25,860 matches
-
năprasnic de trupuri în salturi amețitoare, ritmuri de șolduri în ropot de tobe, cu chemări ascunse, misterioase...toate...toate, exprimând tainica vrajă a dragostei. Acum toți învățaseră de la Mărțișor și Primăvara ce este Iubirea, pentru că toți erau înlănțuiți de flăcările albastre, izvorâte din inima lui Mărțișor. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-8 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
răsuna întinerit/ De chiote, chemări de bucurie./ Un pas... și râul lin l-am regăsit/ Cu apa-i rece, limpede-aurie./’’ Iată cum trec clipele vieții în poezia lui Aurel Vasilică:,, Ca ploaia de luceferi trec clipele vieții,/ Ca-n zările albastre al ciocârliei cânt,/ Născute-n infinitul senin al dimineții/ Din razele trimise de soare spre pământ./ ‘’ Minunate și de neuitat sunt și versurile:,,Sau poate ne plăcea apropierea/ În umbrele de vrajă și mister,/ Căci șoaptele abia rupeau tăcerea/ Ce
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
avea să spun lumii întregi! Iubirea de copii, femei și cea de țară Nu am cântat de-ajuns. Și-o să vă las pribegi În toamna asta tristă cu dor de primvară... N-am să mai văd nici cer , nici lacrima albastră. O umbră îmi coboară în gene și pe pleoape. Mai vreau să mă ridic s-ajung pân' la fereastră Să simt cum viața iar îmi este mai aproape... Nimic nu mă mai doare, doar dorul greu de țară Mă răscolește
POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359281_a_360610]
-
Autorului Există iubire în dimineți evadate din noapte în lumina care deschide ușa spre firul de iarbă dansul privighetorii e poartă spre veri adormite-n poduri șubrede există iubire în anotimpuri ascunse-n nemulțumiri oarbe la apogeu cerul așează îmbrățișarea albastră pe umeri te simt strălucești între mine și vină am strâns iubire din felinare aprinse pe margini de drum gânduri în miez de clipă lasă umbra să plimbe nostalgia șoapte le-așez în urma unei seri hrănesc somnul poate-ntr-o
EXISTĂ IUBIRE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359303_a_360632]
-
o deținea. După ce reușea să pună mâna pe conducerea statului și să fie numit rege, avea de gând să o ia de soție pe prințesă de care îi plăcea tare mult, mai ales că așa devenea și el cu sânge albastru. Însă singura pe care nu fu in stare sa o păcălească fu tânăra prințesă, care îl ura și-l credea vinovat de tot ce i se întâmpla de la o anumită vreme, mai ales de la moartea fratelui ei, ultimul moștenitor de
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
meu... te-ai prăfuit și nu-ți arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite de șold, în ochii ei albaștri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Bușoiu și-a primit cei zece mii de
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
bun, împăratule înțelept, iată, nici soarele nu îl mai vrea - adă-i lumină în pocale și felinare caută-i în cer altă Stea! - o, Zeule bun, împăratule roșu ai grijă de el ca de albina poate găsi-va o floare albastră în a Orionului vastă grădină. Referință Bibliografica: ELOGIU VIITORULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ELOGIU VIITORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359309_a_360638]
-
te mângâie mama, îți zâmbește copilul sau simți înălțare printr-o rugăciune spusă când te afli în fața unei neputințe, a ignoranței, sau poate a bătrâneții. ,, Adună-mă din nopți de îndoieli În care m-am pierdut în rai de flori Albaștri nori-îndrăgostiți rebeli Spontan sporesc al lacrimii izvor. Și trec spre tine în nesomnul greu Întinde-mi brațele ! Atât îți cer. O nova m-am visat. Din turnul meu Sloboade, Doamne, zborul către ieri. ,, ( Singurătate ) Și nu sunt numai acestea pe
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
că ceva pătrunde în viața ta ca și cum o alunecare de pământ le schimbă pe toate cu locul...ca o strămutare a ființei noastre. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în cui date farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să rămână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc la mine, aripa e frîntă, Nu mai vreau s-ascult șoapta
