12,606 matches
-
astfel Încât, după bătălie, pozițiile celor două armate arătau exact la fel ca Înainte, excepția constituind-o prezența morților. Până să fie Înmormântați, morții Își schimbă Întru câtva aspectul În fiecare zi. Schimbările de culoare, În cazul rasei caucaziene, sunt de la alb la galben, apoi la un galben-verzui și apoi la negru. Dacă este lăsată destul timp În căldură, carnea Începe să semene cu gudronul carbonizat, mai ales În locurile În care a fost sfâșiată, și are un fel de irizare asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mărțișorul De-i alb, ori roșu sau albastru Pe al tău piept lucește ca un astru. Când îl privești, de mine-ți amintești În serile când îți spuneam povești. Iubito, eu văd cum la piept tu îl strângi Și-n nopți de primăvară plângi
M?r?i?orul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83208_a_84533]
-
deosebit, am trei copii minunați care mi-au dăruit cinci nepoți tare dragi sufletului meu și care �mi dau forță să merg �nainte. Ador să colind prin mijlocul naturii, �n orice anotimp, dar �n mod special iarnă, bucur�ndu-ma de albul imaculat, si toamnă - c�nd galbenul m�ng�ie zările. Adun cu nesaț momente și culori, apoi le aștern pe p�nza sau pe caiet. Iubesc ARTĂ, �n toate formele ei, și-mi place să dăruiesc și altora din tot
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
Alb de mireasă Elena Marin Alexe Cu cât urc mai alung un vis efemer simt că mă-ntorc pe-un loc curat și demn unde nu-s întrebări dar nici umbră de griji ci soare pe suflet și-n inimă semn
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
în extaz a cerului șoaptă ce îndeamnă la drum o ultimă clipă Am să trec de-al urii tărâm inutil prin tăiș de cuțit și vorbă dulce aleasă pe val de iubire și Cuvânt dăruit mă scald în lumină și Alb de mireasă
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
Întrebările încep să coboare Dănțuind trist în hora uitării Se deschide pe nori câte-o ușă Dar se-nchide cu semnul mirări Braț la braț urmărim alb si negru Confruntare în tainic mister La răspântii urlând negrul se stinge Însă albul iubind se ridică la cer
Lupta nev?zut? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83244_a_84569]
-
peste animale sacrificate cu ștampila Ministerului Agriculturii, câini eutanasiați și monitoare de calculatoare - sau erau televizoare pe vremea aia? În orice caz, excese peste excese pentru a ilustra risipa imorală care se făcea. Roșul steagurilor era sângeriu, albastrul țipător, iar albul era culoarea „spermei ejaculate“, după cum Îl descria chiar autorul. Fără Îndoială, nu era un al doilea Jasper Johns. Cu toate acestea, după ce picturile lui au fost condamnate, Stefan a fost apărat cu cerbicie de grupurile care susținea drepturile garantate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi foarte bine unul dintre ei. Le-a povestit despre locurile pe care le mai puteau Încă vizita la căderea serii. De la geamul autocarului de lux, cu aer condiționat, eu și prietenii mei vedeam vârfurile Înzăpezite din Tibet, de un alb orbitor, sclipind În depărtare. De fiecare dată când le văd, trăiesc aceeași uimire ca și prima oară. Vera clinchetea și zornăia din cauza drumului accidentat. În jurul gâtului purta o mulțime de bijuterii de inspirație populară, la fel și-n jurul Încheieturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se uite pe geam și Își sprijini pieptul pe brațul ei, obrajii aproape atingându-li-se. Trunchiurile copacilor erau văruite până la jumătate. Așa a fost kilometru după kilometru, continuă ea, ca un gard de șipci de lemn văruite În alb. Dumnezeule, se gândi Harry, vocea ei era curgătoare asemenea chihlimbarului topit, ușoară și misterioasă. Probabil e insecticid, concluzionă el. Ea se Încruntă. —Crezi? Eu credeam că e pentru ca șoferii să vadă drumul noaptea. El dădu Înapoi. —Excelentă deducție. Cu scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
multe adevăruri se lăsau cunoscute. 11 tc "11 " Și-au rămas cu toții unițitc "Și‑au rămas cu toții uniți" B ăiatul se ruga nu unei zeități budiste, cum s-ar putea crede, ci Dumnezeului creștin, Domnul Atotputernic, și mesagerului său Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Cum era vorba de un trib etnic fugar, fără nici o religie În adevăratul sens al cuvântului, În ultimul secol asimilaseră un adevărat panteon de zeități. Astfel, credeau În Nați și vrăjitoare, În fantome verzi, ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Oare ar fi putut să se Împace cu el? Nu, nu, nu, nu, protestă ea un pic cam mult. Saskia alesese doi câini care aveau, fără Îndoială, nasurile de cel mai bun calibru din branșă. Lush, o cățea border collie alb cu negru, cu limba atârnândă și o gură zâmbitoare. Își câștigase galoanele de