7,971 matches
-
Ciao! M-ai găsit, băiete! Abia acum își dă seama de atmosfera apăsătoare ce plutește printre noi, Ce s-a întâmplat? Mă ridic să-l întâmpin, Copilul e grav bolnav! Sabina te-a chemat! Pentru moment Boris lasă să-i alunece sticlele pe masă, ne privește pe rând pe amândoi, apoi zâmbetul lui ironic îi cuprinde pe rând toate trăsăturile, Și ce-mi pasă mie?! Nu-i copilul meu! Mă uit spre Natașa, așteptând de la ea să-i vorbească întâi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-și imediat seama cât de gravă este situația, l-a sfătuit pe Janos să-l pună în mașină și să-l ducă la spital, peste umărul lui Janos care-l așeza pe bancheta din spate meșterul Luca a lăsat să alunece peste mine o privire întrebătoare de albăstrele călcate în picioare cu o cruzime fără margini și poate pentru întâia oară mă vedea în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai știe ce sunt adevăratele valori, avocat al diavolului ce sunt, și bătrâna doamnă cade în plasa mea cu măiestrie întinsă, doar buna educație o reține de la a spune tot ce gândește cu adevărat despre generațiile tinere, și discuția alunecă iarăși spre politică, mitizarea perioadei interbelice, adevărata cultură română aparține acestei perioade, democrația, libertatea, proprietatea, regele, și aici nu m-am mai putut abține, Recunosc, doamnă, că generația noastră n-are pic de respect pentru nimic, dar are ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai știe ce sunt adevăratele valori, avocat al diavolului ce sunt, și bătrâna doamnă cade în plasa mea cu măiestrie întinsă, doar buna educație o reține de la a spune tot ce gândește cu adevărat despre generațiile tinere, Și discuția alunecă iarăși spre politică, mitizarea perioadei interbelice, adevărata cultură română aparține acestei perioade, democrația, libertatea, proprietatea, regele, și aici nu m-am mai putut abține, Recunosc, doamnă, că generația noastră n-are pic de respect pentru nimic, dar are ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să zboare! Nu te teme de lumina aceea! Ce-mi face părintele Ioan, oare?! Cum a ajuns să-mi umble prin suflet cu atâta ușurință, mâinile mele încleștate pe stinghia de lemn a patului, ca și cum m-aș teme să nu alunec dacă le-aș desprinde, unde mă duc cuvintele lui? Părinte, e scâncetul meu dureros, Am păcătuit, era acolo în fân și mă aștepta, nu merit, Știu, Theo, mi-a spus chiar ea la spovedanie, nu te mai gândi la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vechi, culori sepia, un bărbat și o femeie cu capetele apropiate, probabil de mâna talentatului fotograf, nu mă încumet la meditația asupra mandalei colorate din covorul persan, iar peste grădina zoologică de bibelouri din vitrina dulapului îmi las numai să alunece privirea, Doamne, ce caut eu aici?! și încă nu mi-am pregătit pe mâine lecția de geografie la a opta și a șaptea, franceza la a cincea și a șasea parcă, acesta este theo ignat în toată măreția ridicolului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care le văd în jur și instantaneu eu și Alex întoarcem capul să căutăm femeile, eu știind unde să mă uit întâlnesc primul ochii Corinei, ea îi zâmbește fratelui drag apoi, când privirea bărbatului ales ajunge la ea, ochii ei alunecă de la mine și o pierd, Un aer de mare praznic în biserică, meșterul Duma cu ucenicii lui și-a încheiat misiunea, au terminat biserica, frumos colorată, roșu, albastru, mov, verde, bordo, alb, nu lipsește nicio culoare, veșminte bogat ornamentate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
evaluarea se va face probabil la toamnă, Diana a împărțit cele patru farfurii și lângă fiecare farfurie lasă o furculiță, aplecată peste masă, pune apoi coșul cu pâine, tulburătoare apropierea ei, și-mi țin cu mare greutate mâinile să nu alunece spre ea, dar pe lângă efortul de a nu mărturisi totul părintelui Dumitru, Ce ne-ați pregătit de mâncare? nerăbdătoare vocea părintelui Dumitru și când Diana s-a așezat lângă mine pe scaun și preoteasa a pus în mijlocul mesei oala aburindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