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
mai vreau s-ascult șoapta de amor. Îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă Eu m-adun în palme de tăciuni și dor..,, Plânge cerul ) Și lacrimile ploii din cer se ascund în toate; în sufletul poetei spălându-i uneori valul albastru al mării sau pașii iubitului într-o despărțire nocturnă plecând fără a o mai atinge. Tăcută, cu lacrimile ei din suflet...închise și ele cu lacăte și chei, renaște prin umbre prin multă rugă, așteptând învierea. Și de vei fi
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
ce se află în centrul Creației. Am privit lumea Cu ochii trupului meu, Prin misterul zămislirii. Am adunat Lumina în inima mea, Lumina ce mi-a învăluit pruncii- Veșnicia vieții pe Pământ, Și Armonia în care se scaldă Lumea. Pasărea albastră din inima mea, Se ridică în Înalt, Pentru a-și striga Iubirea. Atunci, Câmpia a înflorit În toate culorile Curcubeului, Muzica sferelor Mi-a mângâiat sufletul, Armoniile ei mi-au învăluit trupul Ca un rug, Rugul din care pasărea Phoenix
VIAŢA- ACUM ŞI AICI! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359335_a_360664]
-
ARCADIA EGO Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva, cândva, la o margine a bărăganelor, o copilă, cu ochii rotunzi ca niște bumbișori, privea din verdele câmpiei la semeața înfățișare albastră a munților ce se profilau departe în zare și de care se simțea atrasă irezistibil și gândea cum e să zbori între verde și albastru, Era acolo, parcă de la începuturi și, cu urechea trează, prindea torsul cunoscut al unui tractor
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
în ținutul de legendă al fericirii și , cu siguranță, poate spune acum “Et in Arcadia ego.”. Între pământ și cer, între verde și albastru în ținutul acela ferice se zămisleau speranțe, speranțe ce vor răbufni ca niște furtuni verzi și albastre prin mări de cuvinte, fiindcă Dumnezeu, în marea Sa milostenie, i-a dăruit acelei copile de odinioară lumina sa și a cuvântului și căruia, dădica Ioana îi mulțumește acum. “Doamne îți mulțumesc că mi-ai dat.../ Și, Doamne, eu îți
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
cu drag, tu mă ții / Dar eu nu ți-am dat decât poezii! // Cuvinte să spună cât pot să slăvesc / Iubirea de oameni și cât ii iubesc / Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc.” Acum, când rodul furtunilor verzi și albastre din suflet au poposit liniștite pe câmpiile albe ale cărții, Ioana poate spune: „Din tot ce am .../ Nimic nu-mi aparține, doar viața.// Am adus atâta iubire în ea/încât devenită pictoriță, /am pictat în fiecare zi,/câte un poem
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
plâns la poalele ei, când ni s-a spus că murise în locul nostru... Am descoperit acolo, la crucea din Dealul Iubirii, că El, Pruncul, Se întrupase în fiecare dintre noi, din lacrimile pocăinței și ale regăsirii. Vedem de atunci, acele albastre țărmuri, cu ochii Lui..., sperând în cuvintele Lui și trăim deja, în lumea Lui, a Pruncului ce a adus bună-învoire între cer și pământ, prin crucea jertfei Sale.” Cu alte cuvinte, în lupta cu somnul putem fi biruitori numai atunci când
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
bine știe poeta să sădească cuvântul în locul cel mai prielnic. Nu puține sunt momentele când este căutată singurătatea, ca o salvare, ca o nevoie de reculegere, de regăsire a divinității și a păcii interioare. Cuvintele curg limpezi - ca un izvor albastru - în deplină armonie cu trăirile-i murmurate discret. În fața frumosului sufletul poetic se deschide spontan, rămânând să contemple peisajul întâlnit în cale, cu adâncă considerație și recunoștință - gândul fiind subjugat în întregime de farmecul fără egal- „clătind lumina în izvorul
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
