6,798 matches
-
dimineață, îl trimisese pe Ion la gară cu ciocolată și câteva sticle de șampanie pentru a sărbători dublul eveniment, se arătă foarte interesat să vadă cum merge noua metodă. "Uită-te." Prin ușa deschisă, în camera lui Nel, se vedea, agățat deasupra patului, tabloul pe care fetița îl ținuse până atunci secret: "Veniți mai aproape să vedeți, veniți toți!" Cei trei bărbați trecură pragul cămăruței, precedați de Nel și Hector, care se împăcaseră. Șeful de gară se extazie: "Tu ești aici
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze pe locotenent și s-o imobilizeze pe fată, înlănțuind-o cu brațele. Și în vreme ce ea se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și chiar din neamuri necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu până la mănăstire pe valea îngustă a râulețului Secu, iar iernile cu multă zăpadă izolează cu totul obștea pe multe luni. Toate acestea îl fac pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
constructiv cu amprentă clasică, neoclasică, neogotică, neoromânească și modernă. Noi, ieșenii, ne-am obișnuit cu mirajul marelui spectacol urban, reflectat într-o lumină veselă sau într-un crepuscul compact, pogorâtor din sutele de ani. Parcă totul rămâne ca o taină agățată pe cerul fantastic al orașului, în cântecul clopotelor cu sunet de catedrală. Vizitatorii străini nu pot rămâne indiferenți la formele și stilurile de artă, la imaginea de ansamblu a Cetății. Iașul artei într-o mitologie cu nimic mai prejos față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ales în timpuri ale căror surâs și mulțumire prefăcută amăgesc dulce și vicios. Doar cel ales dintre aleși își lasă numele pe o stea. Cum puterea minții uriașe poate atinge veșnicia, de un capăt al ei e posibil să se agațe fiecare dintre noi, altfel riscăm a nu vedea nici măcar luceafărul strălucitor de pe cerul înalt, altfel "toate-s praf, lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi". Să ni-l apropiem mereu pe EMINESCU, vom rămâne cu sentimentul că măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este explorat cu adevărat, cum nu este nici în celelalte filme, inclusiv în X. Negrii din ghetouri prezentați la început în X au costume și coafuri în ton cu ultima modă și dansează în săli de bal amețitoare unde pot agăța femei albe. În scena în care Malcolm muncește într-un tren și își închipuie cum i-ar trînti o farfurie cu mîncare drept în față unui client țîfnos aflăm mai curînd ura de rasă decît de clasă. Lee îl prezintă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pentru a mă conduce la locul unde trebuia să îmi las îmbrăcămintea de acasă și să o îmbrac pe aceea a instituției, așa după cum scrie ,,la regulamentul de ordine interioară'' scris la computer pe un petic de hârtie gălbuie și agățat pe un zid cu vopseaua lambriului cojită. Sub acest text de ,,regulament’’ scria mic, tot cu litere de computer: ,,conducerea!’’ Nu se găsea pe acesta nici cea mai vagă semnătură sau vreun semn de ștampilă directoricească, nici nu cred că
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
adânc întipărit în memoria recentă primii pași făcuți către depozitul de haine și alte obiecte personale depuse aici de oameni la internare; mă doare gândul cu fiecare luciditate impusă de realitatea că multe dintre aceste ,,efecte’’ personale vor rămâne definitiv agățate pe umerașele din lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici se lasă îmbrăcămintea de acasă civilă, așa cum eu nu am făcut pe deplin, iar apoi internați fiind
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar degeaba... Mă simt ceva mai bine, aerul curat îmi oxigenează plămânii creierul judecă normal. Îmi clătesc ochii ,,numărând’’ în joacă multitudinea de cuiburi agățate de crengile salcâmilor ce scrutează seninul până undeva departe. O zi plăcută... O zi numai bună de trăit...în libertate! Și eu tocmai ce mă auto-exilasem în acest loc, aproape de marginea lumii. Și...tocmai pentru a-mi repara sănătatea. Locul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