va fi din grafică pe calculator? Da, răspunsul lui Radu, mai am și alte imagini, apoi schimbă tonul, Hai, să-ți arăt ceva, nu te-am prea convins, poate jucându-te, și degetele lui care ar trebui să țină pensula alunecând pe tastatură, mânuind mouse-ul, un nou ecran se deschide, pe dreapta, opțiuni, așa le spune Radu, îți poți alege felul cum să desenezi, și jos culorile, încearcă, Radu pune galben, apoi face o curbă de verde, punctează cu negru, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atelierul lui pe Tatiana, îl întreb de Tatiana, nu mai suntem împreună, acum sunt cu, dar Radu n-apucă să-mi spună cu cine, ușa atelierului se deschide și fata care intră nu așteaptă nici să-i răspundem la salut, alunecă spre Radu, îl îmbrățișează neîngăduindu-i să respire, acaparându-l și-n acest moment excitat aș fi în stare să mă lupt și cu cel mai bun prieten al meu pentru o femeie, mă ridic din scaun, nu știu ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-n ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii spre mâinile mele infirme, lipsite de controlul atotputernic al ochilor și e nevoie ca ea să preia inițiativa îmbrăcării, știu că sunt la doi pași de pat, dar las să-mi alunece halatul de baie pe jos, ea îl prinde, o simt din adierea parfumată a aerului din jurul meu și crisparea mea dispare ca prin minune doar la atingerea pe pieptul meu gol a degetelor ei cântătoare la vioară, o las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ba da! Sunt un șoarece de bibliotecă, o spune cu amărăciune, dar și cu mândrie, oricum am trecut pe aici ca să-ți spun că madame Claire s-ar fi putut să fi dat de urma mătușii Anei tale, privirea mea alunecând peste el, dacă te mai interesează firește, se fâstâcește lăsându-și ochii în jos, Pentru asta am venit aici, Marius, el scoate din buzunarul pantalonilor o hârtie mototolită, se scuză, nu, nu-i asta, caută în celălalt buzunar, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o cafea. Însă până și asta a necesitat ceva efort. Nu se afla în Londra, unde cafenelele se deschideau odată cu venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el nervos. Eu nu am decât douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să dea nas în nas cu bărbați atractivi la magazinul Tesco din zonă când aceștia cumpără Kettle Chips și Chardonnay. Privea calm mâinile lui Jack pe volan și simțea că toată nefericirea ei era alungată de siguranța cu care acestea alunecau și ghidau pielea. El a virat de pe drumul principal pe o stradă mai mică, apoi pe una chiar și mai mică. Acolo este, spuse el, arătând cu degetul prin parbriz. Pe trotuar stătea parcă ghemuită căsuța din cărămidă roșie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era vina lui Clodagh că era frumoasă. Și chiar era frumos să o vadă simțindu-se bine. Apoi Clodagh și-a încrucișat picioarele și toți ochii au urmărit mișcarea. Fără să își dea seama, și-a lăsat sandaua să îi alunece de pe picior și apoi să se balanseze pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini, se plimbau înainte și înapoi, odată cu pantoful lui Clodagh, parcă hipnotizați. Numărul lui Ted a avut un succes răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu aș putea. Bineînțeles că putea - și că o făcea, dar nu strica să pară politicoasă. —Ba poți. El îi aranja deja jacheta pe umeri, învăluind-o cu căldura lăsată în urmă de corpul lui. Și-a lăsat brațele să alunece în mânecile încă fierbinți, care îi acopereau mâinile cu totul, în timp ce haina îi apăsa umerii. Jacheta era mult prea mare pentru ea, și asta o făcea să se simtă bine. —Mai bine ne întoarcem, spuse el. Când ploaia a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lacrimile stăteau să-i năvălească. Urechea o durea, era epuizată, trebuia să meargă la petrecere cu păr gras și lins, în timp ce toți ceilalți vor arăta fantastic. Și-a pus mâna pe urechea îndurerată și a lăsat câteva picături să îi alunece pe față. —Ce ai? A tresărit. Era