din 30 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu trup de nimfă Marea și-ascunde frumusețea Sub văluri argintii, De spumă dantelată. Cântecul mării mă ispitește Precum cântecul nimfei Calypso Vrăjindu-l pe Ulise În drumul spre Itaca. De nemărginirea-i albastră Sunt îndrăgostit Și-i cânt în fiecare zi: O, Mare, Mare acoperită de văluri, Precum o fecioară Pudică și sălbatică, Coapsele tale, din spumă clădite, Ispitesc Cerul De tine-ndrăgostit. Răsuflarea ta E adierea zefirului Pletele-ți verzi și mătăsoase
MARINARUL ŞI MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359350_a_360679]
-
Reîntoarse la țărm, A izbucnit bucuria victoriei, Regăsirii de Sine. Astfel, Sufletele trezite Ți-au descoperit comorile, Atât de tainic ascunse O, Mare, Mare acoperită de văluri, Eu sunt poetul, Poetul etern îndrăgostit De frumusețea ta magică, De nemărginirea ta albastră. Referință Bibliografică: Marinarul și Marea / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 761, Anul III, 30 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MARINARUL ŞI MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359350_a_360679]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (I) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Maria intră în încăperea cu lumini albastre la brațul bunicului ei, renumitul pictor Tudor Cristache. Cu pasul elegant și privirea senină, împărțea zâmbete suave, înclinând ușor din cap. Pe chipul femeii se întrecea o mare de priviri, care mai de care mai curioase. Era singura nepoată a
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
considerabile și a mai multor conturi din țară și din străinătate. Purta o rochie neagră, ușor decoltată, cu umerii goi, deasupra genunchiului, pantofi cu toc înalt, negri și o poșetă de catifea tot neagră. Brunetă, cu părul scurt și ochi albaștri. În ciuda celor treizeci și cinci de ani ai săi emana o delicatețe naturală, aproape impecabilă. Avea gesturi grațioase, fine, care exprimau perfect stările unei femei echilibrate, de condiție bună. Tudor Cristache, la cei optzeci de ani de viață și șaizeci de carieră
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
meu... te-ai prăfuit și nu-ți arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite de șold, în ochii ei albaștri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Bușoiu și-a primit cei zece mii de
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
Bucovina. Până la acesta dată istoria ei nu se deosebea de cea a țării Moldovei. Tatiana se afla acum în locul apropiat de unde își trăgea rădăcinile după mamă.” Aici, aceasta îl întâlnește pe Luchian, al doilea soț, în vinele căruia curgea sânge albastru. El este tatăl Oresiei. Luchian se îndrăgostește de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
cât am îndurat două ierni), mi-a arătat un scaun și, făcându-mi semn să iau loc, a trântit cascheta pe masă, a lovit cu palma de colțul dulapului înțesat cu regulamente militare și a scos o cărțulie cu scoarțe albastre (să fi avut vreo 30 de pagini) pe care mi-a dat-o, explicându-mi cu glas domol: „Aici scrie ce să faci și cum să-ți duci la îndeplinire sarcinile de ordonanță. O citești, o bagi bine la „tărtăcuță
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
un țambalagiu renumit, Titel Ciocârlan alături de contrabasistul Matei Bărzăune din Poienari și renumitul viorist din zona Oltețului, Gheorghe Triculescu, care era și un bun gurist. Cine nu rămânea impresionat când îl asculta cum le mai zicea... de dor și inimă albastră, cântecele oltenești, doine și balade cu haiduci vestiți. Simțea în suflet o bucurie imensă... fiindcă era pentru prima dată când venise singur la țară, iar „conița-gurița” madam Corina, care-l tempera atunci când sărea calul, fiindcă degusta peste măsură țuiculița și
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ANOTIMP REGĂSIT Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului va veni un timp când năuciți de atâtea vise albastre vom aluneca însingurați peste lucruri ca niște fluturi triști cu aripile frânte clipind mereu mai stins și mai departe pâna când palmarăcoroasă a ierbii ne va acoperi pentru totdeauna mâinile buzele ochii Referință Bibliografică: ANOTIMP REGĂSIT / Sorin Olariu : Confluențe Literare
ANOTIMP REGĂSIT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359421_a_360750]