situație panicogenă. A doua categorie de cogniții referitoare la prezicerea evitării este reprezentată de așteptările nefaste cu privire la consecințele atacurilor de panică ce pot surveni în anumite situații. Tratamentul va trebui să modifice aceste impresii, mai ales că pacienții care se agață de asemenea temeri vor refuza (ceea ce este de înțeles) să facă exerciții de expunere gradată. Restructurarea cognitivă este una dintre strategiile prin care se pot modifica aceste convingeri, fiindcă fiecare gînd pesimist este testat și evaluat. De exemplu, teama de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sau poate o casă din care nu se poate ieși pe cine mai interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ocrotită de dragostea părintească, simțeam că mă descătușez de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat ani dificili de școală, parcurgeam 7 km. până la școala românească înfruntând intemperiile vremii. Frații mei, mai mici fiind, oboseau ușor, de aceea, iarna, se agățau de sănii ca de ultima speranță, dar vizitii le desprindeau mâinile lăsându-i să se rostogolească în zăpadă. Dar, ca și în alte situații similare, am învins. Mai târziu am rămas trei din patru frați, părinții rămânând îndoliați o viață
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
baie în apa în care se adaugă flori de iris sau infuzie din flori de iris („syobuyu”). Întrucât irisul este considerat floarea protectoare, din el se fac cununițe pe care băieții le poartă la ceremonialul dedicat zilei lor. Unele familii agață buchete de iris la streașina casei. Irisul simbolizează cavalerismul samuraiului, caracterul său integru, care stă drept în fața vicisitudinilor vieții, asemeni tulpinei de iris, în vârful căreia se înalță, măreață, superba-i floare. Modul în care sunt dispuse frunzele, asemănător sabiei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sus, Sunshine City sau alte obiective din Tokyo. Azi, vreau să vă spun câte ceva despre „clopoțeii japonezi” de care am pomenit mai sus. În Japonia, balcoanele locuințelor nu sunt închise, ci lăsate deschise... ca energia să circule liber. Clopoțeii se agață în balcon, dar și în alte colțuri ale casei. Când adie vântul, se aud clinchete minunate. Unii scot un fel de „susur”, de parcă ar cădea roua pe flori, alții au clinchete ce seamănă cu sunetul cristalin al fulgilor de nea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
căsătoriți pe un traseu lung și dificil, sinonim cu drumul vieții pe care cei doi tineri îl vor avea de parcurs împreună. Traseul se termină la Templul „Senso-ji” unde tinerii se roagă și-și scriu dorințele pe bilețele ce le agață pe o creangă de bambus. Din întâmplare, am ajuns și noi la Asakusa Jinjia unde am văzut o mulțime de turiști fotografiind o creangă de bambus ornată cu tot felul de bilețele colorate pe care fiecare își scrisese dorințele. La
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
unde am văzut o mulțime de turiști fotografiind o creangă de bambus ornată cu tot felul de bilețele colorate pe care fiecare își scrisese dorințele. La rândul nostru, ne-am scris dorințele pe câte un bilețel pe care l-am agățat în creanga de bambus, alături de celelalte. A doua zi, dimineață, am privit creanga de bambus care plutea ca un curcubeu...pe râul Sumida. Locuința fiicei mele este pe malul râului Sumida. Din balconul apartamentului, aflat la etajul 11, se văd
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
7 magnifici”, feribotul pe care ne vom îmbarca. Ținta este Yokohama, unul din cele mai mari porturi din Japonia. Când a sosit feribotul, am lăsat mașina în cală, iar noi am urcat pe puntea doi, unde este și o plasmă agățată pe un perete. O parte dintre călători urmăresc meciul Corea-Japonia. Pentru mine peisajul este superb și găsesc că prezența unui televizor este de prisos. În larg se zăresc bărci de pescari, pescăruși și rândunici de mare. Apa este plumburie. Câteva