câine salvator FEMA Încă de la atentatele cu bombă din Oklahoma City. Lush avea experiență și În detectarea cadavrelor, dar Saskia nu le dezvăluise acest lucru celorlalți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui, cu palmele deschise. Zeci de oameni, doritorii de răsplată ai zilei, stăteau la coadă cu foițe pătrate de aur În mâini. Femeile, care nu aveau voie să-l atingă pe Buddha, Își dădeau foițele de aur unui bărbat În alb. Harry Îl privi pe un doritor de merit cum se urcă pe laba piciorului lui Buddha, se cațără pe genunchi și se Întinde cât de mult poate pentru a-și lipi foița de brațul statuii, frecând cu mâna. Cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se făcea că mergeam de când lumea pe un pod suspendat, îngust și lung de nu-i vedeai capetele. Deodată mi-a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că fiecare conținea esența celuilalt. Brățara era aplatizată și răsucită, formând așa-numita curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De Paști și de Crăciun ospătare gratuită". În curte, sub un smochin uscat, stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier forjat, vopsite în alb. Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al revistei Idei în dialog putem citi negru pe alb: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană, susține H. R. Patapievici, președintele Institutului Cultural Roman. (Citatul este reprodus din Revista ROST nr. 24/2005). Au trimis ghiulele otrăvite către
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
inițiativă personală. Pretutindeni împreună și singuri. Am avut și distracții. Din cerdac, printre pomii foșnitori, o lună enormă, anume pentru noi părcă, fără să fi știut dinainte, într-o eclipsă s-a acoperit și s-a descoperit, tulburând culorile de alb și negru lăsate pe frunze și pe iarbă. A fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apropie cu băgare de seamă, iar se depărtează și, în sfârșit, una mai caraghioasă mănâncă. Reușesc, tot aruncând pâinea mai aproape, să le aduc la doi pași de mine. Cîte-odată nu mă remarcă: se găsesc chiar la începutul mării, și albul penelor continuă albul spumelor. Am crezut că m-am obișnuit perfect cu obiceiurile lor, că cel puțin în peisagiul acela nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de seamă, iar se depărtează și, în sfârșit, una mai caraghioasă mănâncă. Reușesc, tot aruncând pâinea mai aproape, să le aduc la doi pași de mine. Cîte-odată nu mă remarcă: se găsesc chiar la începutul mării, și albul penelor continuă albul spumelor. Am crezut că m-am obișnuit perfect cu obiceiurile lor, că cel puțin în peisagiul acela nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic al unei alte gândiri“. În acest fel, combina țiile sale par periculoase și, cu toate că nu descrie ceva monstruos, monstruozitatea se strecoară în „acel alb interstițial care separă ființele unele de altele“. Nu aș consimți la acest mod de a judeca lucrurile, deși poate fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Orice contact al lui cu masele se transformă într-un triumf. Este, de altfel, un bărbat care impune prin nobila lui frumusețe, prin paloarea frunții, prin aerul depărtat și senin al matematicianului, prin eleganța cu care înaintează pe calul lui alb. Dă dovadă de un sânge rece și de un spirit de hotărâre, care electrizează trupele în dimineața de 5 decembrie. Când, o lună după victoria de la Rotondă, marinarii se revoltă (8 ianuarie 1918) și crucișătorul rebel Vasco de Gama se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate ei nu o să mai folosească, în viitor. Și la roboțeii mei de jucărie, să spunem: “Roboței de jucărie” și dacă e unul care se pornește așa cu buton, scriem: „De butonul de jos se pornește și apăsați pe cel alb ca să scoateți sunete și ca să opriți dați din nou, că așa făcea băiețelul care avea această jucărie, demult, demult...”. Și ar trebui ca toți oamenii din oraș să scrie bilețele, ca să se știe despre ei, cine au fost, ce au
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
făcut o meșcherie de au reușit să fure culoarea portocalie de la oamenii care treceau pe stradă. Și uite așa a dispărut culoarea portocalie din obraji la oameni și la copii, mingile și jucăriile care erau portocalii s-au făcut toate albe, și toți oamenii mari și-au pierdut energia și bucuria, pentru că nu mai aveau culoarea portocalie. Până și portocalele din piață și de la magazine, nu mai erau cumpărate de nimeni, că păreau ca și cum ar fi fost bolnave. Tot orașul deveni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
rău! Ești un rău! strigă printre lacrimi. Voiam doar să fac rost de carne, spuse Odolgan, râzând, dar își agăță din nou arma la brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]