian și, uneori, de Violeta. A continuat să lipească afișe și după pensionare. Din plăcere. Fata asta avea un fel anume de a privi și lumea și filmele. De aceea poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și de acolo la Direcția regională a cinematografiei unde se simțea cel mai bine, chiar dacă nu făcea altceva decât să lipească afișe prin oraș cu noile filme, ajutat de Flavius-Tiberius, de Grațian și, uneori, de Violeta. A continuat să lipească afișe și după pensionare. Din plăcere. Fata asta avea un fel anume de a privi și lumea și filmele. De aceea poate și-a luat lumea În cap. Atâta doar că ceea ce căuta ea nu se găsea nicăieri: nici În viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acest lucru. Îi trecea Însă repede și resemnarea lua locul revoltei. Își sprijini spatele de o mașină, ca de un zid sau ca de un copac, cum i se Întâmplase de atâtea ori pe vremuri, când drumurile prin oraș, cu afișele sub braț, Începeau să fie prea lungi și când Flavius-Tiberius și Grațian aveau și altceva de făcut decât să-l Însoțească pe el În exercițiul funcțiunii, la vremea amiezii, pe străzile pustii, chiar dacă acum răsplata ostenelii lor nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
peste tot În Europa, căci păduchii nu cunosc frontiere. VIII. Asediul Vienei 1. În timp ce Grațian Furda moțăia Încă pe un scaun la Urgențe alături de domnul Coriolan Moduna, Iolanda admira singurul element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde peste tot. În bucătărie, gresie. Ca și În baie. Caloriferele ardeau. Petru deschise geamul de la baie și lăsă aerul proaspăt de afară să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri ce replică a Iolandei. Intră În sufragerie. Lipită de perete, Iolanda privea afișul intens colorat prins În pioneze la mijlocul peretelui din fața ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda. Cadou de casă nouă. Deschide-l cu grijă. Știi că la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de-a lungul coapselor și privea calmă În jur, Încercând parcă să-și amintească cum arătase cândva locul acela În care ea pășea pentru prima oară. Nu s-a schimbat nimic, Își zise ea. Doar ea, poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete, privind când la desen, când la Iolanda. Era un joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pășea pentru prima oară. Nu s-a schimbat nimic, Își zise ea. Doar ea, poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete, privind când la desen, când la Iolanda. Era un joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia și mie puțină mobilă aici. Și de care să nu mă izbesc cum mi se mai Întâmplă uneori. În plus Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

o grămadă de clinciuri. • • • Dar îmi păsa. În seara aia m-am așezat pe treptele din fața apartamentului meu și m-am uitat la garajul în care-mi țineam sacul de antrenament, para de box, plus dosarul cu tăieturi din ziare, afișe de la meciuri și fotografii publicitare. M-am gândit că sunt bun, dar nu foarte bun, la faptul că mi-am menținut greutatea când puteam să pun pe mine vreo cinci kile și să trec la categoria grea, la meciurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu servilitatea tenace a unui cățeluș de companie și era atât de îndrăgostit de munca polițiștilor în civil, încât obișnuia să frece menta în secție după terminarea orelor de patrulare, trăgându-se de șireturi cu gardienii, dând cu prosopul în afișele cu indivizi dați în urmărire generală, lipite în vestiar, și, în general, se încurca printre picioarele tuturor până când îi spunea cineva să plece acasă. Nu ținea deloc cont de ierarhie și discuta despre te miri ce cu oricine. Eu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
vorbele aruncate în vânt, de insinuări și de meciul nostru. M-am oprit la un restaurant de pe Los Feliz și am înfulecat o friptură babană, cu spanac și cartofi prăjiți, apoi am bătut Hollywood Boulevard și Sunset Strip. Nici unul din afișele de cinema nu mă tenta, iar cluburile de pe Sunset păreau prea costisitoare pentru o stea în declin. Lungul șir de firme luminoase se termină la Doheny și atunci m-am îndreptat spre dealuri. Mulholland era împânzit cu radare și polițiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și nu era nimic care s-o despartă de biroul polițiștilor de la Omucideri, o cameră imensă, cu șiruri de birouri și planșe din plută, agățate pe pereți, de care erau prinse rapoarte despre infracțiuni, afișe cu infractori dați în urmărire generală și diverse notițe. Pe cel mai uzat dintre cele două birouri de la Arestări era o plăcuță pe care scria SERGENT L.C. BLANCHARD. Biroul de vizavi trebuie să fi fost al meu și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
puști în familie la care să ții foarte mult? Am clătinat din cap. — Ai mei sunt morți cu toții. — Și Laurie la fel. Mi-am dat seama când aveam vreo cincisprezece ani. Maică-mea și taică-meu tot cheltuiau bani pe afișe și detectivi, dar eu mi-am dat seama că-i victima unui criminal. N-am încetat niciodată să mi-o închipui maturizându-se. Regina balului, zece pe linie, măritată, cu copii. Durerea mă seca la inimă, așa că mi-am imaginat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]