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
reală, din istoria Japoniei. După ce am făcut cunoștință cu legenda fraților Soga și cu Împărații Japoniei, printre care și împărătese, a urmat vizitarea unui templu foarte vechi care este înconjurat de o grădină Zen. Aici, într-un loc special, erau agățate zeci de plăcuțe pe care vizitatorii își scriseseră dorințele. Criss a cumpărat o plăcuță, cu un desen superb, pe care a scris dorința familiei CĂRBUNE, în românește. Seara, am mers la onsene, apoi am luat cina, am băut cafeaua în locul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
primire și unde seara stăpânul și soața lui citeau cu schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot personalul numeros al gospodăriei, plângea doica lui Wilfriede, agitându-se Împreună cu alte femei În jurul unui cazan uriaș cu apă fiartă de care erau agățate multe pânzeturi albe. În clipa următoare intră ca o vijelie În odaie și moașa, bătrâna moașă care Îi adusese și pe ei pe lume, și ceru prosoape curate. și ea avea ochii roșii. Urs se năpusti asupra ei, apucând-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-se încântat de admirația tuturor, față de Java lui roșie. Cred că eram al treilea pe motocicletă, înghesuit fiindcă nu- mi mai venea rândul, și riscam să se termine distracția, pentru că se înserase. Nu mai știu cum de-am căzut, rămânând agățat de cel din fața mea, târât de motocicletă, fără ca d-l J. să știe. Genunchiul și o parte bună din pielea piciorului au avut de suferit. Ce-or fi zis mama și tata, nu-mi amintesc. După ce-am intrat la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
alta pe roți, și am plecat în direcții diferite căutând indicii despre traseul nostru. Într-un târziu, undeva sus, am găsit niște marcaje. "Sus”, pentru că trebuia urcată o pantă extrem de înclinată, chiar și pentru cineva fără bagaje. Fără a te agăța de copaci n-aveai cum urca, nici cu mâinile goale (adică fără biciclete). După o mică ședință de lucru, le-am legat cu ajutorul curelelor înguste din piele (folosite pentru imobilizarea bagajelor pe biciclete), și pe rând, unul trăgea de sus
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
s- au strâmbat dinamul și farul). Drumul fiind denivelat, cu gropi, bălți, n-o să uit niciodată cei câțiva kilometri făcuți în mașină: cu o mână și cu picioarele țineam bicicletele cum puteam, cu cealaltă încercam să-mi mențin eu echilibrul, agățându-mă de obloane. La o intersecție de drumuri, iar am pornit-o pe biciclete. Ieșisem din pădure, se lucra la nu știu ce în zonă, deci vedeam oameni. Rău era că ni se făcuse sete și, apă - nicăieri. Urmă o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și odihna în condiții neașteptat de bune, ne-au prins bine. Având copiii, ceilalți s-au odihnit iar eu am pornit-o spre cascadă. Pot zice că traseul părea destul de anevoios (nu greu, cu oarecari dificultăți). Eram nevoit să mă agăț de crengi, pe când alunecam pe pietre. Dar, îmi fusese dat să văd pe viu cascada pe care-o știam doar din poze. O credeam mai spectaculoasă. Odată revenit, am avut de-a face cu niște tipi pe care-i deranjau
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vitezei atinse la vale - cred că vreo 50 km. / oră), dacă eram obligat să depășesc vreo căruță pe drumul relativ îngust. Numai că acolo, chiar în fața intrării în curtea casei memoriale, când să cobor de pe bicicletă, tragedie: mi s-au agățat pantalonii de șea și s-au descusut între picioare. Destul de mult... Speriat, analizam dezastrul. Chiar cu mare grijă, și când mergeam se vedea ruptura! Să mai și urc pe bicicletă, nici vorbă. Primul gând: imposibil să mai ajung la Miclăușeni
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
joc... Și iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viață, și tot ce este pe pământ va pieri. (Facerea 6:17) O pisică înnebunită de groază se agățase, deznădăjduită, de capătul unui hambar și acum executa, împreună cu întreaga schelărie de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]