Jack Devine, care o studia cu o privire care părea chiar îngrijorată. Nimic, mormăi ea. —Ce ai? — Petrecerea din seara asta, recită ea cu ură. Părul meu este murdar, nu pot să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nori gri și murdari de septembrie atârnau deasupra orașului și lăsau să treacă o lumină gri-verzuie. Boo stătea pe asfaltul umed, la câțiva metri de blocul lui Ashling. Stătea ghemuit, cu părul lipit de cap, iar picurii de ploaie îi alunecau în voie pe față. Dar când Ashling s-a apropiat a observat, cu o mare durere în suflet, că nu ploaia îi umezea obrajii. Plângea. —Boo, ce ai? S-a întâmplat ceva? El și-a ridicat privirea către ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe spatele jachetei, cu picuri mari și reci. A simțit cum se umple de frustrare. Boo nu ar trebui să fie responsabilitatea ei. Ea își plătea impozitele și guvernul ar trebui să aibă grijă de oameni ca el. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Marcus! — Mă duc să îi spun să se ducă la dracu’. Joy se îndrepta deja către ușă. Nu! spuse Ashling hotărâtă. Nu. Vreau să vorbesc cu el. Joy s-a întors peste câteva secunde. —Nu e Marcus... spuse ea. Ashling alunecă imediat înapoi între așternuturi. —E Jack Devine. Această vizită bizară o scoase puțin pe Ashling din stare. Ce voia? Să o dea afară pentru că lipsea de la muncă? — Spală-te, pentru numele lui Dumnezeu! o imploră Joy. Miroși îngrozitor. — Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
inteligent, foarte lucid. — Da, chiar este, este interesat de multă Stai puțin, tu vorbești serios? Sigur, de ce nu? Dumnezeu știe că îi suntem datori. Uite câtă publicitate au adus fotografiile acelea. Ashling s-a înveselit pentru un moment, apoi a alunecat din nou în abis. —Dar toți ceilalți oameni fără adăpost? Cei care nu au apărut în nici o fotografieă Jack râse trist. — Nu îi pot angaja pe toți. Ușa se lovi de perete și un tânăr ciudat intră în birou. —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe toți. Ușa se lovi de perete și un tânăr ciudat intră în birou. —Bună dimineața, gașcă, spuse el tare. —El cine e? întrebă Ashling, uitându-se la părul oxigenat, pantalonii galbeni, tricoul transparent și jachetuța de piele care îi aluneca tipului de pe corp. — El e Robbie, noul nostru coleg, înlocuitorul lui Mercedes, spuse Jack. A început joi. Robbie, hai să faci cunoștință cu Ashling. Robbie puse o mână pe pieptul lui aproape gol și spuse: Mititelul de mine?!?!? — Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trântea și bușea prin casă, îndesând obiectele lui într-un coș de gunoi negru. Nu îi venea să creadă cât de repede se stricase totul. Trecuseră de la a fi obsedați unul de celălalt la a se urî în două săptămâni, alunecând pe o spirală descendentă din momentul în care nu a mai fost vorba doar de sex, ci a intervenit viața reală. Crezuse că îl iubește, dar nu era așa. Era un ticălos plictisitor. Cel mai plictisitor dintre ticăloșii plictisitori. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dintr-odată, femeile îl plac pentru că este celebru și el e ca un copil într-un magazin de dulciuri. Dar aceste cuvinte de înțelepciune nu prea reușeau să o trezească pe Ashling la realitate. Aveau chiar efectul opus. Părea să alunece din ce în ce mai departe și bombăni, în cel mai speriat mod: —O, Dumnezeule mare! Apoi fața i s-a luminat. —Revelațiile sunt ca autobuzele, nu-i așa? întrebă ea. Nu vine nici una pentru multă vreme, apoi vin mai multe deodată. Lisa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pas înainte, apoi făcu și ea. Într-un final, a ajuns în fața lui, reticentă în a se apropia. Dar era destul de aproape încât să îl miroasă. Poți pune brațul pe mine, dacă vrei, adăugă ea. El își lăsă brațul să alunece peste mijlocul ei și, pentru o clipă, ea ținu mâna peste umărul lui, apoi a lăsat-o să îl atingă. Îi simțea căldura corpului prin cămașă. — Și mâna asta? întrebă el, agitând mâna liberă. Mă ții pe mine. —Așa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]